Tocmai mă aplecasem să-mi leg șireturile, când, din neant, a apărut în fața mea. Gol, în toată splendoarea lui. Cel mai perfect fund din câte mi-au fost date să văd. Știu că perfect nu are grad de comparație, vă puteți imagina, deci, admirația nețărmurită care m-a făcut să folosesc această construcție incorectă gramatical.
Nu sunt o fire poetică, dar, cu toate astea, vederea lui m-a făcut să vreau să scriu o mică odă. Era genul de posterior care merită nu doar un imn, ci chiar un steag și o monedă proprie. Rotund, ca o lună plină mușcată de nori. Zemos, ca un pepene galben tăiat perfect pe din două. Cum spuneam, genul de fund care te face poet chiar dacă ești analist financiar. Sau strungar.
Am așteptat ca proprietara lui să-și pună o pereche de chiloți (și, oricât de mult mi-ar fi plăcut, să și-l mute din fața mea) și, în acest timp, m-am tot gândit cum să formulez întrebarea:
– Salut. Îmi place fundul tău. Cum faci să fie așa de bombat?
Mda. Într-un bar gay ar merge, aici e cam deplasat. Adică, mă rog, toată lumea scrutează pe toată lumea, dar nimeni nu vociferează, nici insulte și cu atât mai puțin complimente.
– Bună, nu te supăra, cred că ai un fund foarte mișto. Ce faci să-l ai așa?
Mnu. Și asta sună greșit din multe motive. Oricum, ce poate să facă? Să mă creadă sărită de pe fix și să evite să mai vină marți dimineață la sală? Oh, the drama!
Pentru că bruneta se mișca destul de agil, am tras aer adânc în piept și m-am rugat ca ceea ce-mi iese din gură să nu o facă să cheme paza.
– Bună! Pot să-ți pun o întrebare penibilă?
M-a privit lung, și-a aplecat capul ușor într-o parte, ca și cum și-ar fi înghesuit acolo toți neuronii care procesau răspunsul. A clipit repede din gene si a decis:
– Da.
– Mersi! Cred că ai un fund perfect. Genul care mă deprimă în această dimineață minunată de primăvară. [zâmbește. Semn bun! Poate nu cheamă securitate, after all.] Și mă întrebam ce ai făcut să-l ai așa?
A zâmbit încântată pe tot parcursul micului meu discurs. Să vezi că zice spinning. Urăsc doar ideea de spinning! Pentru un fund ca ăla, însă, aș face spinning de două ori pe zi. Ba nu, de trei! Dimineața, la amiază și seara. Dacă ar fi numai spinning! Sigur e și Pilates. Și probabil și yoga. Și X-Fit Express. Și Grit Strength. Și toate celelalte chestii care sună dureros pe care le au ăștia în program.
Proprietara celui mai perfect fund din câte am văzut se apleacă complice spre mine. În câteva secunde voi deține secretul alchemiei! Ce piatră filosofală, ce elixir! Dacă descopăr secretul posteriorului perfect nu-mi trebuie nici averi, nici viață veșnică.
Mă aplec și eu spre ea. Îmi șoptește, vag amuzată, vag jenată:
– Sincer? Implanturi.
4 Comentarii
Zumzabar Malakovik
naaaaaaahhhh….. no happy ending!
DISLIKE implanturi!
(vreau si eu sa obtin fundul.. perfect.. al.. cuiva.. pe aici.. )
(( ai dat frisoane , credeam ca te dai trendy pe valul ghei.. ))
Stefania
Oh, chiar nu mã asteptam la acest rãspuns.
Alex
Mereu am crezut ca daca ceva arata prea bine sa fie adevarat… in general asa este. Plastic rulz! Misto poveste :).
Ionut Bunescu
Întreba cineva de articolul tău, dar nu-și mai amintea unde l-a văzut, așa că l-am ajutat eu. Drept răsplată, poftim poza de unde a plecat discuția :)) https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151635043482702