”Merităm acum. Nu dacă. Nu când. Merităm iubire și sentimentul că aparținem acum. Chiar în minutul ăsta. Așa cum suntem.” (Brené Brown)
***
În primăvară am avut șansa ca niște oameni mișto să-mi propună să fac conceptul și scriptul unei campanii în care a apărut David Popovici.
Am petrecut, așadar, o după-amiază împreună la Stadionul Dinamo și m-am convins că e fix așa cum credeam: un puști al cărui talent enorm e depășit doar de puterea lui de muncă și de bunul-simț.
Între duble am povestit despre serialele noastre preferate și despre cum am mers amândoi la licee bilingve, unde am făcut istoria și geografia Marii Britanii și cum am fost amândoi în trupa de teatru a liceului (pentru scurt timp în cazul lui, pentru că a decis să devină un sportiv de talie mondială : ) ).
View this post on Instagram
L-am urmărit făcând ture de bazin cu o senzație de venerație, aproape, pe care o păstrez doar pentru opere de artă și fenomene ale naturii care mă fac să mă simt mică. Dar ce m-a impresionat cel mai tare la David a fost relația cu tatăl lui.
La un moment dat, David ar fi trebuit să istorisească un amănunt din copilăria lui, lucru cu care nu se simțea confortabil. Tatăl și mama lui ar fi vrut ca el să vorbească despre acel lucru, pentru că s-au gândit că ar ajuta alți părinți. Dar nu au insistat nicio clipă. L-au tratat așa cum ai vrea să fii tratat de oamenii dragi în orice moment din viață: cu respect, cu încredere, cu libertate deplină, cu iubire.
Nu știu unde ar fi fost David azi dacă un medic nu i-ar fi recomandat înotul, în copilărie, pentru o problemă de postură. Dar știu că, indiferent ce rezultat ar fi avut anul acesta,la Mondiale, ar fi știut că e extraordinar, că e apreciat și iubit.
Dacă ne-am crește astfel toți copiii, n-am mai avea dileme legate de podiumuri sau de coronițe. Copiii ar învăța/ar face performanțe (sau nu) în funcție de ce le place, nu ca să obțină validare și, deci, dragostea după care tânjesc atât.
Mersi, David. Pentru tot ce am învățat de la tine în sâmbăta aia. Și că m-ai făcut să plâng de bucurie anul ăsta. Ești mișto. Dar știi asta. 🙂
0 Comentarii