Cel mai interesant serial pe care l-am început recent (”Severance” pe Apple TV+) începe cu un tip care plânge în mașină, în parcarea biroului.

Odată intrat în lift, însă, se liniștește complet. Ba chiar, când descoperă în buzunar batista udă de lacrimi, o privește mirat.

Asta deoarece, în acest SF, angajații unei companii acceptă să li se separe amintirile legate de viața personală și de cea profesională. Odată intrați în firmă, nu mai țin minte nimic din trecutul personal: dacă au soți sau copii, unde locuiesc, ce hobby-uri au etc. La fel cum, odată ieșiți din firmă, nu știu ce au lucrat toată ziua și nici nu și-ar recunoaște colegii.

O premisă foarte interesantă, dar absurdă, nu? Cu toate acestea, când vorbim despre sănătate mintală scoatem de cele mai multe ori din ecuație mediul profesional (excepția evidentă fiind burnout-ul).

În rest, orice problemă psihică am avea (depresie, anxietate, tulburări de alimentație etc), aceasta are legătură DOAR cu viața noastră personală și, evident, trebuie separată complet de viața profesională.

Având în vedere că majoritatea ne petrecem 8+ ore muncind / zi și că munca, colegii, șefii și cultura organizațională au, toate, un rol important asupra sănătății noastră psihice, eu cred că trebuie să începem să le vedem ca interconectate.

Și în sensul în care mediul de lucru poate face ca o persoană sănătoasă să dezvolte probleme psihice, dar și în sensul în care e absurd să tratăm oamenii doar drept ”carne de tun”, fără niciun interes pentru binele lor și apoi să ne mirăm că trebuie să angajăm pe cineva nou la fiecare lună plină.

Vă las, în imaginile de mai jos, some food for thought.

De câte ori v-ați ”reîncărcat bateriile” în vacanțe?

De câte ori v-ați simțit înțeleși la muncă atunci când ați trecut printr-un moment dificil în plan personal?

De câte ori o pauză de câteva luni în CV a fost văzută drept un lucru bun?

1. 

2. 

3. 

4. 

5. 

6. 

7. 

8. 

Dacă tot am ajuns să creștem ridichi pe Stația Spațială Internațională, poate n-ar fi absurd să începem să vedem sănătatea psihică ca parte integrantă din viața noastră, atât personală, cât și profesională. Și nu un subiect de discutat doar cu cei mai buni prieteni sau la terapie.