Există oameni care luminează o încăpere când intră în ea și există oameni care luminează întreaga lume. Așa e sora mea, Yvonna.
Yvonna e ca o eroină dintr-un film de Godard: puternică, dar fragilă, misterioasă, dar abordabilă, de o frumusețe fără efort.
Apoi mai e bunătatea ei. Calmul ei, de-a dreptul budist.
Faptul că citește Platon de plăcere și se uită fără subtitrare la filme franțuzești.
Modestia ei și felul discret în care își trăiește viața, fără nevoia să epateze (mi se pare aproape imposibil pentru o fată de 23 de ani să-și petreacă Revelionul în Cazinoul din Monte Carlo, ca într-un film de James Bond, și să nu posteze nimic nicăieri, but she did just that).
Glumim deseori despre faptul că vreau să fiu ca ea. Vreau să-mi cumpăr hainele pe care și le-a cumpărat ea, vreau să ascult ce ascultă ea, vreau să-mi fac unghiile cu aceeași ojă ca a ei. Dar cum să nu vrei să fii o Rază de Lună?
În poza de mai jos poartă rochia mea, dar o face mai hot.
Pentru ca asta face Yvonna: ia lucrurile și le face mai bune. Iar eu pășeam în urma ei, vrăjită și mândră, așa cum sper să fac mulți ani de-acum încolo.
View this post on Instagram
Te iubesc, Yvo. Ce bucurie și ce noroc să fiu sora ta. ❤️
1 Comentarii
Ralu
Ce frumos vorbești despre sora ta! Lucrul acesta spune ceva frumos și despre tine… ♡