Când am văzut prima dată ”Sex and The City” aveam 20 de ani. Și, fiind la vârsta la care tot ce planează e comestibil, m-am uitat cu infinită invidie și admirație la Carrie.

Și ce nu era de admirat?! Avea o garderobă eclectică și uriașă, prietene grozave, un job ideal (pentru mine), acces la cele mai exclusiviste petreceri și o relație (zbuciumată, dar pasională) cu enigmaticul Mr. Big.

Am revăzut serialul mai bine de un deceniu (și sute de ore de terapie) mai târziu. Carrie avea aceeași garderobă eclectică, job-ul ideal și acces la cele mai exclusiviste petreceri.

Mai avea însă niște lucruri care mi-au scăpat la prima vizionare: o nevoie obositoare de atenție, imaturitate, nesiguranță, obsesie față de propria persoană și un caracter infect ca prietenă. Oh, da – și o relație toxică.

***

Imaginează-ți următoarea situație: ai suferit un accident acasă, în baie, ești goală și nu te poți mișca. În această postură vulnerabilă, suni persoana în care ai cea mai mare încredere – pe cea mai bună prietenă a ta – să vină să te ajute.

Ea nu doar că nu vine, dar îl trimite la tine pe prietenul ei, fără să te anunțe. Urmează o scenă jenantă, în care acesta te ridică goală de pe podea, te ajută să te îmbraci și te duce la spital.

Și poate gestul prietenei tale n-ar fi atât de rău, dacă a două zi n-ar veni în vizită, cu pretextul că e interesată de sănătatea ta, dar de fapt vrând doar să se plângă în legătură cu problemele ei.

Organizezi o petrecere pentru aceeași prietenă – te asiguri de absolut tot, de la locație, la lista de invitați, decoruri, mâncare. Cu o zi înainte, îți faci un tratament estetic care se lasă cu o reacție urâtă pe față. Îți suni prietena să o anunți că nu poți veni la petrecerea ei din cauza acelei probleme. Ea insistă, însă, făcându-te să te simți vinovată, spunându-ți că are nevoie de tine, că tu ești perechea ei la petrecere etc. Accepți pe loc, pentru că o iubești.

A doua zi, la petrecere, prietena ta nu doar că nu apreciază efortul tău de a veni, dar văzându-te, îți compară fața cu o bucată de carne crudă. Și apoi îți sugerează, deloc subtil, să pleci acasă, pentru că ”îi sperii” invitații.

Și, nu în ultimul rând, o inviți pe această prietenă, alături de grupul vostru de fete, în oraș, pentru a le anunța că te-ai logodit cu iubirea vieții tale. Ți-ai petrecut mulți ani căutându-ți perechea, ai trecut printr-un divorț traumatizant, așa că aceasta e o veste extraordinară, care merită sărbătorită. Și ea știe foarte bine acest lucru.

Ce face însă? După ce te felicită, atrage toată atenția asupra ei, povestind despre relația ei, care tocmai s-a încheiat abrupt. Chiar și așa, încerci să o înveselești și îi spui că totul în viață are un scop, doar ca ea să ți-o taie scurt, nervoasă.

În tot acest timp, aceeași prietenă se așteaptă să asculți fiecare detaliu din relația ei disfuncțională, să fii alături de ea oricând are nevoie de tine (chiar și când repetă greșeli despre care ai avertizat-o de multe ori), să o încurajezi, să o susții (emoțional, psihic, financiar), asta deși te judecă pentru alegerile tale în viață și nu e niciodată cu adevărat interesată de tine.

Cu siguranță o astfel de persoană nu ar putea întreține prietenii pe termen lung și nu ar fi admirată, nu-i așa? Și, totuși, grație geniului vestimentar al Patriciei Field (designerul de costume al Sex & The City) și unei povești de dragoste aspiraționale (și toxice, dar ajungem și acolo), personajul pe care l-am descris mai sus nu doar că a devenit unul iconic, ci și modelul a milioane de tinere din întreaga lume.

Pentru că acea ”prietenă” pe care am descris-o mai sus nu este nimeni alta decât Carrie Bradshaw, anti-eroina din Sex and The City. Prietena pe care a abandonat-o când nu se putea mișca? Miranda. Cea pe care a rugat-o insistent să vină la petrecerea ei și apoi a trimis-o acasă fără nicio jenă? Samantha. Prietena al cărei anunț de logodnă l-a tratat ca pe o discuție despre supozitoare? Charlotte.

Și acestea sunt doar câteva exemple dintr-un lung șir de situații în care comportamentul și discursul lui Carrie ar putea fi trecute cu succes în dicționar la definiția ”prietenă toxică”.

M-am uitat, de altfel, peste câteva dintre cele mai importante semne ale unui prieten toxic. Și, ce să vezi, fata noastră le bifează pe toate.

Totul este despre ea

Spre diferență de o relație de prietenie sănătoasă, în care ambele persoane primesc și oferă sprijin, o prietenă toxică nu e interesată cu adevărat de problemele tale, ci preferă să vorbească despre ale ei.

Și fix asta face și Carrie. În timp ce prietenele ei se confruntă cu probleme de viață cu adevărat grave – cancer, divorț, avort – ea încearcă să aducă discuția înapoi la ea și la problemele ei sentimentale.

Nu te respectă

O prietenă toxică nu te respectă și nu te acceptă așa cum ești, ci profită de orice ocazie să te critice.

Ce face Carrie? Râde oricând are ocazia de pudoarea lui Charlotte. O judecă pe Samantha pentru viața ei sexuală (deși Samantha nu o judecă niciodată pe ea pentru alegerile ei discutabile, dimpotrivă). Și se grăbește s-o acuze pe Miranda că e prea ”critică” atunci când Miranda îi spune ceva ce nu-i place să audă.

Cât despre Stanford, prietenul ei gay, efectiv nu îl tratează ca pe o persoană, ci ca pe un accesoriu. Sentimentele și probleme lui nu contează deloc pentru ea, par simple mofturi.

Te face să te simți responsabilă pentru ea

Chiar dacă e nerezonabilă, o prietenă toxică știe cum să te facă să te simți responsabilă pentru ea. O prietenă toxică este specialistă în ceea ce americanii numesc ”guilt trips”, adică știe pe ce butoane să apese ca să-ți activeze vinovăția.

Cel mai bun exemplu din Sex and The City? Atunci când Carrie, care e complet iresponsabilă și imatură când vine vorba despre bani (să nu uităm că nu are economii, dar are pantofi în valoare de 40.000 de dolari), are nevoie de un împrumut pentru a-și cumpăra apartamentul.

Trei persoane se oferă imediat să o ajute, dar ea simte nevoia să o atace tocmai pe cea care nu s-a oferit să o împrumute. Atacând-o pe Charlotte și făcând-o să se simtă vinovată că are un apartament gratuit, primit în urma divorțului, Carrie obține ce vrea. Charlotte îi oferă banii (sub forma inelului ei de logodnă) și Carrie acceptă. Să-ți forțezi un prieten să facă ceva ce nu vrea, când ai alternative, mi se pare absolut detestabil.

Are mereu nevoie de atenție și de ajutor

O prietenă toxică e foarte dependentă – are nevoie să-i răspunzi la telefon la orice oră și să fii oricând gata să o asculți sau să-i oferi ajutor. Am pierdut șirul dăților când Carrie le sună pe prietenele ei sau le cheamă la întâlniri să disece ce i-a spus sau a făcut vreun bărbat. Și ele, ca niște prietene adevărate, îi sar mereu în ajutor.

În același timp, Carrie o abandonează pe Charlotte în mall, legată la ochi (Charlotte voia să știe cum se simt orbii, pentru o acțiune de voluntariat), ca să cumpere pantofi. Nu doar că lui Carrie nu îi pasă de exercițiul de empatie pe care încerca să-l facă Charlotte, dar o abandonează pe prietena ei, care tocmai își revenea după un avort dureros.

Aceeași Carrie o sună pe Miranda după ce aceasta devenise mamă și avea probleme cu copilul. Nu o întreabă cum se simte sau cu ce poate să o ajute – vrea doar să discute despre eternele ei probleme. Samantha, considerată ”egoista” grupului, e cea care renunță la programarea ei la coafor pentru Miranda (care, cu un bebeluș acasă, nu are timp să se spele pe păr) pentru că așa ar face o prietenă adevărată.

Aș putea continua mult și bine, dar mă opresc aici, pentru că sunt convinsă că ați prins ideea. Carrie e prezentată în serial ca o bună prietenă, iar relația cu prietenele ei e cea mai longevivă și importantă din viața ei. Cu toate acestea, Carrie nu doar că este o persoană pe care nu te poți baza, egoistă și preocupată doar de ea, ci și o prietenă toxică.

Și nu, nu cred că e ok să ridicăm la rangul de model relația pe care o are cu Miranda, Samantha și Charlotte. Cele trei, da, îi sunt prietene în toate accepțiunile termenului – o susțin, o încurajează, o ajută, o ascultă. Doar că prietenia e un drum cu două sensuri, iar Carrie știe mai mult să ia, decât să dea.

Nu spun că Charlotte, Samantha sau Miranda n-au avut momente în care n-au fost prietene ideale sau Carrie n-a avut și ea momente în care s-a comportat minunat față de ele. Dar să spui că Sex & The City este despre prietenie e ca și cum ai spune că Peaky Blinders este despre viața de familie.

Și așa am ajuns la partea a doua a titlului și la principala ”crimă” de care se face vinovat acest serial, din punctul meu de vedere: Sex And The City nu doar normalizează, ci și idealizează relațiile toxice.

Prima dată când am văzut serialul, la 20 și un pic de ani, aveam zero experiență de viață, așa că n-am văzut absolut niciun ”red flag” în comportamentul lui Mr. Big. Zece ani mai târziu, când trecusem la rândul meu prin două relații toxice, scenele în care apărea acesta (și întreaga lor poveste de amor, de altfel) m-au lăsat cu un gust amar.

I couldn’t help but wonder, vorba protagonistei, câte tinere impresionabile n-au fost convinse, urmărind acest serial, că așa arată dragostea adevărată (”Real love. Ridiculous, inconvenient, consuming, can’t-live-without-each-other-love”)?

Sau, mai rău, câte femei aflate și ele în relații nesănătoase nu s-au amăgit că, indiferent cât de nefericite ar fi, la un moment dat partenerii lor indisponibili se vor da pe brazdă? Pentru că acesta e unul dintre cele mai mari pericole al prezentării relațiilor toxice la TV, mai ales în ambalaje strălucitoare: începem să le considerăm normale, ba chiar aspiraționale.

De ce spun ”ambalajele strălucitoare”? Pentru că, să fim serioase: dacă Mr. Big n-ar fi fost un bărbat chipeș, charismatic, cu limuzină cu șofer și o tonă de bani, ci un simplu contabil, nimeni nu i-ar fi trecut cu vederea comportamentul de 2 lei. Așa, însă, toate derapajele lui sunt iertate, ba chiar puse la categoria ”demoni” pe care trebuie să-i înfrângă pentru a putea fi fericit în dragoste. Ugh.

Dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt când vă spun că Mr. Big e un partener toxic. O să fac o trecere în revistă ale caracteristicilor unui astfel de bărbat și vom vedea câte bifează (spoiler alert: pe toate 😄 ).

E indisponibil emoțional

În cazul unei relații cu un partener toxic, celălalt își va consuma tot timpul și toată energia ”alergând” după celălalt și încercând să-l convingă, pe toate căile posibile, să-l iubească. Chiar și așa, toate eforturile lui vor fi în zadar: partenerul toxic rămâne rece și indisponibil.

And there you have it – v-am făcut rezumatul relației Big-Carrie din toate sezoanele Sex And The City, mai puțin ultimele 2 episoade (ajungem și la ele).

Deține puterea în relație

Într-o relație toxică, cei doi parteneri nu sunt egali – unul dintre ei ia toate deciziile și celălalt poate doar să reacționeze.

În Sex And The City, Big decide când și cât de des se aude sau se vede cu Carrie, cât de intim e cu ea, cât o lasă în viața lui etc.

Nu te prezintă prietenilor sau rudelor

Un partener toxic își ține viața ”compartimentalizată” și nu amestecă viața sentimentală cu cea personală.

Mr. Big nu doar că nu îi prezintă lui Carrie niciunul dintre prietenii lui, dar când aceasta, în disperare de cauză, apare neinvitată la biserică, să-i cunoască mama, acesta o prezintă drept ”o prietenă”. Carrie ajunge, de altfel, să se întrebe dacă lui Big nu îi este rușine cu ea.

Nu îi pasă de tine

Într-o relație toxică, partenerul ia decizii bazate doar pe propriile nevoi, fără să țină cont de sentimentele sau gândurile celuilalt. Carrie află în ultima clipă că Big urmează să se mute la Paris pentru 7 luni. Și, când îi spune că ar putea veni cu el, acesta îi aruncă relaxat: ”Nu te muta pentru mine”.

De câte ori i-ați auzit pe Big și Carrie vorbind despre gândurile ei, speranțele pe care le are, aspirațiile profesionale, copilăria sau adolescența ei? Dacă răspunsul e (aproape) niciodată, asta pentru că el e interesat doar de o relație superficială, nu de una de profunzime.

Nu poți fi tu însăți în prezența lui

La un moment dat Carrie le face o mărturisire aparent amuzantă, dar în realitate tristă prietenelor ei: că atunci când e cu Big nu mai e ea însăși: ”Nu sunt eu. Port mici ținute: Sexy Carrie și Casual Carrie. Uneori mă surprind pozând”.

Ca orice persoană într-o relație toxică, Carrie simte că nu e suficient de bună pentru Big, că riscă să-l piardă dacă nu-i menține interesul. Și chiar dacă o parte din aceste gânduri vin din propriile ei nesiguranțe, Big îi demonstrează că a avut dreptate și că n-a considerat-o suficient de bună, atunci când alege să se căsătorească cu altcineva.

Te vrea doar când nu te mai are

Când devine Big de-a dreptul disperat să o aibă pe Carrie? Când aceasta este fericită, într-o altă relație. Ca orice partener toxic, acesta o apreciază doar când nu o mai are la dispoziție.

E instabil și imprevizibil

Ca orice persoană într-o relație toxică, Carrie nu se poate baza niciodată pe Big. Nu să-i cunoască prietenele (o face, într-un final, dar după multă dramă), nu să rămână cu ea la o petrecere când nu mai are chef, nici măcar să apară la PROPRIA lor nuntă.

Nu e niciodată deschis

Un partener toxic nu-ți va spune niciodată clar ce gândește și ce simte, lăsându-te mereu să-i ghicești motivele, sentimentele sau dacă veți avea un viitor împreună sau nu. Carrie e atât de confuză în legătură cu Big încât devine obsedată și vorbește non-stop despre el cu prietenele ei (până când acestea, disperate, îi interzic subiectul).

Și poate că relația lor și modul în care a fost prezentată nu m-ar deranja atât de mult dacă n-ar fi fost un (nu atât de mic) detaliu.

În fond, oricât de toxic ar fi fost Mr. Big, dacă Carrie nu ar fi acceptat de la bun început s-o trateze așa, n-am mai fi avut 6 sezoane (și 2 filme). Cu siguranță și la ea există o traumă a abandonului și serioase probleme de dependență dacă, în ciuda modului în care Big s-a comportat cu ea, a continuat să-l iubească.

Problema mea cea mai mare e cu modul în care s-a încheiat serialul. După 6 sezoane în care Big a fost egoist și indisponibil emoțional, se trezește într-o bună zi și îi spune: ”Carrie, tu ești aleasa”.

Cu ce mesaj rămân tinerele impresionabile și femeile din această poveste? Că oricât de mult te-a făcut un partener să suferi, oricâte ai suportat, de oricâte ori te-a dezamăgit sau ți-a frânt inima, dacă nu renunți la el, dacă îl ierți de fiecare dată, o să ai parte de finalul acela de basm la care visăm toate.

Doar că, ce să vezi, după ce îi jură iubire eternă la Paris, același Big o abandonează la altar, câțiva ani mai târziu. Dar Carrie îl iartă (pentru a câta oară?!) pentru că lui îi pare rău, evident, și îi trimite mailuri cu poezii de dragoste. I can’t even.

Singura consolare pe care o am e că, conform unor informații apărute în presă, în cel mai recent film SATC, And Just Like That, Carrie și Big divorțează. Nu că am ceva cu cele două personaje (care, din punctul meu de vedere, se merită unul pe altul), dar mi s-ar părea singura varianta decentă de a încheia povestea acestei relații toxice și a demonstra că ea s-a maturizat emoțional.

Carrie are în prezent – cât? – 50 de ani? Dacă până la vârsta asta n-a înțeles că o relație sănătoasă nu te consumă până la epuizare și nu constă doar în momente intense de pasiune alternate cu crize emoționale, a înțeles ceva?

Mi-ar plăcea ca, în locul încă unui rollercoaster emoțional încheiat cu un alt happy end fals, acest ultim film să fie despre tot ce a întruchipat Samantha – personajul meu preferat.

Mi-ar plăcea ca acest ultim film Sex And The City să fie despre o femeie single, care respinge noțiunile patriarhale despre căsătorie și maternitate și care își trăiește viața fericită, după propriile reguli. Abia atunci aș considera-o pe Carrie un personaj iconic.

Foto: HBO, editare, eu