Hm….nu prea stiu cum sa fac introducerea asta. Stiu ca am cam disparut de tot de pe fata online-ului, dar sa nu uitam de parabola fiului ratacitor, ok? Tipul asta a facut lucruri mult mai rele in viata decat sa nu mai scrie 6 luni pe blog si sa il inchida pentru un an, and he still got away with it. De fapt, if memory serves me right, a primit cadou chiar o petrecere de bun-venit. Just sayin’. 😀

But let’s not waste any more precious chocolate-eating time si sa trecem la subiect. Ma bucur foarte mult ca m-am intors (de fapt am chiar emotii) si sper sa ne citim cu cafelele/ceaiurile/laptele/shake-urile/smoothies-urile in fata mult timp de acum incolo.

Vechilor si dragilor mei cititori, the warmest welcome back possible! Mi-a fost dor de voi toti si de fiecare in parte (da, chiar si de cei care mi-ati trimis aproape zilnic cate un Cand-ai-de-gand-sa-scrii-iar-pe-blog-huh?-mail, no names shall be given :-P).

Celor care intra aici pentru prima oara, bine ati venit & I hope you’ll enjoy your stay. This just might be the beginning of a beautiful friendship. 😉

In urmatoarea saptamana o sa fiu plecata intr-o mica vacanta europeana (well, mai mult franceza, dar o sa ajung si prin Elvetia, asa ca am zis sa folosesc genericul europeana pentru rezonanta), asa ca posturile o sa fie mai rare. Pregatiti-va, insa, pentru hard core twittering (tocmai mi-am facut un cont and I’m not afraid to use it!).

O sa va povestesc “Cum mi-am petrecut vacanta de vara” si toamna in urmatoarele doua posturi, in care o sa incerc sa pastrez limbajul cartii de mai sus (ok, mai putin aparitia teroristilor si piratilor in toiul actiunii).

Acestea fiind spuse, prepare yourselves to be blogged away!

PS: Postul asta n-ar fi aparut astazi fara all the pushing behind din partea Liei si Ligiei, whom I both love and terribly miss. 🙂