Te autosabotezi la birou, în relații sau în viața de zi cu zi, dar ești perfecționistă și nu-ți place să faci lucrurile de mântuială? Ți-am pregătit un mic îndreptar care te va ajuta să duci autosabotajul la un alt nivel. Nu-mi mulțumi, tu ești cea care face toată treaba.

Nu accepta complimente

Dacă accepți complimente, arăți că ai încredere în gusturile sau în deciziile tale și că ești mulțumită de ele. Sau, mai rău, că ai o stimă de sine sănătoasă. Atunci când cineva îți complimentează o haină, de exemplu, în loc să zâmbești și să-i mulțumești, ideal este să-i răspunzi ”Oh, vechitura asta? O am de ani de zile!”. Aceeași atitudine ar trebui s-o ai și față de complimente legate de orice realizare personală (”Nu-i mare brânză, oricine poate să alerge un maraton!”) sau profesională (”N-am făcut mare lucru! Am făcut doar niște over-time să termin proiectul”). Dacă folosești această abordare suficient de mult timp, îi vei determina pe ceilalți să evite să te complimenteze și, într-un final, să creadă că nu ești un om valoros. Ceea ce ți-ai dorit de la început, nu-i așa?

Cere-ți scuze mereu

Scuzele sunt normale când greșești, dar dacă vrei să le transformi într-un comportament cu adevărat nociv, trebuie să le folosești când nu au sens. Trimiți un email către cineva? Începe ca Nostradamus cu ”Scuze că te deranjez, dar…”, chiar dacă n-ai darul clarviziunii și habar n-ai dacă va fi deranjat sau nu. Vrei să-i ceri ceva vânzătoarei de la magazin? De ce să alegi clasicul ”Bună ziua, aș vrea….”, când poți să folosești umilul ”Mă scuzați…”? În fond, ești un client care deranjează vânzătoarea în timp ce ea lucrează. Ești într-o ședință și vrei să iei cuvântul? Nu mai bine, în loc de asertivul ”Vreau să adaug și eu ceva”, sau chiar varianta lui condițional-optativă ”Aș vrea să adaug și eu ceva”, începi cu ”Scuze, aș vrea să adaug și eu ceva, dacă se poate”? Abia așa ai toate șansele ca 1) nimeni să nu dea 2 bani pe opinia ta și 2) să fii considerată nesigură pe tine și mai puțin profesionistă decât ești în realitate.

Nu cere nimic, niciodată

Știi ce ce întâmplă dacă ceri ajutorul unui coleg la birou sau unui membru al familiei acasă? O să-și dea seama că n-ai ADN extraterestru, că ești un simplu om și că nu poți să le faci singură, pe toate. OMG! Nu mai bine faci tu over-time să termini proiectul la timp sau dormi mai puțin și renunți la serialul preferat să termini singură toată curățenia din casă? Sigur, așa o să acumulezi frustrări și o să fii obosită, dar hei, toată lumea o să te considere în continuare o specie superioară. Același lucru este valabil și dacă vrei să ceri ceva șefului (o mărire, zile libere, o promovare). Dacă o faci, există riscul să și primești ce ai cerut și tu nu ești obișnuită să fii în situația asta. Mai bine stai liniștită în banca ta și te întrebi de ce alți colegi au salarii mai mari sau îți sunt superiori ierarhici, chiar dacă sunt la fel de buni (sau mai puțin buni) ca tine.

Fii perfecționistă

Baia ta nu trebuie să fie doar curată, trebuie să fie atât de sterilă încât un chirurg să o confunde cu o sală de operații. Iar un email trimis trebuie să fie scris perfect, chiar dacă asta înseamnă să rescrii un text foarte ok de 20 de ori. Gândește în termeni de totul sau nimic: or faci ceva excelent or nu faci deloc (nici să nu-ți treacă prin cap să încerci ceva nou, pentru că probabil n-o să excelezi din prima). Propune-ți să obții un anumit rezultat și, dacă ceva n-a funcționat din motive care nu țin de tine, deprimă-te și reproșează-ți eșecul. Impune-ți standarde imposibil de atins și apoi autoflagelează-te când nu reușești. Și, cel mai important, bazează-ți valoarea personală strict pe realizări. În cazul ăsta, cea mai mică respingere sau greșeală te va face să te simți oribil.

Compară-te cu alții

Sigur, comparația cu ceilalți poate fi și un lucru bun, pentru că te poate motiva sau te poate ajuta să evoluezi. Dacă vrei s-o faci distructivă, însă, trebuie să respecți trei reguli. Unu: nu te compara niciodată cu cineva care îți este inferior. Comparația este cu adevărat nocivă doar dacă te compari cu oameni care îți sunt superiori. Doi: compară versiunea ta reală (cu calități și defecte) cu versiunea virtuală a celorlalți, de preferat cea pe care o afișează pe rețelele sociale. Pentru că toată lumea se prezintă în adevărata lor lumină pe Facebook, Instagram & co, nu-i așa? Trei: concentrează-te mereu pe defectele tale. Dacă îți compari calitățile cu ale altora, riști să îți crească stima de sine. În cazul defectelor, ești ferită de această problemă.

Supraanalizează totul

Ori de câte ori ai ocazia, lasă frica să-ți dicteze acțiunile. Nu te gândi niciodată la lucrurile care pot merge bine într-o anumită situație, ci petrece-ți cât mai mult timp concentrându-te pe tot ce poate merge rău. De asemenea, evită să vezi lucrurile în perspectivă, pentru că riști să-ți dai seama de adevărată lor dimensiune și atunci, ce-ți mai rămâne de supraanalizat? Așa că, în loc să te întrebi ”Chestia asta o să mai conteze luna viitoare/la anul/peste cinci ani?”, gândește-te obsesiv doar la cât de rău te simți pe moment și diseacă o discuție sau o situație nu pentru a învăța ceva din ele, ci pentru a-ți reproșa cum ai reacționat, ce ar fi trebuit să spui sau să faci diferit.

Procrastinează

Fie că e vorba despre un perfecționism paralizant, despre teamă sau despre lipsă de încredere în tine, ori de câte ori ai ceva de făcut, amână totul până în ultimul moment posibil și apoi sacrifică orice (odihnă, timp liber, liniște) pentru a-ți îndeplini obiectivul. Știi că ai un deadline peste 6 ore? Începe prin a intra pe Facebook și a vedea ce mai face colega de liceu cu care n-ai mai vorbit de 10 ani. Intră apoi pe albumul ei de vacanță și uită-te la toate cele 457 de poze blurate pe care le-a pus din Grecia. Adu-ți apoi aminte că sunt reduceri pe Asos și intră să vezi dacă îți place ceva. Deschide apoi documentul pe care trebuie să lucrezi, dar oprește-te după 5 minute pentru că ai uitat să verifici ce filme rulează în weekend. Intră apoi pe Rotten Tomatoes să verifici scorul fiecăruia și apoi pe YouTube să le vezi trailerele. Rămâi pe YouTube să te uiți la clipuri cu tați care își salvează copiii în pericol și la pisici care sperie câini. Apoi uită-te la ceas, realizează că mai o oră să-ți termini proiectul și intră în stare de hiperventilație. În asemenea cazuri, cu cât te panichezi mai mult, cu atât e mai bine, pentru că te autosabotezi mai tare.

Fii dură cu tine

Gândește-te la cele mai urâte/dureroase/neadevărate lucruri pe care cineva le-ar putea spune unei prietene dragi ție. Genul pentru care te-ai ridica și i-ai da o palmă sau i-ai arunca un pahar de apă în față. Sau, dacă ești nonviolentă, genul de cuvinte pentru care i-ai da block pe toate rețelele sociale și i-ai purta pică pentru tot restul vieții tale. Acum spune-ți ție toate acele lucruri în gând, de mai multe ori pe zi. La orice greșeală nevinovată, declară-te, automat, ”incapabilă”. La orice 200 de grame în plus spune-ți că ești ”cât o vacă”. La orice lucru pe care nu-l înțelegi sau nu-l știi, declara-te, fără drept de apel, ”proastă”. Nu-ți ierta niciun defect, nicio slăbiciune, nicio greșeală. Nu uita însă ca dacă cineva spune cel mai mic lucru rău despre o prietenă, să-i sari în apărare ca o leoaică. Pentru că vorbele pot răni, nu-i așa?