Am revenit cu detalii despre numarul de februarie al TABU. Pentru ca s-au iscat comentarii peste comentarii in legatura cu modelele de pe coperta, as vrea sa fac cateva precizari.
Celor care cred ca modelele sunt prea slabe: bineinteles ca sunt slabe, doar de-aia sunt modele. Deschideti Fashion TV sau orice revista de moda. Modelele sunt slabe. That’s what they do.
Celor care cred ca ar fi fost mai bine sa avem pe coperta manechini barbati, goi: da, asta ar fi fost o idee mai buna daca articolul ar fi dezbatut problema sexualitatii lui Ciobanu. Toata lumea stie ca e gay, a recunoscut-o public. Asadar barbatii de pe coperta ar fi indus lumea in eroare in legatura cu continutul.
Celor care cred ca revista a ales manechine goale pentru coperta doar pentru ca nuditatea vinde: bineinteles ca e partial adevarat. 🙂  O revista e o intreprindere media si se supune legilor pietei. Pe de alta parte, nuditatea de pe coperta nu este gratuita, ci se vrea o metafora pentru singuratate, faliment, superficialitate si depresie.
In plus, manechinele de pe coperta Tabu de februarie sunt aceleasi care au prezentat primele colectii ale lui Ciobanu, la inceputul carierei lui. Nimic nu e intamplator, asadar.
Pentru cei care inca n-ati cumparat revista (putini, sunt convinsa 🙂 ), iata cateva imagini din pictorialul ce insoteste cover story-ul cu Razvan Ciobanu. Care va stiti cardiaci si pudibonzi, sariti peste partea asta din post. :))
O sa tot auziti zilele astea la TV si prin ziare de cover story-ul acesta. Azi, de exemplu, un fragment video al interviului va aparea in exclusivitate la emisiunea Happy Hour pe PRO TV. De asemenea, incepand de azi puteti vedea zilnic cate un nou fragment cu destainuirile designerului pe
www.tabu.ro/video. Prima parte a interviului o puteti vedea
aici.
*
Tot in premiera in luna februarie, pentru prima data in Romania, o formatie isi lanseaza albumul impreuna cu o revista. Este vorba de “Directia 5” cu albumul “Clasic” care contine ceea ce Marian Ionescu mi-a spus ca este cea mai romantica piesa pe care a scris-o vreodata, “E ceva”. Deci, daca aveti mame, bunici, matusi sau prietene amatoare ale genului (sau, de ce nu, daca sunteti chiar voi inseva fane), nu-l ratati.
*
Recomandarea mea super-super speciala este materialul de la paginile 68-69, semnat de colega mea
Andreea Vasile. In el, Andreea povesteste cum s-a despartit de prietenul ei luna trecuta, intr-un context demn de un film de la Hollywood (cu prosti, in cazul lui). Un text pentru care mi-a castigat toata admiratia. Si pe care eu, daca as fi fost in situatia ei, n-as fi avut forta sa-l scriu decat peste cativa ani.
O sa va redau primul paragraf, ca sa va deschid pofta de lectura:
“Relatia de iubire a inceput cand distanta dintre noi era de numai cativa pasi. Eram in acelasi club. Timp de un an de zile ne-am aflat, mereu, la 2,1 kilometri unul de celalalt. Eu locuiam in Floreasca, iar el in Piata Romana. In al doilea an, 2.133 de kilometri ne desparteau. Eu locuiam in Floreasca, iar el in Manchester, Marea Britanie. Aproape de al treilea an am incheiat povestea la 8.249 de kilometri de casa. Amandoi eram in Siem Reap, Cambodgia. Motivul despartirii se afla la 8.097 de kilometri. In Coreea de Sud. La 9.509 kilometri departare de Romania, in Filipine, tara natala a celeilalte femei, anul asta se va naste un copil. Al ei si al fostului meu iubit.”
 *
In rest? You know, the usual:
– Interviuri
foarte misto (cu
Julianne Moore despre rolul ei gay din
The Kids Are All Right si viata de familie, cu
Melanie Fiona despre drumul catre Grammy si de unde a pornit si cu scriitoarea
Lionel Shriver despre cartea
“Trebuie sa vorbim despre Kevin”, al carei protagonist, Kevin, este un adolescent care a comis un masacru in liceul in care invata),
– Un dosar care arunca o privire in intimitate si prezinta povestea unor amante (preferata mea e “Firul era prea lung”, care dezvaluie cu multa sensibilitate povestea unui mariaj esuat din cauza unei amante, vazut prin ochii fetitei cuplului),
– Un story care prezinta o fata nebanuita a lui Horia Brenciu si multe alte articole pe care va las sa le descoperiti singuri. 🙂
Daca ati luat deja revista si ati apucat sa o rasfoiti, astept cu mult interes parereile voastre.
10 Comentarii
Catalina
wow. imi cumparasem revista si nu apucasem inca sa citesc nimic. dar, pornind de la postarea ta, m-am dus repede sa citesc materialul andreei vasile.
speechless. just speechless.
Ina
Yup. Super jurnalista si super gagica. 🙂
adinutz micutz pufos..ninge peste tine
stii ca februarie e o luna asa, un pic mai speciala pentru mine 😀 nu imi pui tu o revista deoparte? prrrr! (linguseala de pisica)
mariamirabela
Eu nu am cum sa iau revista asta, este mult prea departe de mine. Dupa ce trece luna, ai putea sa postezi materialul andreei? Sunt asa de curioasa de el…
Alina
+1 la ce a spus mariamirabela 🙂
Ina
Adinoi,
Poate-mi faci la fel cum mi-ai facut cu Jamie si ma lasi cu buzele umflate si revistele in stoc. 😛 Iti pastrez, evident, no need 4 linguseala. 🙂
mariamirabela,
Nu esti in Romania? Sigur ca iti fac rost de articol!
Alina,
Vine mail. 🙂
mariamirabela
Hehehe, nu, nu mai sunt. De 3 luni am plecat unde-am vazut cu ochii, adica la Luxembourg. 🙂
Chiar aveam o idee: cum ar fi, daca dupa ce expira un numar (adica dupa o luna) revista ar putea fi rasfoita si citita integral pe internet? N-ar fi frumos? 🙂
Anonymous
Vreau si eu articolul Andreei, daca se poate . La fel ca Mariamirabela tot de peste mari si tari te citesc si eu.
Alissa
Ina
mariamirabela,
Ce tareee! Sper din tot sufletul ca va e mai bine acolo, si tie, si Printului Consort si Degeticii. 🙂 Iti trimit cu drag articolul, numai sa-mi dai o adresa de mail. 🙂
Cat despre ideea ta e foarte draguta, intreb si revin cu raspuns. 🙂
PS: Ma bucur ca n-ai parasit Inozza la plecare. Stii tu, pe principiul “lume noua, bloguri noi”. 😛
Alissa,
Da-mi, te rog, un mail si-ti trimit bucuroasa. 🙂
mariamirabela
Ina: daaa, lume noua, dar blogurile noi mai pot astepta pana invat eu luxembourgheza. Sau macar germana. Si doar te citesc de-o viata, cum as putea sa te parasesc?
Adresa este eemaria la yahoo punct com. Cu plecaciuni si multumiri mii si mii!
Sa-ti spui ce spune domnita Cristina de idee, ca tare m-as bucura sa se poata.