Money Diaries este o rubrică săptămânală de lifestyle și de educație financiară susținută de Școala de Bani. În fiecare săptămână, cititorii și cititoarele Inoza ne povestesc, cu sinceritate, cum și pe ce și-au cheltuit banii.

Săptămâna aceasta facem cunoștință cu un delivery team leader, de 32 de ani, din București care a primit o vizită de la bunica ei în săptămâna în care a ținut jurnalul financiar. 🙂

***

Job: Delivery Team Leader
Domeniu: Telecomunicații
Vârstă: 32 de ani
Locație: București
Salariu lunar: 14.000 lei

Cheltuieli lunare:

Rată credite: 4000 de lei (imobiliar & de nevoi personale)
Întreținere: 150 lei
Curent: 70 lei
Telefon: 50 lei
STB: 50 lei
Netflix: 57 lei
Estetică: 250 lei
Donații: 100 lei (către diverse cauze)
Economii: 1000-2000 lei

Despre mine

Locuiesc singură, într-un apartament cu 2 camere pe care mi l-am luat prin credit acum 3 ani. Am același job de 6 ani, ceea ce mă face să mă simt în siguranță, dar și oarecum blocată. Aș vrea să fac o schimbare în domeniul profesional, dar încă nu am curaj. Sper ca anul acesta să reușesc.

Săptămâna cât am ținut jurnalul a fost atipitcă din punct de vedere al cheltuielilor, dar am economii puse deoparte lunar, așa că nu m-a afectat.

LUNI

Știu că Blue Monday (cea mai deprimantă zi din an) e a treia luni din ianuarie, dar pentru mine e azi. După o vacanță de 2 săptămâni acasă la mama, m-am întors înapoi la muncă și la viața de adult.

Încep ziua prin a-mi face o cafea la noul meu espressor, pe care mi l-am luat cadou de Crăciun. Obișnuiam să beau o cafea pe drum spre birou, care mă costa între 5 lei (de la 5 To Go) și 10 lei (de la alte cafenele to go). În decembrie mi-am luat un Tassimo de la Bosch și, după calculele mele, cafeaua mă costă între 1,3 lei (caffe crema XL) și 2,9 lei (latte macchiato). Nu e o economie uriașă, dar se simte.

Îmi fac apoi de mâncare 2 felii de pâine prăjită cu vinete și icre de la mama. Am adus de acasă suficientă mâncare cât să hrănesc tot biroul. Practic săptămâna asta nu trebuie să-mi cumpăr mare lucru.

Mă îmbrac cu greu (m-am îngrășat vreo 3 kilograme în vacanță și mă simt ca un cașalot orice aș pune pe mine) și plec la muncă.

La birou toată lumea e fără chef de muncă, așa că până la prânz povestim despre vacanță și nu facem mare lucru. Mănânc ce mi-am adus la pachet de acasă (sarmale) și beau o cafea (avem gratis la birou), pentru că mi se închid ochii după masă.

După-amiaza trece repede (încă nu prea avem mare lucru de făcut), iar la 18.30 plec să mă întâlnesc cu prietenele mele, O., D. și C.

Stăm la un pahar de vorbă până la 22.30. N-am cash la mine, așa că îi transfer prin Revolut lui O. care plătește nota (partea mea, un aperitiv și un pahar de vin, e 79 de lei, cu bacșiș). Pe drum spre casă mă opresc la supermarket să iau niște roșii și pâine (20 lei) și hârtie igienică (14 lei), singurele lucruri pe care nu le-am luat de acasă.

Fac un duș, beau un ceai de tei, apoi mă uit la un serial drăguț, pe care l-am început de curând (Atypical, pe Netflix, despre o familie cu un adolescent cu autism). Adorm destul de repede, pe la 00.30.

Total zi: 113 lei

MARȚI

Ziua începe la fel – cafea, mic-dejun, uitat în dulap și simțit ca un cașalot.

Nici azi nu e a great day for science la birou. E Sf. Ioan și la noi e plin de Oane și Ioane și Ioni. Ar trebui să evit să mănânc dulciurile care mi se oferă (hello, 3 kilograme în plus?), dar nu pot spune nu la Rafaello și la Toffifee.

La prânz nu mi-am adus mâncare de acasă, pentru că am fost anunțați de ieri că sărbătoriții ne fac cinste. Mănânc o pizza, beau o cafea și apoi mă întorc la treabă.

Stau până la 19.30 la birou pentru că la 20.00 am programare la estetică și n-aș avea timp să merg acasă și să mă întorc.

Iau o cartelă de metrou cu 2 călătorii (5 lei) și ajung la estetică cu 10 minute mai devreme. Esteticiana mea e o tipă foarte simpatică, așa că ședințele cu ea sunt o plăcere. Plătesc tratamentul facial (250 lei, fără bacșiș, pentru că salonul e al ei) apoi plec acasă.

Îmi aduc aminte că mi-am adus de la mama și o caserolă cu salată de boeuf, așa că mănânc o porție la cină, cu un pahar de vin de la unchiul meu.

Fac un duș și citesc jumătate de oră dintr-o carte începută alaltăieri, în tren (Madame Picasso), apoi mă culc, pe la 00.00.

Total zi: 255 lei

MIERCURI

Dimineața decurge asemănător: beau un latte macchiato, mănânc 2 felii de pâine cu icre și vinete.

Pe drum spre birou mă sună mama. Bunica mea are niște probleme de sănătate care s-au agravat în ultimele zile și mama nu știe ce să mai facă. A dus-o la niște medici de la noi din oraș, dar sunt slab pregătiți și nu are încredere în ei. Îi sugerez să o trimită la mine, la București, și s-o duc eu la un medic bun.

La birou încep în sfârșit să se miște lucrurile, după 2 zile de stat degeaba. Mă bucur că am mai mult de muncă pentru că n-am timp să supraanalizez situația cu bunica, care mă îngrijorează.

În pauză de prânz, după ce mănânc (sarmale de acasă, din fericire ultimele), mă uit pe site-ul clinicii și caut cel mai bun doctor pentru problema bunicii. Îmi dau seama că sunt slabe șanse să-i găsesc un loc foarte curând, dar sun să fac o programare.

Din fericire, medicul respectiv are un loc liber chiar vinerea asta, de la 12.30. Îi fac bunicii programarea, apoi o sun pe mama s-o anunț. Stabilim că o duce pe bunica la trenul de joi seara, să se poată odihni la cușetă, apoi eu mă duc s-o iau de la gară vineri dimineața. Mi se pare revoltător că, într-o țară din Uniunea Europeană a anului 2020, o femeie de 80 de ani trebuie să călătorească 6 ore cu trenul pentru un consult medical din cauza incompetenței medicilor locali. Pe de altă parte, câți români nu își permit nici măcar așa ceva?

După-amiaza decurge normal la birou, cu excepția unei ședințe care durează mai mult decât am estimat. Când se termină, în sfârșit, ieșim aproape toți cu durere de cap. Mai avem o oră de program, dar efectiv nu mai pot să gândesc, așa că îmi fac o comandă online de produse cosmetice de la Bebe Tei (106 lei).

Probabil e de la oboseală, dar mi-e poftă de niște nachos cu sos și de o bere cu tequila, așa că mă opresc la supermarket pe drum spre casă să-mi iau (12,63 lei). Ronțăi și beau în timp ce mă uit la un episod din Atypical. La final mă simt cam balonată, dar știam de la început că nu e o idee bună.

Fac un duș și mă culc cu o senzație de rău. Îmi promit că n-o să mai mănânc prea curând junk food, dar știu că n-o să mă țin de cuvânt.

Total zi: 118,63 lei

JOI

Dimineața decurge la fel ca de obicei.

La birou, în timp ce răsfoiesc presa, dau peste niște știri despre dezastrul din Australia și îmi dau lacrimile. Ca să nu mă încarc cu energie negativă, închid site-ul, dar îmi deschid pagina de online banking și donez echivalentul a 100 de dolari (430 de lei) către Crucea Roșie Australia. Știu că e puțin, dar e mai mult decât nimic.

Mă întorc la treburile mele și lucrez aproape neîntrerupt până la prânz. Azi nu mai am sarmale, din fericire, dar am luat ultima porție de salată de boeuf. Pentru că mi-e poftă de ceva dulce, îmi iau și o napolitană de la tonomatul de la parter (3 lei).

După-amiaza mă sună un prieten cu care nu m-am mai văzut de mult, să mă întrebe dacă nu vreau să ies în seara asta cu el la un pahar de vorbă. Mă bucur să-l aud, așa că accept pe loc.

Ne vedem pe la 20 la un pub din centru și stăm vreo 3 ore la povești. La final, insistă să plătească el consumația.

Din fericire, prin ultimul autobuz spre casă. Mama mă sună la 12 fără puțin, să-mi spună că tocmai a dus-o pe bunica la tren și să-mi amintească că ajunge la 6:04.

Ajung acasă, fac un duș și, deși știu că o să regret mâine, mă mai uit la jumătate de episod din Atypical.

Total zi: 433 lei

VINERI

Mă trezesc cu chiu cu vai la 5.30, îmi dau cu niște apă pe față, mă îmbrac repede și în 15 minute sunt în Uber (10 lei). Din fericire trenul nu are întârziere, dar tot am de stat vreo 10 minute să aștept. E frig la ora asta.

Bunica vine încărcată (ouă și lapte de țară și multă mâncare gătită), deși abia am plecat de acasă. Luăm un Uber spre casă (10 lei), deși duc niște muncă de lămurire cu ea, care vrea să aștepte autobuzul.

Acasă pun la frigider caserolele pe care le-a adus, apoi ne fac la amândouă o cafea și micul dejun. Bunica n-a mai fost niciodată la mine, așa că îi fac rapid un tur al casei, îi arată cum funcționează telecomanda, espressorul și o las, promițându-i că vin s-o iau la 12.00 fără un pic.

Înainte să plec, insistă să iau cu mine la birou mâncarea pe care a făcut-o special pentru mine: sarmale. Îmi vine să râd și să plâng în același timp. Le iau, ce să fac?

La birou e relaxat azi, mai ales că toată lumea se gândește la weekend. O sun pe bunica de câteva ori, să văd dacă totul e ok și îmi fac 2 cafele pentru că nu mai pot de somn.

Pe la 11 și puțin plec de la birou, pentru că mi-e frică de trafic și nu vreau să întârziem la doctor. Ajung acasă, o iau pe bunica și comand un Uber (13 lei). Are probleme cu picioarele și ar fi aiurea să stea prin autobuze.

Intru cu ea la consult – doctorul ne dă un diagnostic, dar recomandă și un RMN. Bunica se uită pierdută la mine, dar o asigur că trebuie să-l facem. Plătesc apoi consultația (370 lei – e destul de mult pentru o consultație, dar medicul e cel mai bun din domeniul lui) și o programez pentru un RMN în aceeași zi, la 16.00. Nu lipsesc niciodată de la birou în timpul programului, așa că pot să fac o excepție azi.

Chem un Uber și o duc pe bunica acasă (19 lei, e surge pentru că sunt multe cereri), apoi mă întorc la birou. Sunt cât se poate de eficientă în cele 2 ore rămase. La 15 plec din nou acasă, s-o iau pe bunica. Îmi iau și laptopul cu mine – nu mai are rost să revin azi, o să-mi termin task-urile de acasă.

Luăm un alt Uber spre spital (14 lei), apoi bunica intră la RMN. La final, profit de momentul în care bunica merge la toaletă să achit RMN-ul fără să afle cât costă (930 de lei). În Uberul spre casă (13 lei), insistă să-i spun cât a fost, pentru că vrea să plătească ea. Îi promit că îi spun acasă.

Acasă îmi fac a patra cafea a zilei și lucrez până pe la 20. Când termin treaba, îi propun bunicii să ieșim la cină la un restaurant din apropiere, pentru că vreau s-o răsfăț. Ea crede că e risipă și insistă să mâncăm din sarmalele pe care le-a adus. O conving că nu mai pot, le-am mâncat deja pe cele de la birou, așa că mănânc, în schimb, niște șnițele, tot aduse de ea.

Ne uităm împreună la The Two Popes, pe Netflix. Bunica e impresionată de cât de bine joacă actorii, mie mi se pare foarte slăbuț scenariul.

Pic de somn pe la 23.00, nu înainte să văd că pe etajera din dormitor sunt 4 bancnote de 50 de lei care nu erau azi. Sunt puși de bunica, care a vrut să-și plătească ea consultul și RMN-ul. Zâmbesc și îmi propun să-i trimit în contul mamei, să ajungă înapoi la bunica.

Total zi: 1379 lei

SÂMBĂTĂ

Fac cafea și un mic-dejun consistent, ca de weekend (omletă cu brânză, ambele de la țară, aduse de bunica, și roșii cherry). Bunica e topită după cafeaua mea, așa că am decis că o să-i fac și ei cadou un espressor, știu sigur că o să-i placă.

A vrut să plece spre casă de dimineață, să nu mă ”deranjeze” și cu greu am convins-o să rămână până mâine.

Îi propun să ieșim la o plimbare prin centru, să vadă cum s-a schimbat orașul de când a fost ultima oară pe aici. După ce obosim de la atâta plimbat și window shopping o conving, cu greu, să luăm prânzul undeva împreună. Plătesc eu, bineînțeles (120 lei).

Ajungem acasă și eu pun niște haine la spălat și mai citesc puțin până bunica doarme. Seara mâncăm șnițele aduse de ea cu cartofi prăjiți făcuți de mine, apoi ne punem la o comedie simpatică pe Netflix, The Holiday (pe care eu am mai văzut-o de vreo 3 ori, dar ea nu).

Total zi: 120 lei

DUMINICĂ

Când mă trezesc la 7.30, bunica și-a făcut deja cafea și mă așteaptă cu micul-dejun. Mă bucur că s-a împrietenit cu espressorul.

La 8.45 suntem la gară și o urc în tren. Vrea să-mi mai dea niște bani, pentru prânzul de ieri și bineînțeles că o refuz. Ea nu știe, dar banii pe care mi i-a lăsat sunt deja în contul mamei și o să ajungă la ea sub formă de vitamine și medicamente.

Ajung acasă și-mi mai fac o cafea, apoi pun niște rufe la spălat și citesc din Madame Picasso.

La prânz îmi încălzesc din sarmalele aduse de bunica (nu mai suport sarmale deja, dar sunt făcute de ea și mi s-ar rupe inima să se strice și să le arunc) și fac o porție mică de mămăligă.

Pentru că m-am trezit așa devreme, mă pun puțin la somn după-amiaza. Mă trezesc pe la 16 cu o stare destul de low, așa că mă uit la vreo 2-3 episoade din Atypical să mă simt mai bine. E un serial cu un adolescent cu autism, dar e foarte feel good.

Seara îmi fac un sandviș cu un șnițel de la bunica și beau un pahar de vin de la țară. Citesc din Madame Picasso până mă ia somnul, pe la 23.00. E foarte ciudat, dar deși a stat doar 2 zile la mine, mă simt singură acum că bunica a plecat.

Total zi: 0 lei

***

Dacă vi se pare util și interesant acest demers, vă aștept și pe voi cu Money Diaries la adresa inoza.ro@gmail.com.

Cu cât o să fie mai multe și mai diverse, cu atât cred că o să învățăm lucruri noi și o să facem această conversație mai relevantă.

***