Mi-am cumparat ieri un ondulator de la Braun, o bijuterie. Ce-i drept, am stat cam o ora in fata vitrinelor cu ondulatoare si placi, ca un copil pierdut intr-un magazin de turta dulce.
Mi-a curmat suferinta vanzatoare, care mi-a luat Remingtonul din mana, mi-a indepartat si BabyBlissul din minte, si mi-a pus in brate setul de la Braun. Argumentul suprem ? «Nu aveti parul suficient de lung ca sa aveti nevoie de celalalte seturi. Si asta e prea mult». Nu va mai zic ca m-a innebunit si cu orificiul prin care ies aburii, pentru a coafa parul uscat, sau cu functia de racire, pentru o coafura mai rezistenta.

Am mangaiat din ochi cutia minunatului meu ondulator pana am ajuns acasa. Acasa, insa, cand l-am scos din cutie, mi-am dat seama ca am cumparat un foehn de marimea unui kalasnikov, cu niste perii gigantice, care ar fi fost in stare sa coafeze si coama unui armasar Shire, darmite bobul meu firav.

Acum stau si inghit in gol. Ma pregatesc sa fac o baie, si stiu ca la iesire ma va astepta ca o amenintare kalasnikovul meu Braun. Nu stiu inca daca am suficienti de dezvoltati muschii bratului pentru a-l sustine in timp ce ma usuc si, in plus, sunt convinsa ca pana ma prind cum functioneaza, parul o sa mi se fi uscat deja, au naturel.

Sfat prietenesc : daca vreti un Steam & Style Pro de la Braun, treceti mai intai pe la sala si exersati-va bicepsii. It’s safer. Daca scapati dihania asta pe dusumea, riscati sa dati o gaura in tavanul vecinului de dedesubt. Am plecat. Tineti-mi pumnii!