Eram ieri la Empik şi m-am aplecat după un manual de fotografie “National Geographic” amplasat prea jos pentru gustul meu. “Scârţ!” se aude foarte puternic. M-am uitat plină de compasiune la bătrânica din dreapta mea. Ce să-i faci? La vârsta aia (să spunem că fosilă ambulantă e un eufemism) e normal să-ţi scârţâie toate ligamentele. După o răsfoială de câteva minute, mă aplec să pun cartea la loc. “Scârţ!” din nou, şi nici urmă de bâtrâna doamnă. Ups!
Să nu vă mai spun că am descoperit un club foarte mişto, unde în fiecare marţi seară se ţin cursuri gratuite de salsa, merengue şi alte dansuri sud-americane, de la ora 20:00, urmând ca de la 22:00 să se aplice la o ditamai petrecerea cele învăţate. Aş vrea eu să merg acolo, dar cum o să aud muzica sau indicaţiile instructorilor în timp ce scârţâi atât de convingător?
Aşa că azi am pus piciorul în prag! O să-mi recapăt tonusul cu orice preţ! M-am echipat, în consecinţă cu treningul meu verzui cu canguri, m-am aprovizionat cu un pet de 0,5 de Earl Grey (da, ştiu că e un sacrilegiu să-l bei aşa, dar nu mai am nici un alt tip de ceai) şi mi-am deschis laptopul. Am – habar n-am de unde – un filmuleţ de aerobică şi mi-am zis că asta sună mai bine decât să fac două abdomene şi apoi să mă blochez din lipsă de inspiraţie. Buuun.
Individa din filmuleţ e una dintre multele actriţe americane de nesucces, care în lipsă de altceva, scot DVD-uri cu aerobică, deşi corpurile lor au fost “modelate” cu ajutorul bisturiului, şi nu al genuflexiunilor. Nu reuşesc să-mi amintesc în ce film am văzut-o, dar sunt convinsă că era unul cu un yaht capturat de terorişti. Sau cu un avion ce se prăbuşeşte. Sau cu un tren ce deraiază. În orice caz, un film de mare clasă.
Ca în orice prezentare de acest gen, tipa începe prin a vorbi (foarte convingător, de altfel) de ce ar trebui să te apuci CHIAR AZI! de aerobică şi cum fabulosul trup de Petra Nemcova pe care-l etala ea, era DOAR rezultatul a 60 de minute de stepăreală şi de fâlfâială de braţe. Dintr-o dată am atins adevărul absolut preconizat în opera platoniană! Dacă mănânci mult junk-food şi ai o existenţă sedentară, te umfli cât o vacă. Şi tot ce trebuie să faci ca să arăţi ca Jessica Alba pe plajă în Maui, e să înjumătăţeşti BigMac-ul cel de toate zilele şi să din din picioruşe şi din funduleţ cum face duduia asta anonimă cu atâta tragere de inimă.
M-am maimuţărit eu aşa vreo jumătate de oră cu braţele încrucişate şi picioarele în tavan. Ba mi-am şi improvizat o pereche de greutăţi, de care sunt foarte mândră. Pentru încălzirea muşchilor braţului drept am folosit “Europe. A History” a lui Norman Davies (mastodontul ăla care are vreo 3 kile jumate şi 8 centimetri grosime) şi pentru braţul stâng am apelat la acelaşi autor. De data aceast “God’s Playground”, volumele unu şi doi. Excelente cărţi. Foarte echilibrate, ca să zic aşa.
Isterica aia a scos tot untul din mine. Partea bună e că nu-mi mai scârţâie oasele. Partea prostă? Nu prea pot să mă mişc. Cam deloc. Trebuie să mă interesez dacă poţi dansa salsa şezând.
10 Comentarii
Anonymous
Ei, de ce atata tam-tam? Pui putin ulei de mecanisme (domnisoare? :D) fine unde scartaie si gata. You’re all set for salsa ;).
Ina
You didn’t get the point. Nu intri intr-o noua etapa a vietii (una a tonusului ridicat) uleind chestii (fie ele si fine). Uof!
Anonymous
Nope. You didn’t get the point. Te-am facut d-soara fina si tu ma contrazici :P.
Ina
Am zis “fie ele si fine”, si asta nu-i contrazicere, ci acceptare a premizei tale. Logica asta care ne omoara!
Lig
Goooooo Planet! dupa atata efort meriti o Kandia cu biscuiti sau ce alta ciocolata buna si calorioasa ai tu pe acolo.
mancand un strugure, te salut cu drag.
Ina
Mi-am luat, bineinteles, portia binemeritata de Milka Knister Q (cu pocnitori :))) Daca n-ai incercat-o inca, tii umbra degeaba pamantului!
andru
Ina, eşti idolul meu! Dacă mai şi scoţi o casetă (evident, despre cum se degustă o Milka Knister K!!) promit să te urmez în toate. Atât cât mă lasă oasele mele cu adevărat ruginite…
Ina
Andru, shut up! Arati muuuult mai in forma decat mine!!!!
vio
u, ino, m-ai cucerit, te citesc cu mare drag, de parca ai fi jurnalul lui Bridget Jones.
a, asta dupa capul meu e un compliment, asa ca ia si tu partea buna a lucrurilor.
so, io mai revin.
Ina
Vio,
There’s a Bridget Jones in each of us. In mine cred ca de fapt, sunt doua. :))