Money Diaries este o rubrică săptămânală de lifestyle și de educație financiară susținută de Școala de Bani. În fiecare săptămână, cititoarele Inoza ne povestesc, cu sinceritate, cum și pe ce și-au cheltuit banii.
Săptămâna aceasta nu facem cunoștință cu cineva nou, ci ne reîntâlnim cu o cititoare care a mai ținut un Money Diary anul trecut, dar a cărei viață s-a schimbat semnificativ de atunci. Dar o las pe ea să vă povestească. 🙂
***
A lot can change in a year.
În aprilie 2018 scriam primul meu Money Diary pe blogul Inei. Munceam destul de mult, înlocuiam informal o persoană care a plecat din companie cam de 7-8 luni și speram să pot obține acel rol. Nu s-a întâmplat. Mi s-a mulțumit și mi s-a prezentat un domn care urma să ocupe acea poziție și pe care l-am ajutat să se pună la punct cu ce era nevoie, el provenind din altă industrie. Ne înțelegem bine, ceea ce pentru echilibrul general al lucrurilor e ok.
Când scriam primul Money Diary locuiam deja de doi ani și ceva cu prietenul meu de atunci, crezând că pasul următor ar fi acela de a avea copii. Well… nici asta nu s-a întâmplat. Țin minte că în săptămâna în care ne-am despărțit o colegă m-a întrebat “Dar de ce? Tu nu știi că e o junglă în dating în perioada asta?” M-am simțit ca și cum nu fusesem la curent că piață imobiliară era sus , iar eu “vândusem” sub standard . De fapt, adevărul e că nu prea conta – relația dintre doi oameni e un pic mai complexă decât atât.
Pentru a complica un pic lucrurile, toamna trecută, la câteva zile după despărțire, am scris un eseu cu care am câștigat o bursă pentru un MBA britanic. Apoi am primit și vestea unui program de dezvoltare pe care urma să mi-l ofere compania pentru care lucrez. Poate că era vremea pentru a învață. Let’s go with the flow, mi-am zis.
Iar pentru a complică lucrurile și mai mult, în martie anul acesta mi s-a oferit, de pe-o zi pe alta, opțiunea de a lucra timp de șase luni în Germania, la sediul companiei. Știam că e o ocazie bună pentru a-mi da seama dacă aș fi compatibilă cu ideea de a trăi în altă țară. Proiectul era pe perioada determinată, deci pe de o parte știam că ar fi posibil să mi se ofere șansă să rămân, iar dacă nu îmi va plăcea, mă voi putea întoarce. Fast forward cinci luni, iar în prezent îmi împart timpul între Germania (în timpul săptămânii) și România (unele weekend-uri), respectiv Cluj și UK (alte weekend-uri).
Job: Consilier juridic senior
Domeniu: Energie
Vârstă: 33 de ani
Locație: Dortmund / București
Salariu lunar: 10.500 lei + 1000 lei (part time)
Diurnă delegații internaționale / lună: aprox. 3000 lei
Prime /bonusuri anuale: aprox. 30.000 lei
Cheltuieli lunare
Benzină: aprox. 250 lei. În Money Diary-ul de anul trecut scriam că mașinuța mea veche trebuia schimbată. Ceea ce s-a și întâmplat: am cumparat tot un VW, din 2016, cu 11,350 EUR. Dacă prețul vi se pare un pic ciudat (cei 50 EUR) este din cauza faptului că am tot negociat până când tipul de la reprezentanță a zis că mai are un pic și pune bani de la el. Iar după aceea am mai negociat încă un pic. 😊 În perioada aceasta cheltuielile cu benzina sunt însă mai mici, deoarece stau destul de puțin timp în București.
Întreținere: 220 lei (apă, îngrijirea spațiilor comune, pază) + 160 lei (abonament consum mediu gaz+electricitate)
Telefon: 70 lei
Internet: 70 lei
Mâncare pentru acasă: aprox. 500 lei / lună, însă nu este relevant deoarece îmi petrec în București doar unele weekend-uri
Donații: 2 euro sms Magic Home, 50 lei virament bancar Safari Ya Upendo
Mani/Pedi: aprox. 300 lei
Cosmetică: aprox. 150
Coafor: aprox. 600 lei
Masaj: 150 lei
Produse de îngrijire, cosmetice, parfumuri: aprox. 600 lei
Cărți/reviste: aprox. 500 lei (am făcut o medie ținând cont de cărțile cumpărate pentru MBA și cele “pentru mine”)
Curățenie: 300 lei
Pensie privată pilon III:contribuție proprie 250 lei (suplimentată de companie)
Obs. 1: Dețin un apartament cu 2 camere pe care l-am luat din economii și credit (pe care l-am inchis în 2016). Sper ca în cel mult doi ani să reușesc să îmi vând apartamentul și să cumpăr unul mai spațios, poziționat mai aproape de biroul meu din București.
Obs. 2: Față de anul trecut, când scriam că prefer să fac singură curățenie în apartament și că găteam uneori acasă, acum acest lucru nu mai este posibil. Ar fi păcat ca cele două zile pe săptămână petrecute acasă, în București, să fie ocupate cu gătit și curățenie, nu?
LUNI
În Germania locuiesc la un hotel situat la aproximativ 10 minute de mers pe jos de sediul firmei. Are un stil minimalist și mă simt bine în el, iar în plus are un mic dejun variat și bun, inclus în prețul cazării.
După ce mă trezesc beau apă, stau un pic în pat și ascult muzică. Îmi permit asta în general pentru că mă trezesc foarte devreme, fiind matinală. Apoi un pic de stretching, mă pregătesc și cobor să mănânc. Omletă cu ciuperci și zucchini, plus o salată.
La prânz mănânc întotdeauna la restaurantul din sediul firmei. Mâncarea este parțial subvenționată și costă doar 4 EUR. Plata se face printr-un card pe care trebuie să mi-l încarc din când în când, dar acum nu e cazul pentru că e deja încărcat. Am mâncat pui cu legume la wok și o salată.
După birou ies cu o colegă în oraș. În timp ce îmi povestește despre vacanța din care tocmai s-a întors mă gândesc cât de diferite suntem din punct de vedere financiar, ea provenind dintr-una din familiile cele mai înstărite din Polonia. Cred că e inedit să știi că orice s-ar întâmpla în cariera ta, în cel mai rău caz, vei fi moștenitoarea unei averi. Partea mea din notă + bacșiș a fost 17 EUR – 80 lei (salată cu creveți și o apă plată)
Total: 17 EUR (80 lei)
MARȚI
Azi la micul dejun am mâncat pancakes cu sirop de arțar. Știu, nu foarte nutritiv. Dar există zile care “cer” așa ceva.
Ajunsă la birou realizez că A., colegul meu din Austria, poartă aceleași haine ca și ziua precedentă. Rămăsese la birou toată noaptea pentru a încheia o negociere și pentru a pregăti actele care trebuiau semnate azi. Oscilez între a-l compătimi și a mă gândi că e foarte bine că nu sunt alocată pe acel proiect.
La prânz am mâncat ton și spanac, însă pe la ora 4 am coborât să-mi iau o banană și un baton de cereale (3 EUR – plătiți tot cu cardul reîncărcabil). Nu folosesc liftul la urcare decât foarte rar, astfel încât poftă asta m-a „costat“ 4 etaje.
Seara am petrecut-o la hotel, citind pentru ultimul modul de la MBA. Apoi am vorbit la telefon și între timp am băut un shake proteic, pe care îl aduc de obicei cu mine pentru serile când nu am chef/timp să ies.
Total: 0
MIERCURI
Pentru că ieri seară m-am gândit că îmi doresc tot mai mult să încep să mă pregătesc pentru un pelerinaj pe El Camino, probabil în prima jumătate a anului viitor, azi dimineață am început cu 20 de minute de exerciții. Am făcut opt ani de gimnastică ritmică, deci știu ce ar trebui să fac pentru rezistență, însă pasul de la a ști la a face e de multe ori o prăpastie.
La micul dejun am mâncat ciuperci sote, două pachețele de primăvară și roșii + ardei.
Prânzul îl iau în grabă pentru că în perioada asta înlocuiesc o colegă care e în concediu și am destul de multe pe cap. Aleg pui la cuptor, orez și broccoli.
Seara – shake proteic din nou, Netflix și vorbit la telefon. De fapt, a fost și o Cola din mini bar (pe care o s-o plătesc la check out).
Total: 0
JOI
Mă trezesc și mai devreme decât de obicei pentru că trebuie să mă spăl pe păr, iar asta ia ceva timp. La micul dejun tipul care face omletă e convins că eu sunt vegetariană pentru că nu m-a mai văzut mâncând carne. Îl conving cu greu să îmi facă o omletă cu șuncă și cașcaval, la care adaug salată.
Printre task-uri, mintea îmi tot fuge la vacanță și la faptul că dacă voi dori să plec undeva voi putea doar în a două săptămâna din septembrie. În rest, fie am cursuri, fie trebuie să fiu la birou.
Joi iau prânzul de obicei cu colegii români. Suntem în jur de 15 în companie, dar de obicei ne adunăm doar vreo 7-8. Cu unii dintre ei am amintiri de acum 10 ani, pe alții i-am cunoscut abia recent. Mă simt bine cu ei, mă simt “acasă”. Seara ies cu alți colegi, pentru că e ziua unuia dintre ei. Contribuția mea pentru cadou e 15 EUR (71 lei), iar consumația e 20 EUR (94 lei).
Total: 35 EUR (165 lei)
VINERI
Azi e zi de împachetat și de mers acasă (în a doua parte a zilei). Mănânc un pic mai consistent la micul dejun pentru că nu îmi place să mănânc din aeroport – e scump și nu atât de bun, de cele mai multe ori. La plecare din hotel plătesc consumația de la minibar (3 EUR – 14 lei).
La prânz am râs o grămadă cu colegii mei, însă mâncarea de azi nu a fost prea grozavă. Îmi reîncarc cardul pentru mâncare – 50 EUR (236 lei).
Ziua de vineri e mai scurtă pentru mine, iar pe la ora 14 mă îndrept spre aeroport. Drumul până acolo durează cam o oră, pentru că zborul e din alt oraș. Iar apoi încă 2 ore și jumătate până în București, dacă nu sunt întârzieri. În fiecare săptămâna, timp de 6 luni.
Partea bună e că pot să-mi fac unele cumpărături în aeroport – de data asta am luat un cadou pentru o prietenă – 29 EUR (137 lei).
În timpul zborului îmi cumpăr o apă plata (2,5 EUR – 12 lei) și mănânc banană pe care o am la mine încă de la micul dejun.
La sosire comand un Uber – 28 lei. Ajung acasă pe la 21:00 și mă simt prea obosită să mai fac altceva.
Total – 84,5 EUR (399 lei) și 28 lei = 427 lei
SÂMBĂTĂ
Deși fac eforturi pentru a dormi un pic mai mult în weekend, nu îmi iese. Mă trezesc la 7,30 AM, fac exerciții, citesc, beau un shake (deoarece nu am nimic altceva în casă), pun hainele la spălat și o aștept pe doamna care mă ajută la curățenie. În acel timp, mă duc la manichiură și la masaj. Ambele activități sunt pe “abonament” deci nu trebuie să plătesc nimic de data asta.
Prânz – salată cu somon, avocado și mango de la Avocadoo (36 lei). Cumpărături pentru acasă – 60 de lei. Având în vedere că stau foarte puțin în București, încerc să nu cumpăr multe alimente pentru a nu ajunge în situația de a le arunca.
Seara am ieșit la o plimbare și un film+cină. Partea mea e 70 de lei.
Total: 166 lei
DUMINICĂ
Azi e din nou zi de călătorie. Însă până atunci încerc să mă bucur de ce e aici. Îmi dau seama tot mai clar că îmi place viața mea din București, deși în urmă cu câțiva ani mi-ar fi fost greu să anticipez asta. Îmi place până și să conduc aici. Incredibil. 😊
E vreme foarte faină și iau brunch-ul cu o prietenă într-o grădina. Fac cinste – 130 lei.
Mă întorc acasă și îmi fac rapid bagajul – știu exact ce și cât îmi trebuie, astfel încât nu durează mult. Pentru a fi convenabil ca orar pentru mine, zborul de duminică este cu o altă linie aeriană față de cel de vineri. Săptămânal văd două “Românii” foarte diferite care fac acest periplu anual / sezonier sau săptămânal, ca mine. Fiecare cu povestea lui, trăind “călătoria” proprie.
După ce aterizez îmi cumpăr sushi și apă plată pentru seara asta (12 EUR- 57 lei). Ajung pe la 19,00 ora Germaniei la hotel și în timp ce savurez sushi îmi dau seama că încep să îmi formez o părere destul de clară pe un subiect important: sub nicio formă nu ar trebui să se mai pună crema de brânză în sushi. 😊 E bine că mi-am dat seama de acest aspect relevant, sunt atâtea altele de explorat săptămâna care urmează.
Total: 130 lei, 12 EUR (57 lei) = 187 lei
***
Economii
In aceasta perioada pun deoparte 7000 lei/luna pe care ii virez in contul de economii la primirea salariului (deci nu pe sistemul “ce imi ramane”). De asemenea, incerc sa fiu atenta la preturi si perioade de reduceri.
***
Dacă vi se pare util și interesant acest demers, vă aștept și pe voi cu Money Diaries la adresa inoza.ro@gmail.com.
Cu cât o să fie mai multe și mai diverse, cu atât cred că o să învățăm lucruri noi și o să facem această conversație mai relevantă.
8 Comentarii
Cristina
Felicitări pentru curajul de a face schimbări! Change is good – imi spun eu mie mereu :). Referitor ca încă te simți acasa in România, e normal, dar cred ca in 2 ani vei avea alta părere. Eu am plecat din Romania in urma cu 14 ani si am zis ca stau maxim 2 ani in alta țara, dar apoi s-a făcut un click si nu m-as mai vedea inapoi in România. Oricum mult succes in orice alegi pe viitor! Mi-a plăcut jurnalul făcut de tine, sa vad ca esti interesată de dezvoltarea profesională si personală!
Madi
Mi-a placut tare mult acest jurnal, nu doar pentru aspectele financiare ci si pentru detaliile legate de schimbarea survenita in decurs de un an. Atitudinea pozitiva cu care a fost acceptata noua situatie a lucrurilor e ceva de admirat.
Sunt o cititoare fidela a acestor jurnale finaciare, ba chiar am si trimis unul la un momentdat (nu zic care :D), si m-a lovit acum o revelatie: Multe persoane doneaza cativa banuti pentru diverse cauze si includ aceste sume in jurnal. E minunat si de apreciat. Si eu am facut asta si am mentionat in jurnal, tot cam la fel: 2 euro magicamp, 50 lei alta cauza. Dar daca ne uitam la ce inseamna aceasta suma comparativ cu alte cheltuieli pe care le avem…. ne dam seama ca e un aport infim. E mai putin decat costul unei mese de weekend, decat al sumei alocate pentru manichiura si pedichiura.
Poate ca putem face mai mult. Si banii donati sunt o investitie.
Pentru mine, asta e revelatia zilei si o sa ma gandesc cum sa schimb ceva in propriile obisnuinte financiare.
Multumesc, Ina, pentru textele tale pline de content util. <3
Andreea
e de admirat adaptarea la atatea schimbari intr-un an de zile, plus adaptarea la aceasta naveta constanta Germania-Bucuresti, nu cred sincer ca as putea, am multe de invatat din acest jurnal (eu sunt destul de rezistenta la schimbare, drama queen).
Felicitari pentru deschidere, plus cheltuielile cumpatate din saptamana respectiva.
o mica remarca din partea mea, mi se pare surprinzatoare (si nu in sens bun) faza cu colegul care a ramas peste noapte sa termine un proiect – in Germania este stabilit prin lege maximul de ore lucrate pe zi 10 ore, iar, din ce stiu eu, exceptiile sunt rare (in medicina pt garzi de exemplu sau pe santier, cu aprobari de la managementul superior si sindicatul angajatilor, etc.).
Colegul tau ar trebui sa fie atent (daca managementul nu este), caci daca depaseste cele 10 ore si i se face cumva rau, din cate stiu eu casa de sanatate nu va acoperi costurile respective.
Si eu lucrez in Germania, iar la 10 ore lucrate pe zi, managerul direct si hr-ul primesc automat notificare din sistem, la a treia abatere angajatul primeste avertizare scrisa (pentru ca pe langa sanatatea angajatului, firma este pasibila de amenda la un eventual audit). Nu cred ca in Dortmund este diferit, dar poate ma insel…
Autoarea
Girls, multumesc mult pentru aprecieri. Câteva ganduri:
@Cristina: Da, e posibil să ti se schimbe parerea atunci cand stai o perioada de timp mai lungă într-o altă tara. Pe de altă parte, în ceea ce ma priveste, simt atat de clar faptul că această cale nu e pentru mine incat nici nu e nevoie sa analizez prea in profunzime optiunile. In definitiv, cred ca cel mai important e sa iti dai seama ce ti se potriveste. Însă, intr-adevar, admir persoanele care iau decizii radicale în acest sens atunci cand consideră că acela e drumul lor.
@Madi: Atitudinea e pozitivă la modul general, însă cu toții avem suisuri si coborasuri si nu as putea zice ca le-am dus mai bine decat altii, dimpotriva. Dar… I bruise easily and recover fast 🙂 Cred ca e un fel de compromis pentru a-mi accepta vulnerabilitatea, însă a nu permite sa fiu controlată de ea. In ceea ce priveste donațiile iti dau dreptate. Si eu cred ca putem face mai mult. O alta metoda buna e aceea de a oferi o parte din timpul / experienta ta, pro bono. Eu incerc sa fac in relatia cu studenții atunci cand sunt in tara.
@Andreea : Cred ca oricine ar putea sa se adapteze unui asemenea context, însă intr-adevar nu pentru toti ar fi o idee ok, in functie de prioritățile actuale. Legat de orele suplimentare, nu ma indoiesc ca este asa cum spui. Pe de altă parte, acesta a fost singurul caz de acest fel pe care l-am întâlnit aici, de aceea mi s-a si parut interesant de mentionat. Mi se întâmplase ceva similar si mie o singură data in 2012 în România. Sunt de acord cu tine ca astfel de practici nu ar trebui deloc încurajate. De altfel, unul dintre motivele pentru care nu mi-am schimbat angajatorul e work life balance-ul decent. Cu titlu de excepție, astfel de situații pot însă apărea în orice context profesional.
Corina
Inspirationala evoluția ta. Felicitări pentru tot ce ai realizat în ultimul an. Citind am realizat ca pot mai mult și ca am cam început sa ma complac în unele situații care nu ma avantajează. Multumesc
Liliana
Eu am totusi o tristete, cum a spus si altcineva in comentarii la articol. Mi-au placut si articolul si autoarea, dar am ramas cu aceasta tristete. Nici nu stiu cum sa spun ca sa nu supar. Dumneaei cistiga f bine pt România, iar in raport cu aceasta ar putea, daca ar vrea, bineinteles, ajuta mult mai mult ca in prezent. Stiu ca e un lucru absolut benevol, dar ..vreau doar sa spun ca sint mihnita ca oameni care o duc bine nu isi doresc sa dea mai mult pt cei in nevoie. E o discutie lunga, nu vreau sa o blamez, nicidecum, dar cunosc cazuri care nu cistiga mai mult de 2000-2400 lei, dar doneaza sume mai consistente decit 2 sau 5 euro. Orice ajutor e binevenit, dar daca ai mai mult, si iti doresti, e bine sa dai mai mult de atit. ps nu scriam daca nu as fi vazut in mai multe articole chestia asta, gen cistig peste 1000-2000 euro si donez si eu 2 euro lunar prin sms, ceea ce e f bine, dar..cumva trist. Mi-as dori (utopic?) Ca acesti oameni foarte faini sa se implice mai mult. Iertati-ma.
Belvedere
Foarte tare acest jurnal. Asta cu Romania dispare destul de repede, ce ne lispeste cu adevarat sunt familia si prietenii iar odata ce ai altii noi afara deja uiti incet incet de tara.