• My Stories
    • Lifestyle
    • Culture
    • Other Stories
    • Diary
    • Opinion
    • About
  • My Stories
  • Lifestyle
  • Culture
  • Other Stories
  • Diary
  • Opinion
  • About

Money Diaries -O săptămână în București cu un venit de 4600 de lei

6 august 2018 0 Comentarii

De: Inoza

Tags:

Share:

0 Comentarii

Adaugă un comentariu Anulează comentariu

Despre mine

THE STORYTAINER

Part-time storyteller, part-time entertainer, full time Storytainer. Making the world a better place one embarrassing story at a time.

Abonează-te la povești
Like me, read me, never leave me
Caută
Mă găsești aici
Taguri
Amintiri Aniversare Blog Blogging Carte Carti Craciun Dragoste Erasmus Facultate Familie Fashion Festivalul de Film de la Cannes Film Filme FJSC Frivolitati Frumusete Glossy Interviu Iubire Jenant Job Jurnalism Lia Lily Allen Money Diaries Muzica Nuntă Oameni Party Polonia Povesti Prieteni Recomandari Relatii Review Sfaturi Site-uri Studentie Tabu Teatru Umanitare Varsovia Școala de Bani
Categorii
  • My Stories
  • Lifestyle
  • Culture
  • Other Stories
  • Diary
  • Opinion
  • About
Povești recente
  • Lifestyle

Money Diaries: O săptămână în Bacău cu un salariu de 2400 de lei

  • My Stories

Mai există locuri pentru visători în București

  • Lifestyle

Money Diaries: o săptămână în Cluj cu un venit de 4000 de lei

  • Lifestyle

Money Diaries: O săptămână în Lugoj cu un salariu de 4400 de lei

Instagram

  • Acum două săptămâni am vrut să-i fac o surpriză unei prietene, de ziua ei. Poate un cadou mai neconvențional, dar nimic extravagant sau imposibil. 🎁 Am sunat în mai multe locuri să întreb dacă se poate. Mulți nu mi-au răspuns, iar cei care au făcut-o mi-au râs (mai mult sau mai puțin politicos) în nas. Eu am râs la urmă, dar nu să fac cuiva în ciudă, ci de bucurie. ✨ Textul ăsta e pentru oricine visează și are nevoie de un mic semn că se poate și că există locuri pentru ei. Răspunsul e da. 😊 #linkinbio . PS: ilustrația e semnată @ruxana.illustration și aparține talentatei mele prietene. 🍊
  • Azi a fost zi de errands, cum zic americanii. . Am început cu un skin map, o scanare digitală a alunițelor, la dermatologul meu preferat din Calea Lactee, dna dr. Doina Tăbăcilă (dacă sunteți din București, v-o recomand cu tot dragul). 🎆 . Apoi am mers la terapie, because I want to be the best version of myself, ceea ce vă doresc și vouă. Also, datorită terapeutei mele, Ioana Dăncescu, am început un proiect personal life changing, despre care sper să vă povestesc vara asta. ❤️ . Și am încheiat ziua la Catwalk Studio, unde Diana mi-a făcut părul shiny & happy cu roșcatul ăsta superb (și unde m-am întâlnit cu actrița Olimpia Melinte, și ea clientă fidelă a lui Ionuț și a Dianei - talking about gorgeous redheads). 💆🏻‍♀️ . Iar dacă tenul meu arată minunat, e pentru că ieri am fost la Elena Miron, esteticiana mea preferată din Univers. Nobody wakes up like this, no matter what they say. 😄 . Am pus toate numerele de telefon ale oamenilor ăstora într-un articol pe blog, acum câteva luni. #linkinbio Sunați-i și făceți-vă programări la piele sănătoasă, ten luminos, minte liniștită și păr strălucitor. Unele lucruri sunt priceless. ✨ PS: da, știu ca selfie-urile sunt lame, dar eram la plimbare cu câinele când m-a lovit inspirația și Lily n-are degete opozabile. 🤣
  • Am devenit genul de fată care sâmbăta merge la yoga și apoi la piață. . Don't worry, încă nu știu sa negociez nici dacă viața mea ar depinde de asta, dar mă prefac tot mai bine că sunt adult. 🎠
  • Acum că mi-am schimbat agenda de Morning Pages, e oficial vară. 🌞 Am ales agenda asta, cu o pictură de Jack Vettriano ("Sweet Bird of Youth"), pentru că îmbină două dintre lucrurile mele preferate: vara și moda anilor '40-'50. Dar și pentru Jack Vettriano și ce-mi amintesc de fiecare dată când văd una dintre lucrările lui. ⛱️ Criticii de artă se împart în 2 când vine vorba de Vettriano (pe numele lui real Jack Hoggan). Jumătate îl consideră o nulitate care pictează "brainless erotica", cealaltă jumătate un impostor a cărui muncă e bazată pe imitație. Poate că sunt și unii care îl apreciază, dar sunt o minoritate. 🖌️ Vettriano s-a lăsat de școală la 16 ani și a fost ucenic de miner. A învățat sa picteze singur, imitând clasicii. A dat admiterea la Universitatea de Artă din Edinburgh, la 36 de ani, dar a fost respins. 🚫 Acum, la 67 de ani, câștigă jumătate de milion de lire sterline pe an doar din drepturi de autor pentru reproducerea operelor lui pe calendare, agende (a se vedea foto, haha), postere etc. 🖼️ Pictura lui, "The Singing Butler" (bineînțeles că am o agendă cu ea, v-o arat la toamnă, când îi vine rândul), a devenit cea mai bine vândută imagine în Marea Britanie (originalul s-a vândut în 2004 cu 1,3 milioane $). Criticii tot nu-l apreciază, dar masele îl adoră (dar nu numai - și Jack Nicholson se numără printre fanii lui). 🎨 E pictură sau ilustrație ce face Vettriano? Are sau nu valoare? Nu mă interesează. Pentru mine, va fi mereu autodidactul care a fost respins de marile galerii de arta și școli, luat în derâdere de critici și care și-a creat, în pofida tuturor, propriul loc la masă. E un exemplu de ce poate face pasiunea și o imensa încredere în sine în ciuda tuturor piedicilor. Lumea are nevoie de mai mulți astfel de oameni. ✨ Dacă vă interesează subiectul, e un articol în Vanity Fair numit "The Singing Butler Did It" unde sunt mai multe detalii. Also, pictura mea preferată nu e valetul care cântă, ci The Longing, în care o doamnă trecută de prima tinerețe, dar încă frumoasă, îmbrățișează senzual și trist un costum bărbătesc. ✨ Acestea fiind zise, să aveți o vineri frumoasă și, la fel ca Vettriano, don't let the bastards get you down. 😉
  • Azi m-am rătăcit prin București. Am dat peste un mic magazin de bijuterii. Am intrat doar să mă uit. O piatră semiprețioasă m-a atras ca un magnet. Vânzătoarea a văzut că o întorc pe toate părțile și a venit la mine. - Nu știu de ce, nu-mi pot lua ochii de la piatra asta, îi zic. - Se spune că pietrele ne aleg pe noi, mi-a răspuns zâmbind. - Nici nu știu măcar ce piatră e. - E un agat. - Și oare de ce m-a ales agatul ăsta? - Haideți să vedem ce vrea de la dumneavoastră, zice și scoate Biblia cristalelor din spatele tejghelei. - E o piatră a iubirii pure. Reduce stresul, depresia, regretele. Aduce liniște sufleteasca, respect de sine, bucuria de a trăi, echilibru emoțional. - Știu că iubirea pură nu are preț, dar nu am 300 de lei, îi spun zâmbind. - E 30 de lei, nu 300. Și e montat în argint. Vă dau și certificat de garanție. - Păi nu e prea ieftin? - Se exploatează la noi, în România și noi le luăm direct de la sursă. E un preț corect. . Am ieșit din magazin cu tot cu agatul care m-a ales. . Ce voiam să vă zic? Unu: că uneori, chiar dacă e inconfortabil, e ok să (te) rătăcești. Niciodată nu știi peste ce frumusețe poți să dai. Și doi: că e ok, din când în când, să renunți la control și să te lași ales. De oameni, de oportunități, chiar și de o piatră semiprețioasă care se încăpățânează să vină cu tine acasă. 🙂
  • Mereu am avut credința asta naivă că eu și ai mei suntem protejați în caz de ”ceva”. . Că dacă, Doamne ferește, avem nevoie de un tratament pentru o boală gravă, strângem de undeva banii și mergem ”în afară” (deși nu suntem nici pe departe bogați). Că dacă mai trebuie să mă operez încă o dată în România, o s-o fac la ”privat”. Vedeam toate modurile în care corupția îmi afectează viața de zi cu zi (de la trafic, la prețuri, la birocrație, la taxe etc.), dar n-am crezut niciodată că e o situație de viață și de moarte. Nu pentru mine. Nu pentru noi. . Până într-o zi când un membru al familiei mele a fost implicat într-un accident grav și a fost dus cu un elicopter SMURD la cel mai apropiat spital. . În următoarele săptămâni am înțeles, pentru prima dată, de ce corupția poate ucide. Am văzut un om care a învins toate așteptările medicilor și s-a recuperat miraculos după o operație pe creier, dar care a fost apoi la un pas de septicemie din cauză că luase trei bacterii din spital. E bine acum, dar n-o să uit niciodată prin ce am trecut. . Mâine merg la vot pentru mine și pentru toți ai mei. Pentru că într-o țară în care politicienii fură și mint, viața fiecăruia dintre noi e o ruletă rusească. . Pentru cei care cred că votul lor nu contează, mi-a plăcut mult ce a spus scriitorul Yuval Noah Harari zilele trecute, într-un editorial din ”Le Monde”: ”Multe dintre cele mai mari crime ale istoriei au fost cauzate nu de ură, ci de indiferență. Au fost cauzate de oameni care ar fi putut face ceva, dar care nu s-au obosit să ridice un deget. Indiferența ucide. Poate că indiferența ta nu te va ucide pe tine, dar e posibil să ucidă pe altcineva.” . Nu uitați că mâine are loc și REFERENDUMUL la care suntem întrebați 2 lucruri: 1. Vreți ca politicienii care ne fură să nu scape basma curată? (e formulată mai pompos, dar ideea e asta) 2. Vreți ca politicienii care ne fură să nu mai poată da legi peste noapte ca să scape basma curată? (din nou, am reformulat). . Eu votez DA la amândouă. Pe principiul #yeslavot #yeslareferendum. 🙂 Sper să ieșim cât mai mulți mâine la vot. Nu e politică, e viața noastră. PS: Pe pagina de FB Inoza am pus mai multe informații utile legate de vot.
  • Aveam 31 de ani când am jucat prima dată ”Nu te supăra, frate!”. N-am jucat nici până în ziua de azi Moara, Piticot, Păcălici sau Domino. Am povestit, pe #blog, despre copilăria mea atipică dar și despre un târg care are loc zilele astea și unde puteți admira jucării românești dintre anii 1930-1980. 🐻🚒👶🏻🚜 #linkinbio
  • Ce vedeți în imagine e o poezie blackout făcută de mine. 👩🏻‍🎨 . Am scris pe #blog cum puteți crea poezii blackout și care sunt beneficiile acestei forme de artă/joacă (pe scurt: te ajută să devii mai creativ, e distractiv și terapeutic). #linkinbio . Tot pe blog am pus câteva dintre poeziile mele blackout preferate. Sunt curioasa cum vi se par și dacă ați încerca un astfel de exercițiu. 😊 #blackoutpoetry #foundpoetry

Follow Me!

©2006-2018 Ina Țăranu-Hofnăr. Toate drepturile rezervate.