De vreo saptamana, I’m seeing this guy. Arata incredibil de hot, e un fel de young rock star, cu pletute satene, niste ochi verzi to die for si o schita de zambet ironic in coltul buzelor. Pana si numele lui suna atat de weird, yet sexyish: Flavius *oftat adanc*.

Asadar, recunosc ca ma pregatesc ca de un asediu de castel medieval cu podet si crocodili in sant, atunci cand stiu ca urmeaza sa ne intalnim. Desi mi-e o lene de moarte, imi pun și eu lentilele verzi, in speranta ca intr-o zi o sa se uite adanc in ochii mei si o sa realizeze ceea ce e atat de evident: suntem suflete pereche.

Tot ceea ce-mi spune Flavius in scurtele dar semnificantele noastre intalniri pare aparent banal, dar, in adancul inimii, eu stiu ca are un substrat mult mai profund. „Va mai pun o plasa?”, „Aveti bonuri de masa?”, „Aveti, cumva, 3 bani marunt?”, „Si iaurtul este al dumneavoastra?” – par, pentru oricine, replici banale, reci, lipsite de pasiune. Ce stiu ei, cei ce ne inconjoara? Cat inteleg ei din flacara care arde in sufletele noastre tinere? Ei bine, da, Flavius este noul casier la Mega Image-ul de langa blocul meu, dar nu voi lasa aceasta cruda diferenta de clasa sa stea in calea viitorului nostru.

Si uite asa, seara de seara, cand ma intorc de la job sau de la facultate, ma opresc la Mega pentru a cumpara ceva si a sta, zambind, 15 minute la coada din fata lui Flavius. Uneori n-am nevoie sa cumpar nimic, dar cui ii poate strica un pliculet de ghimbir, o perie de podele, o solutie de curatat hotele, o punga de morocvi congelati, sau orice altceva imi mai pica in mana?

In unele seri, soarta, invidioasa pe fericirea noastra, imi este potrivnica. Dar nu ma las eu asa de usor. In seara asta, de exemplu, m-am asezat, ca de obicei, cu un zambet tamp brazdandu-mi fata, la coada din fata lui Flavius. Probabil geloasa, vanzatoare de la casa alaturata mi-a strigat, aparent amabila:

– Puteti sa veniti aici, domnisoara, e liber!

”Ba sa vina baba din fata mea la tine, ea oricum e out of the race!” am injurat-o eu in gand. Evident, tipesa nu s-a lasat cu una cu doua, crezand ca n-am auzit-o:

– E liber la mine, domnisoara cu sacou mustar!

„Pe cine faci tu mustar, domnisoara cu uniforma naspa?

– Multumesc, mi-e bine aici! Nu ma grabesc! i-am raspuns si am lasat-o masca.

Of, prin cate trec eu pentru a sta 30 de secunde fata in fata cu Flavius! Dar, at the end of the day, stiu ca merita tot efortul atunci cand il aud spunandu-mi: “Va pun castravetii separat?”