Money Diaries este o rubrică săptămânală de lifestyle și de educație financiară susținută de Școala de Bani. În fiecare săptămână, cititorii și cititoarele Inoza ne povestesc, cu sinceritate, cum și pe ce și-au cheltuit banii.

Săptămâna aceasta facem cunoștință cu un coach & trainer, de 45 de ani, din București, pe care pandemia a prins-o în căutarea unui job. În perioada aceasta autoarea are grijă de ea, de părinții ei și de o vecină de 86 de ani.

***

Job: Coach și trainer
Domeniu: Dezvoltare personală
Vârsta: 45 de ani
Locație: București
Venit lunar: 1000 lei (+ economii și bani de la părinți)

Cheltuieli lunare

Întreținere: 190 lei
Enel: 45 lei
Internet: 30 lei
Telefon: 54 lei
Netflix: 0 lei (folosesc contul unei prietene)

Despre mine

Locuiesc într-un apartament de 2 camere din București, a cărui rată am terminat-o de achitat în septembrie anul trecut.

Perioada de auto-izolare m-a prins în căutare de job, caut, de fapt, de câteva luni bune. Sunt overqualified pentru multe poziții, cel puțin așa presupun. Între timp, veniturile mele sunt din sesiuni de coaching și economiile de la fostul job. De o lună nu am mai trimis niciun CV, a fost doar despre cum să navighez în aceste săptămâni cu capul pe umeri.

Părinții îmi plătesc și mie cumpărăturile, e o perioadă grea cu proiecte care dispar sau întârzie. Luna asta am lucrat 2 zile (pe hârtie) la un proiect, dar tot e ceva, deci e o perioadă mai grea din punct de vedere financiar. Sunt bucuroasă că am câteva sesiuni de coaching și sunt recunoscătoare părinților că mă pot ajuta acum. Nu este confortabil și mă simt foarte vulnerabilă, dar îmi zic că nu va dura mult.

LUNI

M-am trezit foarte devreme, înainte de ora 7. Am luat mic dejun: iaurt cu muesli cu spelta și fructe de pădure (îmi place foarte mult). După ora unu am ieșit să plătesc factura părinților pentru TV (am pierdut ultima factură, de acum încolo pot plăti online). Am platit-o și pe a mea de net, 30 de lei, că tot eram acolo. Am intrat repede să iau banane (7 lei), toată lumea face banana bread acum. Am ajuns acasă, mi-am dat seama ca nu am ouă, deci pas azi.

Am făcut cartofi dulci la cuptor, cu ton și iaurt – pentru prânz. E greu în perioada asta să te tot gândești ce mănânci, stăm numai în casă. Mi-am propus să nu arunc, să fiu atentă la termene de garanție, am făcut o strategie pe rafturile din frigider. Nu îmi iese însă cu salata verde, o cumpăr, pun în frigider, dar…o uit acolo.

Comand apoi un coș de Paște pentru părinți, l-am găsit la 60 de lei pe un site – era vreo 80 sau 130 pe altele- nu dau nume. Adaug pe lista și sardine pentru mine, plus apă minerală să nu o mai car eu, total 105 lei.

Apoi Sudoku, Netflix. Liste. Mâine e zi de cumpărături, așa că fac lista pentru mine, părinții mei și bunica mea cea nouă (vecina mea de 86 de ani, de care am grijă cât e pandemia). Mă transform în robot când intru în supermarket, așa că am descoperit că mă ajută maxim să îmi fac lista în funcție de raioanele cu produse. Nu e pe listă, pas până data viitoare.

Îmi scriu declarația de cu seară, pun mănușile și masca la îndemână, plus șervețele dezinfectante. Și adorm foarte târziu.

Total zi: 142 lei

MARȚI

M-am trezit la 7.30, deși la ora aia îmi doream să fiu deja ieșită din casă. Beau trei guri de cafea pe fugă și plec. Strategia mea de cumpărături e așa: o dată pe săptămână mă duc pe jos la supermarket, care e în drum spre părinți. Cam 4 km, mă opresc să mă bucur de florile de primăvară, zâmbesc copacilor (aceiași ca în ultima săptămână) și vorbesc cu toate pisicile de pe drum.

Până să ajung la supermarket mă opresc la brutăria mea preferată (am două) și iau pâine feliată pentru mine, croissant simplu pentru ai mei, croissant cu ciocolată pentru mine și bunica mea, plus une tresse au chocolat pentru mine (33 lei).

Ajung la supermarket, iau o grămadă de chestii, să ajungă pentru 10 zile, să evit aglomerația de Paște (450 lei). Iau taxi către părinți: 8 lei.

Ajung, le car în fața ușii, acolo alt ritual: le dezinfectez pe fiecare și le transfer mamei. Am descoperit că sunt mai puțin stresată dacă nu intru la ei în casă. Au trecut deja 3 săptămâni de când fac asta, iar motanul Doboș stă și mă așteaptă în holul casei. Iau taxi înapoi spre casa, 14 lei.

Ajung acasă la mine, repet ritualul cu dezinfectarea pentru produsele mele și ale bunicii. Mănânc ceva pe fugă (croissantul), aranjez totul la loc, spăl tot ce am atins sau încă nu am atins. Cât naiba o să mai dureze chestia asta? Apoi mănânc șnițele primite de la mama și castraveți cornichon.

După ce spăl tot, îmi vine comanda de la un lanț de librării, au avut reduceri la caiete (my biggest guilty pleasure) și plătesc 98 lei (2 caiete și o carte pentru tata: Meditațiile lui Marc Aureliu).

Desfac coletul și surpriză: unul din caiete e atât de murdar, încât decid să returnez tot și mai decid să nu mai cumpăr nimic de la ei.

Cină: brânză, roșii și puțin bacon. Apoi, Netflix, Facebook. Adorm foarte târziu, îngrijorată de noile “măsuri” ale guvernului, că doar vine Paștele.

Total zi: 603 lei

MIERCURI

Mă scol devreme, în jur de șapte, zici că am abonament. Cafea, omletă și roșii cherry, altă cafea. Reușesc să scriu două pagini din ceea ce era rutina mea de scris dimineața, apoi mă tot întrerup.

Am sesiune de coaching la ora 11, apoi prânzul cu șnițele de ieri. Mai pun un pic de ordine în gânduri și în lucrurile din casă (neverending story). Tot îmi vine să îmi comand chestii online, îmi amintesc de ultima pățanie cu caietul murdar și mă potolesc, mai ales că am un buget foarte mic acum. Sigur o să o comit cu o spumă de baie la un moment dat, dar încă rezist.

Mă învârt ca o leoaică în cușcă, mă joc cu pisicile din dotare, fac puțin Sudoku (recomandat de neurologul mamei pentru creier) sau mă uit pe Netflix. Verific cu vecina mea ce îi mai trebuie de Paște, în ultima vreme ador să fac liste, pe foi sau mentale. Mă uit cu groază la firele de păr alb care ies la lumină și decid să cumpăr vopsea. Dar care e oare cea mai eficace? Exercițiu bun de introspecție pentru tot ce vreau să fac acum. Oare cât va mai dura statul ăsta în casă?

Adorm iar cu lumina aprinsă.

Total: 0 lei

JOI

Mă scol iar pe la 8, îmi pregătesc un mic dejun rapid (brânza cottage și câteva roșii cherry plus nelipsita cafea) și fug la piața din cartier, fac 7 minute pe jos. Mască, mânuși, ritual complet de încotoșmănare.

Cumpăr pentru părinți, bunica mea cea nouă și pentru mine: leurdă, ștevie (o confund mereu cu o buruiană), ceapă verde, usturoi verde (reușesc să găsesc la 2 lei, era peste tot 5 lei), salată, ridichi, leuștean care miroase divin, pătrunjel, mărar, cartofi vechi. Narcise pentru mine, lăcrămioare pentru mama și bunica din vecini (care, din păcate se ofilesc cum ajung acasă). Mă abțin cu greu să cumpăr și liliac, nu e budget-wise și aud că e mult de furat.

Trec la standul meu preferat de flori la ghivece, oamenii ăștia buni și drăguți sunt un reper de al normalității pre-pandemie. Cumpăr petunii (care miros ca cele de la bunica mea, Olivia), mușcate și regina nopții pentru mama și pentru mine. De la începutul perioadei de stat acasă, mi-am cumparat flori de câte ori am avut ocazia, îmi aduc normalul și primăvara în casă.

Am apoi o sesiune de coaching înainte de prânz, care sparge monotonia zilei.

Prânz: cartofi dulci la cuptor cu iaurt, apoi primesc de la bunica mea cea noua ciuperci cu ardei gras, un deliciu.

Pierd vremea până mănânc, pretextul e cina de data asta: humus și pâine luată marți de la brutaria mea.

Adorm, fericită ca am flori. Petuniile miros fabulos în noapte.

Total: 70 lei

VINERI

Trezit devreme, e zi de gătit. Mic dejun cu multă cafea, puțina brânză și măsline (ultimele).

Mă apuc de ciorba de perișoare și îmi iese super bine, pentru că am pus mult leuștean (dar tot nu are gustul ca cea de la grădiniță). Pun câteva porții deoparte pentru ai mei, mâine merg la ei să facem schimb de mâncare pentru “masa” de Paște. Pornesc apoi mașina de spălat, fac un pic de curățenie.

Mănânc un sandviș la prânz și caut rețete de gogoși, să fie acolo. Îmi fac apoi curaj și mă apuc să vopsesc ouăle, vreo 30, pentru ai mei, bunica și pentru mine. Reușesc să sparg numai două, murdăresc blatul de bucătărie, mă ard la degete, dar îmi ies ouăle: roșii și verzi. Yes!!!! Apoi mă pun la somn – mă simt foarte obosită de câteva zile – și reușesc să dorm câteva ceasuri bune.

Mă pun un pic la citit, am cumpărat mai demult o carte foarte faină, The Travelling Cat Chronicles. Mă concentrez însă greu la orice zilele astea, dar nu mă las.

Apoi îmi fac o listă cu ce am de dus la părinți, inclusiv medicamentele lor pe trei luni. Îmi scriu declarația pentru dimineață și adorm.

Total: 0 lei

SÂMBĂTĂ

Mă trezesc devreme, ați ghicit, beau repede o cafea, mă travestesc și chem un taxi (13 lei) să ajung la ai mei, până nu mișună lumea pe străzi. Las pachetele, traversez repede la alimentara de cartier să iau smântână proaspătă, iaurt, caș și pâine pentru ai mei (42 de lei, plătiți de mama).

Mă duc înapoi, iau mâncarea pregătită de mama, îl salut pe tata care mă privește din ușa de la baie, chem taxi (14 lei) și ajung repede acasă.

Aici mă înfrupt din ce am primit (tradiționala salată de boeuf), apoi îmi fac o cafea și citesc puțin. Trag un somn adânc, apoi mai fac un pic de ordine. E timpul să mut și plantele în ghivece noi.

Mănânc cozonac la cină și adorm fără să reușesc să decid ce vopsea îmi cumpăr. E si mâine o zi pentru asta.

Total: 27 lei

DUMINICĂ

Mă scol pe la 8, fac o baie adevărată (cu spumă și sare amară) și apoi îi sun pe părinți. Mama pregătește micul dejun și mă sună pe whatsapp, să ciocnim. Zâmbesc cât de tare pot, apoi trag o tură zdravănă de plâns.

Mă întrerup când sună la ușă bunica mea cea nouă, care mi-a adus cozonac și ou. Îmi vine ideea să ciocnim de la distanța regulamentară, ne aude și vecinul din stânga mea și iese și el să ciocnim. El câștigă. 🙂 Dacă mă gândeam să ne organizăm, făceam și o întrecere între etaje.

Mic dejun cu ou, ceapă verde, brânză proaspătă și apoi cozonac, pască și multă cafea. Mă delectez apoi, să îmi treacă tristețea, cu un grup pe Facebook unde oamenii postează ce văd de la fereastra. Și îmi aleg destinații de călătorie pentru …după.

La prânz aleg sarmale cu smântână (vă rog nu dați cu pietre), un pahar de vin alb și apoi somn de frumusețe. Ziua s-a dus cu telefoane și mesaje și uitat prin ferestrele altora.

Iaurt la cină și terminat jurnalul. A mai trecut o zi imperfectă, din viața noastră imperfectă. Și sunt recunoscătoare că familia mea e bine.

Îmi promit ca mâine să aplic din nou pentru job, să lucrez mai mult pentru coaching și să merg mai mult pe jos (acum urc doar scările când nu am greutate). Și îmi mai promit mie că voi ieși cu bine din această perioadă. Să fim bine!

Total 0 lei

***

Dacă vi se pare util și interesant acest demers, vă aștept și pe voi cu Money Diaries la adresa inoza.ro@gmail.com.

Cu cât o să fie mai multe și mai diverse, cu atât cred că o să învățăm lucruri noi și o să facem această conversație mai relevantă.

***