Acum două seri am fost la farewell party-ul colegului nostru african, Jackson. Jackson a venit acum trei ani din Kenya să studieze jurnalismul în România, lucru pentru care nu ştiu exact în ce măsură se autofelicită în prezent.

Nu ştiu nici cât jurnalism a învăţat Jackson în România, dar ştiu că a învăţat câteva dintre lecţiile de bază, şi anume:

– nu te încrede în Ministerul Învăţământului atunci când face promisiuni

– există profesori universitari care citează zeci de cărţi americane şi engleze în bibliografiile lucrărilor lor şi care nu cunosc limba respectivă

– românii au mai multe şanse să devină prima putere economică a planetei decât au să înveţe toleranţa

După cum spuneam, Jackson a învăţat câte ceva util din periplul lui prin Ţara Mioriţei. Cât despre noi, colegii lui, şi noi am avut câte ceva de învăţat de la el. Chiar în seara plecării, cu destul de puţine beri la bord dar mai mult chef de veselie, am început să-l rugăm să ne spună câteva propoziţii în swahili, limba lui.

„Spune că Mihuţ are un cap mare!” l-am rugat eu, dând dovadă de foarte multă maturitate.

„I’m sorry, but I can’t.” a răspuns Jackson.

„De ce?!”

„Because I just can’t.”

„Ok, îi zic atunci, spune „Capra lui Mihuţ pute”, am continuat eu la fel de matur.

„No, sorry.”

„But why??”

„It’s because of my religion. We cannot say things like these.”

Am rămas cu gura căscată. Mai târziu, cineva mi-a explicat că Jackson nu a vorbit niciodată urât despre cineva (nici măcar despre profesorul care l-a scos în anul II dintr-un examen pentru că i-a spus cuiva cât era ora).

Seara a continuat cu mici bârfe, însemnări pe tricoul-amintire din partea noastră, poze cu Jackson cu un clop pe cap etc. Dar eu tot nu-mi puteam lua gândul de la incapacitatea (oare?) lui Jackson de a jigni, chiar şi în glumă, pe cineva. Ce religie exotică, necunoscută nouă, europenilor, putea să-şi determine credincioşii să adopte o astfel de verticalitate morală?

Aşa că, într-un final, am pus întrebarea care-mi stătea pe vârful limbii.

„Jackson … what is your religion?”

„I’m catholic.”, mi-a răspuns el simplu.

Să-mi explice şi mie cineva: de ce kenienii înţeleg prin catolicism ceva diferit de ce înţelege restul planetei?