Auzim peste tot că e important să ne iubim, să fim mai blânzi cu noi înșine, să nu mai fim atât de critici etc., dar prea puțină lume ne spune CUM să facem asta.

Sigur, la nivel teoretic, sună excelent și hei, cine nu ar vrea să fie mai blând cu el însuși sau să se iubească? În practică, însă, pauză.

Vă recomand azi un exercițiu (practic și testat) care să vă aducă aceste rezultate. Trebuie să faceți doar 3 lucruri:

Pasul 1: Luați o poză preferată cu voi, din copilărie.

Pasul 2: Înrămați-o și țineți-o la vedere (pe birou, pe un perete de lângă voi) sau scanați-o și salvați-o pe telefon.

Pasul 3: De fiecare dată când vă surprindeți că vă spuneți: ”Vai, ce proastă sunt!”, ”Iar o s-o dau în bară!”, ”Nu sunt în stare de nimic!”, ”Sunt urâtă!”, ”Sunt grasă!”, ”Nimeni nu mă iubește!”, uitați-vă la fotografia cu voi mică și spuneți-i și ei exact același lucru: că e proastă, că nu e în stare de nimic, că e urâtă, că e grasă, că nimeni n-o s-o iubească.

Am făcut exercițiul ăsta la un curs de autosabotaj pe care l-am ținut și s-a lăsat cu lacrimi.

Am pus participantele să spună cu voce tare care sunt lucrurile oribile pe care și le spun în gând și apoi, fără să știe, am proiectat imagini cu ele mici pe un ecran. Niciuna n-a putut să le repete fetițelor cu ochi senini din poze acele cuvinte grele fără să lăcrimeze.

Dacă și vouă o să vi se pară greu să rostiți acele insulte privind la fetița din poză sau chiar o să vă dea lacrimile, sunteți pe calea cea bună.

Fetița respectivă este încă în interiorul vostru. Și o doare de fiecare dată când aude ce îi spuneți. Așa o să înțelegeți și voi cât de greșită și dureroasă e vocea critică din capul nostru.

M-aș bucura să-mi dați un semn dacă faceți acest exercițiu, să-mi spuneți cum vi s-a părut. Până atunci, vă îmbrățișez: pe voi și pe fetițele din interiorul vostru.