Am copilarit cu romanele Agathei Christie in casa. Asa ca prima imagine care imi apare in minte atunci cand aud sintagma “detectiv particular” este mustata si fata in forma de ou a lui Hercule Poirot. Apoi, tot gratie Agathei Christie am descoperit-o pe Miss Marple, batranica amabila care, in timp ce gatea placinte cu rata si impletea pulovere pentru nepoti, rezolva cele mai complicate si misterioase crime.
Daca reusesti sa creezi un detectiv particular antisocial, suferind de sindromul Asperger (tulburare comportamentala ce tine de sfera autismului), victima a tuturor abuzurilor imaginabile, dar in acelasi timp extrem de inteligenta, cu memorie fotografica si abilitati de hacker de renume mondial, sa-i dai forma unei tinere fete acoperite de piercinguri si tatuaje si, in plus, reusesti sa faci personajul asta verosimil, ai deja temelia unei povesti interesante. Dar Larsson face mai mult decat atat.
Fara sa va fac o recenzie, o sa va spun doar ca cele trei volume sunt un cocktail molotov de criminali in serie, coruptie, prostitutie, trafic de influenta si secrete guvernamentale. Si, in plus, o mostra excelenta de jurnalism de investigatie. Si asta deoarece atat autorul, cat si Mikael Blomkvist (personajul principal masculin si, banuiesc, alter-ego-ul lui Larsson) sunt de profesie jurnalisti.
“Barbati care urasc femeile”, “Fata care s-a jucat cu focul” si “Castelul din nori s-a sfaramat” (editura TREI) sunt carti care se citesc, practic, singure. Tot ce trebuie sa faci e sa iei primul volum in mana. Dupa care o sa te trezesti punand ultimul volum jos si realizand ca tocmai ai citit 2320 de pagini fara sa-ti dai seama. Singura mea recomandare e s-o faceti in vacanta, deoarece creeaza dependenta si s-ar putea sa va treziti ca va invoiti de la job mai devreme, doar pentru a citi cine mai incearca s-o omoare pe Lisbeth sau ce smecherii electronice a mai facut.
Sa revenim la carti care dau adictie, insa. Pentru ca, in afara de volumele Millennium, vacanta asta m-am mai delectat cu o carte extrem de captivanta, respectiv “Jocurile Foamei” (editura Nemira) a lui Suzanne Collins [si pentru asta trebuie sa-i multumesc unui cititor al blogului meu, asa ca: multumesc, Orson! 🙂 ]
Imaginati-va o tara post-apocaliptica, numita “Panem” (si formata pe ruinele SUA), impartita in 12 districte. Ca o pedeapsa pentru o revolta anterioara impotriva Capitolului (capitala Panemului), in fiecare an, cate un baiat si o fata din fiecare district sunt trasi la sorti si aruncati intr-o arena in aer liber (care poate fi orice, de la un desert, la o padure). Aici, in cadrul unui show televizat in direct, cei 24 trebuie sa lupte pe viata si pe moarte, pana cand ramane un singur supravietuitor.
Autoarea a spus ca ideea pentru “Jocurile Foamei” i-a venit intr-o zi cand, in timp ce zappa printre canalele TV, a trecut brusc de la un reality show de tip concurs la un reportaj despre razboiul din Irak.
Povestea este narata la persoana I de Katniss Everdeen, eroina de 16 ani, alaturi de care va asigur ca o sa tremurati cateva sute bune de pagini, in incercarea ei de a supravietui jocului sangeros. O combinatie isteata de 1984 si mitul lui Tezeu, cartea are insa oribilul obicei de a incheia fiecare capitol cu un cliffhanger de tipul “Fata se aseza langa foc. Din spatele ei, insa, aparu o umbra amentintatoare”, sau o prostie de genul, care te va face sa-ti promiti ca dupa capitolul urmator vei face o pauza de la lectura. Si te vei trezi citind inca un capitol si inca unul. Si inca unul. Va avertizez de pe acum sa nu faceti greseala mea: nu incepeti primul volum fara a le avea si pe celelalte doua la indemana (“Sfidarea” si “Revolta”). Veti regreta, credeti-ma.
Singurul lucru care nu mi-a placut la carte a fost coperta. [Nu mi-a placut este, evident, un eufemism. Adevarul este ca e oribila si-mi zgarie retina ori de cate ori imi intra in raza vizuala.] Nu spun ca cea americana ar fi o opera de arta, dar daca nu as fi primit o recomandare pentru cartea asta nu as fi ridicat-o de pe un raft de librarie in vecii vecilor, bazandu-ma pe aspectul ei (daca spun “SF ieftin” cred ca ii fac un compliment graficianului).
Acestea fiind spuse, va doresc drum bun pana la cea mai apropiata librarie, daca textul de mai sus v-a convins sa incercati una dintre cele doua recomandari si, evident, lectura placuta! 🙂
Sfat bonus: daca il comandati online, puteti achizitiona primul volum din “Jocurile Foamei” cu doar 10 lei, fata de 30 cat e in librarii. 😉
7 Comentarii
mOntecOre
am primit in seara asta primele doua vol din “barbati care urasc femeile”, nu ma atrag sf-urile dar din ce citesc aici sigur o sa ma imbolnavesc subit in perioada in care o sa ma apuc sa le citesc.
marul
le-am . citit .
Ina
mOntecOre, that’s the spirit! Exista toate sansele sa-ti placa, mai ales ca nu sunt sf-uri. 🙂
marul: asa, si? Ceva opinii? Alte recomandari din aceeasi gama? 🙂
Adriana
si eu am citit cu sufletul la gura trilogia millenium. asa ca as citi si jocurile foamei.te rog spune-mi unde gasesc cu 10 lei primul volum? la nemira e 27 in loc de 30… http://www.nemira.ro/carti-10,-15-si-20-lei/jocurile-foamei–1316
multumesc frumos
Ina
Adriana,
Din pacate cred ca a fost o promotie valabila pt volumele 1 si 3 care a expirat.
Adriana
Multumesc pt raspuns
Panait Catalin
alta categorie, aceeasi placere garantata 🙂
http://en.wikipedia.org/wiki/Little_Women
orson/catalin