Fiecare cladire are o poveste. Povestea pe care vreau sa v-o spun azi incepe in secolul XIX intr-un loc retras, dar de-a dreptul miraculos, include un print, un imparat si scriitori celebri si s-a desfasurat la cateva sute de metri de locul in care stau si scriu acum.

***

Daca in secolul XIX Bucurestiul era cunoscut ca Micul Paris, Solca, micul oras in care locuiesc parintii mei, ar fi putut fi denumit cu usurinta Micul Paradis.

Stiti cum oamenii cu bani merg astazi la spa in Gstaad, St. Moritz sau Lugano? Ei bine, acum 200 de ani ei bateau drumul tocmai pana in estul Europei, pentru a se trata si rasfata la statiunea balneoclimaterica din obscurul orasel Solca. Motivul? Orasul avea al doilea cel mai ozonat aer din Europa (dupa un satuc din Alpii elvetieni) si niste izvoare cloruro-sodice cu proprietati curative fantastice.

1

Un medic cu spirit antreprenorial (Hermann Poras) a deschis aici un Sanatoriu si Institut de Hidroterapie, care avea sa transforme Solca in a doua statiune ca renume a Imperiului austriac, dupa Merano.

2

Doctorul Poras a amenajat in apropierea Sanatoriului un parc cu brazi si molizi adusi de la poalele Alpilor, din Elvetia, si le-a pregatit viitorilor pacienti tratamente care se regasesc astazi la cele mai luxoase spa-uri din lume: bai medicinale, saloane de inhalare, masaj, bai cu tarate, malt, pucioasa si noroi, fizioterapie, electroterapie, etc.

3

Statiunea si parcul au devenit faimoase in intreg imperiul austro-ungar si Solca a devenit cunoscuta in epoca drept Perla Bucovinei. Cele mai influente familii ale imperiului inchiriau vara vile de vacanta aici si mii de oameni veneau la tratamente in fiecare sezon.

7

Printre cei mai faimosi vizitatori ai Sanatoriului si Institutului de Hidroterapie s-au numarat imparatul Francisc I al Austriei, printul Rudolf, dar si Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga sau Liviu Rebreanu.

5

Din nefericire pentru vestita statiune balneoclimaterica si pentru orasel, doctorul vizionar a murit de infarct, la 64 de ani. Fiul sau a preluat apoi conducerea sanatoriului, dar a parasit tara la inceputul Primului Razboi Mondial, mutandu-se cu familia la Viena. Sanatoriul si institutul de hidroterapie au functionat si in secolul XX, dar, incet, incet, s-au transformat intr-o umbra a ceea ce fusesera odinioara si, intr-un final, si-au inchis portile.

6

***

In prezent locul este, literalmente, in ruine. M-am aventurat zilele trecute in cladirea Sanatoriului. M-au intampinat paianjeni, ziduri care stau sa cada, usi smulse, buruieni si gramezi de moloz. In vechea sala de dans, vitraliile ferestrelor au fost sparte, iar podeaua este acoperita de un strat gros de noroi.

4

Ca sa va transmit, cumva, tristetea care m-a cuprins vazand ruinele acestui loc, am imaginat povestea unei papusi uitate in Sanatoriu. Styling-ul si fotografiile imi apartin, iar ca model rabdator mi-a servit minunata mea sora mai mica, Yvonna (multumeeesc, papusa! ).

8

Pentru ca eu cred cu incapatanare in finaluri fericite, exista si o veste buna: Sanatoriul a fost recent cumparat de cineva. Nu stiu ce urmeaza sa se intample cu el, dar pot doar sa-mi doresc ca acea persoana sa vina cu o viziune la fel de inspirata ca cea a doctorului Poras de odinioara.

9

Daca vechea statiune isi va recapata vreodata infatisarea, promit sa revin cu o sedinta foto in care papusa sa-si gaseasca proprietarii. 🙂

10