Money Diaries este o rubrică săptămânală de lifestyle și de educație financiară susținută de Școala de Bani. În fiecare săptămână, cititorii și cititoarele Inoza ne povestesc, cu sinceritate, cum și pe ce și-au cheltuit banii.
Săptămâna aceasta facem cunoștință cu o artistă vizual, aflată momentan în concediul de creștere a copilului, care locuiește în București împreună cu soțul și cu fiica ei.
***
Job: Antreprenor/ Artist
Domeniu: Educație/Artă vizuală
Vârsta: 32 de ani
Locație: București
Salariu lunar: (indemnizație + alocație copil) – 1838 lei
Cheltuieli lunare
Telefon: 35 lei
Cosmetică: 50 lei
Abonament transport în comun: 50 lei
Rata pentru mașină: 950 lei
Utilități + internet: aproximativ 350 lei
Donații: – 10% din venitul fiecăruia (zecime biserică) – 184 lei din ce îmi intră mie, aproximativ 300 de la el; 2 euro Magic Home
Despre mine
Sunt căsătorită și am o fetiță de 1 an și 9 luni (pe care o voi numi C.). Înainte de apariția copilului, am pus pe picioare (în 3 ani și jumătate) o mică afacere în domeniul educației nonformale, la care am renunțat după naștere. Ca formare, sunt artist vizual, iar de aproximativ un an lucrez cu mine ca să mă deblochez și să-mi găsesc drumul.
Soțul meu (S.) are un salariu de aproximativ 3000 de lei cu variații de bonusuri din proiecte extra job, în unele luni. Avem un credit pentru mașină, pe care îl vom termina de achitat peste 4 ani.
Am ales săptămâna în care am cheltuielile mai mari, imediat după primirea salariului. În celelalte săptămâni rămân cheltuielile de mâncare, combustibil și alte consumabile – de acestea se ocupă soțul.
DUMINICĂ
Noi două ne trezim la 8. S. e plecat să facă piața (70 de lei). La micul dejun mâncăm broccoli sotat și tras la tigaie cu puțin ulei și usturoi, tartine cu unt de arahide și căpșuni de la piață.
Strângem în bucătărie, apoi ei doi ies în curte la joacă și la relaxare. Eu mă pregătesc de întâlnirea pe Zoom cu copiii. Sunt instructor voluntar la o asociație gen Scouts (copii de gimnaziu). Azi avem în program jocuri, ”lecții” despre natură, despre sănătate și un verset biblic cu o lecție de viață. Stăm pe Zoom până la 12:00, apoi o preiau pe C. și luăm gustarea: iaurt, pâine, semințe de floarea soarelui, caju și dulceață de gutui.
Pe la 12:30 o culc pe C. iar S. pleacă la țară, la grădină. Timpul ei de somn e timpul meu de făcut treburi în liniște și fără întreruperi. Scriu MP – Morning Pages (pe care nu prea reușesc să le scriu dimineața). Am mai încercat să scriu MP când am citit articolul Inei, dar nu m-am ținut de treabă. După ce am citit în iunie anul trecut ”The Artist’s Way”, cu dorința de a mă debloca și de a relua arta, am devenit consecventă cu obiceiul acesta. Pentru mine, MP are mai multe roluri – terapie, descărcare de nervi și de balast, rugăciune scrisă, jurnal de recunoștință, rezolvări de blocaje și găsire de idei. Mai citesc puțin și îmi planific săptămâna.
Pe la 14:30 se trezește C. și luăm prânzul: mâncare de linte, câteva roșii cherry, ceapă și căpșunele rămase de dimineață. Săptămâna trecută am terminat de citit ”Adio, lucruri” și aproape în fiecare zi iau la rând o bucățică de casă pentru a sorta lucrurile cât mai drastic și pentru a mă debarasa de tot ce e în plus. Am mai ”konmarizat” casa de vreo două ori, dar parcă am mai mult avânt după ultima lectură. Azi debarasez șifonierul și fac un pachet pentru un caz de care mi-a spus mama.
C. nu mai are răbdare de stat în casă (avem o singură cameră și un hol mare), așa că ieșim afară: aici împachetez niște rufe care stau de vineri la uscat, alergăm prin curte, colorăm cu cretă și mai verific o cutie veche cu cărți, tot în vederea debarasării.
La cină pregătesc o pastă tartinabilă din semințe de floarea soarelui. Mai avem supă de galuște, ridichi, banană și pâine unsă cu miere.
Aranjez puțin în dormitor – pachetul de donat, teancul de reparat, cel de gunoi/ cârpe de praf/ reciclat. Urmează baia, apoi o culc pe ea, după care eu mai rezolv diverse, scriu MD (Money Diary), dau comandă de scutece online pentru o lună (ne dorim să protejăm natura și am găsit niște scutece fără miros și făcute din materiale biodegradabile -75%) – 219 lei.
Verific soldul și văd că mie mi-au intrat banii pentru indemnizație și alocație vineri, așa că trimit și ”zecimea” – 184 de lei. Fac parte dintr-o biserică protestantă ce se autosusține financiar, din donațiile enoriașilor. Fiecare persoană care dorește oferă lunar a zecea parte din venitul său, după principiul biblic, pentru a acoperi cheltuielile instituțiilor bisericii și salariile pastorilor (preoților).
Se trezește C., mă duc să o readorm și adorm și eu lângă ea.
Total zi: 473 lei
LUNI
8:00 – ne trezim, facem puțină gimnastică și râdem amândouă. Micul dejun: shake cu vitamine (îmi trimite mama periodic, e ca un fel de cacao cu lapte) + fulgi de porumb și o portocală. Pentru mine adaug magneziu. Dorm foarte prost, sunt destul de irascibilă din cauza asta, așa că de vreo 2 săptămâni am început să iau magneziu. Pare că dă rezultate.
Fac pâine și ciorbă din loboda luată ieri de S. din piață, pregătesc verdețurile pentru omletă. Ea stă pe lângă mine, mă ”ajută” la treabă, mai ”citește” din cărțile ei sau construiește cu Lego. Facem pauză de ieșit în curte, stăm în hamac, scriu MP.
12:00. Fac omleta cu ceapă și usturoi verde pentru prânz (+ lămâie și ridichi), mâncăm și pâine proaspătă cu ciorbă de lobodă. La desert – puțină miere. Încerc să o adorm, nu vrea; încerc din nou, cu diverse metode. Renunț după vreo oră.
Gustare – iaurt. Urmează debarasarea bibliotecii, în timp ce ea îmi frunzărește diverse cărți și se cațără pe teancurile formate. Ieșim afară, vine și S. și ne relaxăm împreună. Mi-a adus cash pentru economii 350 de lei (de pe cardul lui, deci nu calculez la mine).
Cina – ciorbă de lobodă cu ceapă verde și pastă tartinabilă de floarea soarelui. Pentru ea suplimentez cu kiwi și o banană (mâncase doar câțiva cartofi ”roz” din ciorbă).
Strângem în bucătărie; apoi ritualul de seară: baie, somn – ea. Eu mă întorc să fac curat în telefon și să transfer pozele și video-urile cu ea pe hardul extern. Verific mail-ul și văd o altă notificare de la RoTLD. Am tot amânat decizia, dar în seara asta achit reînnoirea domeniului pentru site-ul afacerii – 68 de lei. Adică nu reiau activitatea cu copiii de acolo, dar nu-mi vine să renunț la brandul construit. Mă gândesc să transform site-ul într-un blog cu tutoriale și informații utile pentru lucrul cu copiii, când voi avea timp să adaug conținut.
Se trezește la 22:30, merg să o alăptez și să o readorm și rămân și eu lângă ea.
Total zi: 418 lei
MARȚI
7:30 – ne dăm jos din pat, facem puțină mișcare. Cât am stat eu la baie, a găsit niște pâine lăsată de S. pe masă, a scos-o din pungă și s-a apucat de ronțăit, apoi de ”citit” cărțile ei de la bucătărie.
Profit de faptul că e absorbită și răspund și eu la niște mesaje și mai citesc pe grupul despre organizare. Am descoperit la începutul lui martie grupul de FB al Dianei Mihăilă – Idei de organizare și mi se pare aur curat – atât în ceea ce privește conținutul, cât și atmosfera pe care o creează comunitatea de acolo. Și, cum sunt în plin proces de debarasare și organizare a casei, mă ajută și mă relaxează statul pe grupul acela.
Apoi, zic să profit de faptul că e bine dispusă și încerc să pun în scenă ”povestea” tăiatului unghiilor. Dacă ai asculta de la ușă, ai crede că i le tai cu fierăstrăul. Pentru pacea și liniștea casei, pun un clip cu niște animale și un cântecel și-i las telefonul în brațe 5 minute. Nu sunt încântată, dar măcar are toate unghiile tăiate.
Micul dejun – pâine cu unt de arahide, căpșune (aduse luni seară de mama soacră, de la țară), măr, pateu de bob cu ridichi. A sosit vineri comanda făcută la Sanovita și e prima dată când comand pateu de bob. O să vedeți în meniu și mai multe tipuri de semințe – pe multe dintre ele le iau la punguțe mici, de 100-150 de grame, ca să avem diversitate în alimentație.
Ordonez puțin în dormitor, apoi calc multe cămăși pentru S., să aibă și săptămâna viitoare la serviciu. Calc și pentru mine 3, deși n-am mai ieșit de aproape 2 luni decât pe trotuarul din fața porții. Vine curierul cu scutece – las în curte cutia.
Gustare: iaurt cu semințe de cânepă. Eu adaug și 3 smochine. Vreau să mai renunț la dulciurile rafinate, sunt genul de om care termină o ciocolată într-o zi și știu că nu-i pot cere copilului să aibă o alimentație sănătoasă, dacă eu nu-i ofer un bun exemplu.
12:00 – o culc și adoarme repede. Yeei! De ceva vreme mi-am făcut obiceiul să citesc atunci când o culc pe ea la prânz. Acum citesc ”Averea bunei educații”. Apoi scriu MP, MD, vorbesc pe Whatsapp, caut idei de cadouri pentru minimaliști – experiențe, în loc de obiecte – pentru că în curând vom avea aniversări în familie.
14:00 – se trezește C. La prânz mâncăm ciorbă de lobodă cu ceapă verde (ne place mult ceapa și usturoiul) și pateu de bob, iar ea termină căpșunele primite aseară și încheiem cu 2-3 smochine. Apoi facem împreună un fel de drob cu orez și spanac (primit tot de la țară).
Pe la 16:20 o duc în vizită la mama soacră (suntem vecine), iar eu mă ocup să-l ajut pe S. la un proiect.
18:00 – o iau pe C., ne plimbăm prin curte și modelăm niște lut. Îi place să se joace cu lutul.
19:30 – cina: ”drobul” cu spanac, ridichi, măr și pâine cu miere. Strângem prin bucătărie, baie, somn. Adorm și eu lângă ea.
Total zi: 0 lei
MIERCURI
7:30 – mă trezesc înaintea ei. Yes! Am timp să scriu. 7:45 – se trezește și ea și mai vrea sân. Mă bucurasem degeaba. La 8:00 ne dăm jos din pat, pun ouă primite de la țară la fiert, bag o tură de rufe la spălat, ordonăm puțin prin casă.
Micul dejun – ouă fierte cu ridichi; ea doar le curăță, dar nu vrea să și mănânce, așa că îi fac un shake cremos în care pun niște fulgi de porumb la înmuiat și găsim în dulap borcanul cu mixul de semințe pe care l-a avut soțul ieri la el, așa că ea e încântată să încheie masa cu miez de floarea soarelui, caju și stafide. Strângem și apoi citim împreună: Conni și olița. Apoi eu scriu MP, MD, ea mai ”scrie” în caietele și cărțile ei de colorat, face schimb de creioane și de pixuri cu mine.
Încerc să mai lucrez ceva la computer, dar sfârșesc planificând pe whatsapp următoarea întâlnire cu copiii, împreună cu ceilalți instructori voluntari care alcătuiesc echipa. Luna asta eu mă ocup de organizare și încerc să le fac din timp. Întindem rufele împreună (ea le mai dă și pe covor).
12:00 – prânzul: Pregătesc o cremă ”roz” din oul refuzat dimineață + zeamă de la ciorba de lobodă. Refuză și de data asta. Așa că mănânc tot eu crema și ciorba, iar ei îi dau ultima porție de iaurt, cu semințe de cânepă. Apoi o culc și mai citesc un capitol din cartea cu averea educației, apoi mă întorc la laptop. Lucrez la un video de prezentare. Încă nu am decis ce fac după ce se încheie concediul de creștere copil, așa că e o perioadă în care fac diverse cât doarme ea sau când o mai duc la mama soacră. Încerc să îmi dau seama ce drum vreau să urmez și cum aș putea contribui la stabilitatea financiară a familiei după ce se termină indemnizația.
Se trezește, încerc să mai lucrez cu ea în brațe, nu merge. Îi dau niște covrigi și mă ocup de sortarea prosoapelor și așternuturilor, apoi mai rezolv două teancuri rămase în așteptare de zilele trecute. Îi mai dau o gustare de zmeură pe care am scos-o de dimineață din congelator, fructele proaspete s-au terminat. Spăl vasele adunate, ca să avem în ce mânca la cină. Am citit o idee (nu mai știu unde) și funcționează bine la noi: să las la îndemână doar câteva vase. În felul acesta nu se mai strâng așa multe pentru spălat.
Stăm în curte vreo două ore – alergăm până la poartă și înapoi, desenăm cu creta pe beton, încercăm șotronul – dar nu știe să sară deocamdată. Îmi scot în curte acuarelele și pictez puțin o plantă, începută de vreo săptămână. Dar ea vrea atenție, vrea în brațe, îmi strică din greșeală o parte din ce am pictat și n-a apucat să se usuce, mă enervez, renunț.
Fotografie realizată de autoare
Cina – drobul cu spanac de ieri, felii de gulie, pâine cu miere. Apoi fac crutoane din pâinea rămasă (plănuiesc pentru weekend să fac supă cremă și voi avea nevoie de crutoane) și cornulețe cu stafide. S. vine mai târziu de pe teren, dar la țanc cât să-l rog să supravegheze el tăvile și să le scoată din cuptor, iar noi două trecem la ritualul de seară – baie, somn.
După ce o adorm pe ea, mai intru pe grupul cu idei de organizare și mai aflu ponturi de chestii de la Ikea pe care le doresc. Le adaug în wishlist și le las acolo un timp. Mai am și o listă scrisă, tot cu obiecte pe care le vreau de acolo, dar deja mi-am dat seama că nu mai am nevoie de toate. Pe măsură ce trece timpul, îmi e mai ușor să fac diferența între necesități și dorințe. Și majoritatea sunt dorințe. Adică obiecte care o să ne aglomereze spațiul și pe care le voi da afară la următoarea debarasare.
Am uitat să scriu că în seara asta, am primit de la S. un buchet de flori – bujori albi și iasomie – pe care le-a cules de unde a avut azi treabă. Ce parfum!
Total zi: 0 lei
JOI
Azi m-am trezit la 6:00, odată cu S. El e matinal și pleacă devreme la lucru. Citesc puțin, scriu MP, la 7:20 se trezește și C., dar cere ”apte”. Alăptez și mai moțăim puțin amândouă. Azi mi-am scris în caietul de MP că vreau să o fac să râdă. Am citit că e util și râsul, și plânsul pentru descărcare. Dar prefer râsul. Mi-am propus și să o iau în brațe când cere asta și să-i acord mai multă atenție. Treburile mai pot aștepta. Așa că ne jucăm și mă prostesc de cum ne dăm jos din pat, iar râsul ei cristalin anunță o zi bună.
Pregătesc micul dejun, bag o tură de rufe la spălat, mâncăm terci de ovăz cu miere și zmeura rămasă de ieri. Și cornulețele cu stafide (aluat simplu, fără zahăr) pe care le așteaptă de aseară. Spăl aragazul, vorbim cu mama pe whatsapp cu video call – C. e foarte încântată că poate ține telefonul în mână cu ocaziile astea. Împachetez rufele de ieri, le întind pe cele spălate azi. Gustare – caju.
Adoarme pe la 13:00, termin de citit un nou capitol din cartea cu educația, mă duc să mai lucrez la materialul video. Merge mai bine azi. Îmi mai vin niște idei. Dar ah, s-a trezit. Salvez proiectul, apoi ne jucăm și mă hlizesc la ea. Observ ce o face să râdă mai tare și continui așa. Nu sunt genul care să facă în mod natural ”pe maimuța”, dar văd că ne ajută pe amândouă treaba asta.
Prânzul târziu: terminăm drobul + salată verde și ceapă și dressing cu lămâie și semințe de floarea soarelui. Strângem puțin la bucătărie, schimb ”purcelușul” (ah, abia ce am spălat rufe închise) și îl ”parchez” la mama soacră. Lucrez două ore la proiectul soțului, să-l ajut.
Merg s-o iau pe C. și mai stăm puțin de vorbă. Apoi alergăm prin curte, mâncăm niște cireșe roz – avem o curte mică, iar jumătate din spațiul verde e umbrit de coroana unui cireș plantat de soț pe vremea când era student și nu-i stătea gândul la însurătoare. 🙂 Iar acum ne bucurăm toți trei de cireșe. Scriem afară, pe o măsuță pliantă – eu MD, ea niște ”hieroglife” – în caietul ei, apoi în caietul meu. Apoi pe masă.
Azi a ajuns S. mai devreme, a fost și la Mega (după fructe, lactate, făină) – 45 lei. Fac mămăligă, luăm cina – mămăligă cu lactate și ceapă verde, strângem prin bucătărie, baie, somn.
Îmi propusesem să mă epilez după ce adoarme, dar mă ia somnul lângă ea. Asta e, amân pe săptămâna viitoare.
Total zi: 45 lei
VINERI
Pregătesc pentru micul dejun terci de ovăz cu stafidele pe care le-am lăsat la hidratat. Adaug bucăți de kiwi. Spăl vasele de aseară, apoi mâncăm. Frământ pâinea și o las la dospit. Am făcut-o din făină albă, cu un mix de semințe măcinate: in, susan și mei decorticat. Dacă las semințele întregi, sunt doar de decor (cum intră, așa și ies). Mi-a dat o prietenă o rețetă de pâine care îmi și iese. 🙂
Încerc de multă vreme diverse rețete, dar sunt lipsită de talent la capitolul acesta. Am mai cerut sfaturi, am perseverat, iar metoda cu cratița încinsă dă rezultate în cuptorul meu de aragaz normal, care coace mai tare într-o parte. Fac ordine în dormitor, ne jucăm puțin și îmi aduce cartea pentru citit. Ah, nu din nou ”Conni și olița”. Negociez să mai schimbăm cartea, că are vreo 50 de cărți, dar asta cu olița e mai tocită decât toate.
Apoi ne întoarcem în bucătărie – pun aluatul la copt în 3 cratițe/ boluri metalice și pregătesc o tavă mare de cartofi noi cu două căpățâni de usturoi și condimente pe care o bag în cuptor după ce e pâinea gata. Vorbim cu mama pe whatsapp și ne gândim cum ar fi să ne facă mâine o vizită (ai mei stau în provincie). Gustare – mămăliga de aseară, tăiată cuburi, cu smântână deasupra.
O culc pe C., eu citesc, apoi verific telefonul și aflu că tocmai a născut o prietenă. Aseară o întrebasem cum se simte și nu avea contracții. Îmi dau lacrimile de bucurie pentru ei, retrăiesc din emoțiile nașterii copilului meu, mă gândesc la ce vremuri ciudate trăim și mă bucur că sunt bine, sănătoși. Mă întorc să-mi editez materialul video de unde rămăsesem ieri, merge bine, termin grosul.
Se trezește. Facem din nou sesiune de hlizeală și râs, o iau în brațe să export materialul și să-l trimit unui amic pentru feedback și corecturi. Apoi mă sună soră-mea, ea e ”my personal life and career coach” și, la nevoie, psihoterapeut. Tendințele depresive post-natale nu m-au ocolit în prima parte a vieții în 3. Vorbim cam jumătate de oră, timp în care-i dau lui C. să ronțăie niște caju și o mai țin ocupată (vrea telefonul).
Vine S. și mâncăm împreună pe la 15:00 – pâine proaspătă, jumătate din cartofii din tavă și murături de la bunica lui. Apoi pleacă la piață să ia o petunie pentru tata (a fost ziua lui la începutul lui mai), iar eu reiau gătitul pentru weekend (25 lei petunia).
Prefer să gătesc vineri mai mult, pentru ca sâmbăta să stăm fără nicio grijă și, eventual, duminica să fac doar niște completări în meniu. Așa că fac: supă cremă de gulii, mâncare de linte, salată de vinete și broccoli sotat, apoi tras cu ulei și usturoi la tigaie. Mama îmi transmite că tata zice că nu vor veni mâine la noi, pentru că nu au voie. Îi trimit declarația pe whatsapp. În opinia mea, are voie. Iar îmi dau lacrimile. Sunt emoții adunate, oboseală, iar astea sunt ocazii bune să mă mai descarc. Totuși… am ajuns să ne fie teamă să ne vizităm în familie.
S. face curat în baie, apoi iese cu C. la joacă și să ude florile. Eu termin cu gătitul, fac curat pe hol și în dormitor.
Gata cu treaba, de acum ne odihnim. La cină mâncăm supă cremă de gulie cu ceapă verde. Ea nu vrea. Special am făcut din nou broccoli, ca să am planul B, știind că e fan broccoli. Mănâncă o porție bună.
Urmează ritualul de seară și după ce o adorm, mă întorc la bucătărie să scriu MD, MP și să mă răsfăț cu niște prune glazurate cu ciocolată, de la Bucuria. Le am în dulap de vreo două săptămâni.
Total zi: 25 lei
SÂMBĂTĂ
Azi e despre odihnă, despre stat cu familia, cu prietenii. Despre avut grijă de suflet și de latura spirituală a fiecăruia. E ziua mea preferată din săptămână.
La micul dejun mâncăm salată de vinete cu castraveți și fructe. C. nu vrea salată de vinete, așa că scot borcănelul cu smântână și-i ung niște pâine. Apoi mănâncă mai bine de jumătate de grapefruit. E o dimineață domoală, cu stat împreună și povestit. S. l-a convins pe tata că poate veni la București, să bifeze punctul 9 din declarație. A fost ziua lui, facem eveniment familial. Îi așteptăm după somnul de prânz al copilului.
În mod normal am fi mers dimineața la biserică, iar după-amiază în natură, dar în ultimele două luni ne vedem cu prietenii de la biserică pe zoom, povestim și învățăm unii de la ceilalți (majoritatea avem copii mici) și dezbatem diferite teme.
Gustare – banană, apoi S. o adoarme pe C. La prânz mâncăm supă-cremă sau mâncare de linte – fiecare ce vrea. Eu mai scriu MP, mai stăm în hamac, ne jucăm badminton. Pe la 16:00 sosesc părinții mei. Mi se pare ciudat s-o văd pe mama cu mască pe față. Bine ați venit, poftiți dezinfectant. Dar scoateți-vă măștile, totuși, că se sperie copilul.
Petrecem o după-amiază tare plăcută împreună. Nu ne-am mai văzut față-n față de multă vreme. Luăm cina împreună și pun pe masă tot ce am făcut ieri, la care soțul adaugă murături și o salată verde pregătită de el.
Ai mei știu că eu nu-s cine știe ce gospodină, așa că lui tata nu-i vine să creadă că pâinea e făcută de mine (v-am zis: rețeta asta chiar mi-a ieșit. Și mai e și frumoasă: rotundă, rumenită, cu coaja crăpată și crocantă la exterior). Scot ”dovada” din cuptor – ”Uite, tata, cratița în care am dospit aluatul și pe care n-am mai avut ieri timp s-o spăl”. Ei eu venit cu desertul – pepene și prăjiturele (și alte bunătăți pe care le-am pus în dulap).
Fotografie realizată de autoare
După cină, mama se mai joacă și-i citește nepoatei, apoi se retrag. Eu profit de vizita lor și le dau să îndese în portbagaj sacoșele pregătite pentru donat – haine, jucării, cărți. Ne petrecem seara în curte, apoi urmează ritualul de seară.
După ce adoarme C., eu mă autointitulez ”căpitan de vas” peste ”flota” de vase din chiuvetă și de pe aragaz, apoi mă mai relaxez pe grupul cu idei de organizare și mai stau pe FB. Ar trebui să citesc seara, ca să adorm mai ușor.
Total zi: 0 lei
***
Dacă citiți cu plăcere această rubrică și o găsiți utilă, vă aștept și pe voi cu Money Diaries la adresa inoza.ro@gmail.com.
Cu cât o să fie mai multe și mai diverse, cu atât cred că o să învățăm lucruri noi și o să facem această conversație mai relevantă.
***
10 Comentarii
Madalina
Tare frumos jurnal, foarte talentata autoarea! <3
Autoarea
Madalina, multumesc frumos.
Autoarea
Multumesc, Madalina.
MMS
Mda, eveniment familial?
Daca tineti la ai vostri, sunt mai bine acasa. Sotul lucreaza, se deplaseaza, nu era in izolare… riscurile cam mari pentru o aniversare.
Daca ne-am fi dat toti interesul, daca am fi mai putin egoisiti si putin mai disciplinati, poate azi am fi mai bine.
Autoarea
MMS, multumesc pentru sugestii. Eram in starea de alerta in ziua in care am primit vizita parintilor mei.
Da, poate ar fi fost mai bine sa nu ne vedem, dar ne era dor. Nu ne mai vazusem de mai bine de trei luni.
Eu si fetita nu am iesit din curte in timpul starii de urgenta, decat la poarta, sa preiau coletele de la curier.
Sotul are un job la care nu poate lucra de acasa si care era necesar, nu putea fi lasat in somaj tehnic. Am avut (inca avem) un regim cat se poate de strict de dezinfectat, la sosirea lui acasa.
Stiu ca eu, cel putin, mai am de lucru la capitolul egoism si disciplina, dar in afara de episodul cu vizita parintilor, nu cred ca am gresit cu ceva din punctul de vedere al recomandarilor sanitare.
Irina
@Autoarea
Ti-am citit cu placere jurnalul si mi se pare foarte frumoasa ilustratia!
As vrea sa adaug ceva legat de comentariul lui MMS si raspunsul tau la el.
In primul rand vreau sa iti spun ca iti inteleg dorul, si mie imi este foarte de dor de parintii mei.
In al doilea rand, as vrea sa adaug niste informatii care cred ca sunt utile pentru oricine are de luat decizii ce privesc interactiunea cu persoane mai in varsta in aceasta perioada.
Doar 10% din infectarile cu coronavirus au loc in urma contactului cu o suprafata contaminata. Pe astea le previne intradevar dezinfectatul si grija de a nu pune mana la ochi/nas/gura fara sa ne spalam pe maini inainte.
Restul de 90% din infectari au loc atunci cand mucoasele noastre vin in contact cu stropi mai mari sau mai mici (asa numitii aerosoli) ce contin virusul. Stropii astia sunt eliberati atunci cand cineva infectat stranuta sau tuseste, insa si atunci cand doar vorbeste (cu totii cunoastem de exemplu oameni care vorbesc “cu precipitatii”) sau expira. Un detaliu interesant este ca cu cat vorbesti mai tare, cu atat eliberezi mai multi altfel de stropi si aerosoli.
Pentru evitarea contactului cu stropii mai mari exista regula mentinerii distantei de 1.5-2m fata de altii. Stropii astia mai mari, fiind mai grei, cad la sol relativ repede si nu plutesc foarte departe.
Pacatosi sunt insa stropii foarte mici (aerosolii) care, in absenta unei circulatii bune a aerului, pot pluti in aer foarte mult timp. Se estimeaza ca 45% din infectari se datoreaza contactului mucoaselor cu stropi mai mari si 45% contactului cu aerosoli. Ce putem face pentru a preveni raspandirea virsului pe aceasta cale este (1) sa purtam masca, (2) sa mentinem distanta de siguranta, (3) sa evitam spatiile inchise si (4) sa mentinem spatiile inchise bine ventilate (de exemplu prin deschiderea larga a geamurilor) atunci cand trebuie sa ne aflam in ele.
Aplicand toate aceste informatii la situatia prezentata de tine, reies urmatoarele. Sotul, avand multe contacte de serviciu se afla la un risc mai mare de a se infecta cu virusul decat o persoana care, de exemplu, poate lucra de acasa. Daca ipotetic el s-ar infecta, atunci ati putea pleca de la premisa ca si tu si fetita voastra sunteti infectate, strict in urma interactiunilor normale de familie, mai ales ca locuiti intr-un spatiu mic. Odata el infectat, v-ati infecta si voi in foarte scurt timp. Lucrul bun este ca majoritatea copiilor sunt asimptomatici, iar persoanele din grupul vostru de varsta in marea majoritate a cazurilor trec cu bine de infectie.
Lucrurile arata insa diferit pentru persoanele mai varstnice. Aici poti cauta online care este riscul pentru cineva cu caracteristicile parintilor tai (varsta, afectiuni preexistente, obezitate, fumator sau nu, sportiv sau nu, grupa de sange). Eu am constatat astfel ca parintii mei au un risc de spitalizare in urma coronavirus de in jur de 10%. In urma acestui mic research am stabilit ca nu ii voi vizita cata vreme sunt nevoita sa am alte contacte. Nu toata lumea are aceleasi preferinte in materie de risc ca mine, deci nu neaparat toata lumea ar trage aceeasi concluzie pt sine in situatia asta, ceea ce e super ok.
Un lucru de adaugat ar fi ca recomandarea oficiala este in continuare evitarea vizitelor la persoane de peste 60 ani si recomandarile astea nu se fac facil, au un rationament in spate, mai ales cand afecteaza ceva asa de important ca viata de familie.
O vizita e suficienta pentru a-ti imbolnavi parintii foarte serios.
Cateva idei pentru cum putem minimiza riscurile pentru ei daca decidem sa ne vedem totusi parintii. (1) Minimizarea contactelor cu 7 zile inainte sa ii vedem (majoritatea persoanelor infectate arata simptome in 5-7 zile de la infectare, chiar daca perioada de incubare poate dura si pana la 14 zile). (2) Sa ne vedem in aer liber, de exemplu in curte. (3) Sa stam la distanta unii de altii. (4) Sa purtam masti.
Sper ca romanul pe care tocmai constat ca l-am scris sa ii fie de ajutor cuiva. Precizez ca nu sunt nici medic, nici epidemiolog, nici altcumva din domeniu. Sunt doar o persoana care trebuie sa ia, ca toata lumea, decizii ce afecteaza riscul pentru sine si pentru altii in aceasta perioada si voiam sa o fac cat mai informat. Ca resurse de informare pot recomanda, daca exista printre cititoare vorbitoare de germana, podcastul virologului german Christian Drosten.
Va salut!
Irina
Am uitat sa includ poate cel mai important aspect. In cazul acestui virus suntem din pacate cel mai infectiosi pt altii in cele 24-48 de ore dinaintea (!) debutului simptomelor.
Autoarea
Irina, multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa scrii toate aceste informatii si mai ales pentru tonul folosit in comentariu.
Voi fi atenta la recomandarile tale.
o femeie
ce frumos jurnalul tau!
Multumim ca ne-ai lasat sa intram in sufletul tau: cu emotiile si indoielile mamicenie, cu indecizia viitorului si caii de ales, cu pozele tale – foarte frumos desenezi – eu nu am niciun talent pe partea asta dar admir mult.
Autoarea
@O femeie, multumesc pentru incurajare.