„Candva am incercat sa scriu o povestire despre reintalnirea mea cu tata in rai. (…) Se pare ca in ceruri oamenii puteau avea, fiecare, varsta pe care si-o doreau. Astfel, de pilda, John D. Rockefeller, cel care a fondar Standard Oil, putea avea orice varsta pana-n nouazeci si opt de ani. Tutankhamon putea avea orice varsta pana-n nouasprezece ani si asa mai departe. In calitatea mea de autor al respectivei povestiri am fost crunt dezamagit de faptul ca in rai tata a ales sa aiba numai noua ani.
Eu unul imi alesesem varsta de patruzeci si patru de ani – o varsta respectabila si, in acelasi timp, una inca sexy. Dezamagirea pe care mi-a pricinuit-o tata s-a transformat in rusine si furie. La cei noua ani ai lui aducea cu un lemurian, ziceai ca-i tot numai ochi si maini. Avea un stoc interminabil de creioane si planse de desen si se tinea scai de mine, desenand absolut tot si staruind sa-i admir fiecare desen de-ndata ce-l termina. Cate o cunostinta noua ma intreba cine-i baietelul asta bizar, iar eu eram nevoit sa spun adevarul, fiindca in rai nu ai cum sa minti: “E tata”.
Batausilor le placea sa-l chinuiasca, pentru ca era altfel decat ceilalti copii. Nu-i placeau nici palavrageala, nici jocurile lor. Derbedeilor le placea sa-l fugareasca, sa-l prinda si sa-i dea jos pantalonii si chilotii, pe care-i aruncau apoi in gura iadului. Gura iadului aducea cu o fantana la care-ti pui in gand o dorinta, doar ca fara galeata si troliu. Daca te aplecai deasupra ei, auzeai vag de tot cum de undeva din adanc razbat zbieretele lui Hitler si Nero, ale Salomeei si ale lui Iuda, si ale altora de teapa lor. Mi-l imaginam pe Hitler suferind deja cele mai cumplite chinuri atunci cand se pomenea cu chilotii tatei impodobindu-i capul.
Ori de cate ori i se furau chilotii, tata alerga la mine vanat de furie. Se pare ca eu tocmai imi facusem niste prieteni noi pe care ii impresionam cu manierele mele elegante – si, hodoronc-tronc, odata ma trezeam ca apare tata urland ca din gura de sarpe, cu cuculetul fluturandu-i in vant.
M-am plans mamei pe tema asta, dar ea mi-a spus ca n-a auzit nici de el, nici de mine, caci avea doar saisprezece ani. Asa ca am ramas cu el pe cap si n-aveam decat sa ma rastesc la el din cand in cand:
– Pentru Dumnezeu, tata, n-ai de gand sa te maturizezi odata?
Si tot asa. Se pare ca tinea cu tot dinadinsul sa fie o povestire deloc simpatica, asa ca am renuntat s-o mai scriu. ”
Cu multi ani inainte sa citesc fragmentul de mai sus de Kurt Vonnegut, tin minte ca ma pasiona aceasta ipoteza. Cum ar fi daca in rai am putea alege varsta biologica la care am fost cel mai fericiti si am ramane asa pentru totdeauna?
In rarele mele momente de hiperluciditate, insa, imi dau seama ca in cazul asta eternitatea ar fi una destul de apasatoare. Pentru ca, in acest rai perfect in care fiecare a incremenit la varsta maximei fericiri, eu as fi, mai mult ca sigur, singura.
11 Comentarii
x_choco_y
bine ca ai precizat autorul, ’cause I was ’bout to start psychoanalyze you :)))
frumos pasaj, interesanta ilustrare
dar nu cred ca este atata nedreptate pe lumea celor drepti, din cauza ca acolo ne vedem cum ne stiam la ultima privire
ori ne ghicim proximitatea fara sa ne gasim vizual?
ne mentinem pe un palier de negare a asa-ziselor lucruri “deja stabilite”? I myself hope to find something no-one else saw before:D (ex I.Newton)
have some choco, it always works
(same o’ same o’)
Anonymous
haha, exact acelasi gand l-am avut si eu inainte sa citesc ultimul paragraf.
Zany
Am uitat sa-mi scriu numele la comentariul de mai sus. Imi cer scuze!
Ina
x_choco_y,
Teoretic si conform cartii de capatai a crestinismului, in rai nu exista materializari corporale. Which makes things even more complicated. O sa fie greu sa ne recunoastem ca aburi. 🙂
Din pacate nu am inteles ultimul paragraf.
Zany,
Serios? Ce tare 🙂
adinutz micutz pufos..ninge peste tine
Pai fericirea maxima aia a fost? poate-o sa fie si mai incolo … 🙂
x_choco_y
ba eu o sa te recunosc mai usor deoarece dupa materializarea corporala deja nu te cunosc!
(Isac Newton a descoperit ceva ce toti vedeau dar numai el a inteles: caderea merelor din copac se datoreaza fortei gravitationale g=9.81m/s2)
Ina
adinutz,
Pai dac-ar fi sa aleg o perioada traita pana acum, pot s-o aleg din viitor? 🙂 Nu ma-ndoiesc ca o sa fie si mai incolo, dar pana una alta, asta avem, cu asta defilam. 🙂
x_choco_y,
Multumesc pt lamuriri. Din pacate, cu tot cu explicatii, ultimul paragraf tot nu face sens. 🙂 Care negare? Care lucruri “deja stabilite”? Poate sunt eu azi mai grea de cap…
x_choco_y
mda, pare destul de encriptat ce am scris..
nu-mi amintesc ce vroiam sa spun, ori poate sunt prea obosit
o sa ma gandesc si revin
adinutz micutz pufos..ninge peste tine
eu ma gandeam doar la faza ca nu mori maine 😀 ci presimt inca vreo 70 ani pe putin din partea ta si o sa ai de unde alege :p dar cred ca ai putea alege si din viitor, acel viitor ipotetic care ne face fericiti. Adica asta de ce nu conteaza? gandul ca va fi cumva, ca in vis… daca acel gand ne bucura, il traim intens, uneori mai intens ca momente de realitate. Care e realitatea? care e visul? as putea sa go on and on… eu cred ca visele conteaza, iniferent de timp si ca starea pe care ne-o creeaza ar trebui sa fie o optiune de alegere in rai 😀 de aceea e rai, nu?
ChloeOnHeels
Din ce carte e fragmentul?:D
Ina
Adinutz,
Mostra de discurs de mai sus… doar unul dintre motivele pentru care te iubesc. :*
ChloeOnHeels,
Cartea se numeste “Puscariasul” si a aparut la Humanitas in 2009, in colectia “Raftul Denisei”.