„So many things, so little time“. Asa suna una dintre maximele care ne fac sa credem ca suntem intr-o permanenta lupta cu timpul. Ceea ce este o mare stupizenie, de fapt.

Timpul e dusmanul nostru in aceeasi masura in care o cutie de chibrituri poate fi dusmanul nostru: daca nu il folosim cum trebuie. Pentru ca, pana la urma, un kilogram de fier sau unul de puf ramane tot un kilogram. Iar o zi traita din plin sau una pe care ai petrecut-o abia tarandu-te are tot 24 de ore.

Ma gandesc deseori amuzata ca ma simt vinovata daca fac lucruri care incep cu “re”. In timp ce revad un film ma gandesc ca as putea vedea un altul nou, in timp ce recitesc o carte, imi pare rau ca nu folosesc acel timp sa descopar lucruri mai interesante intr-una necitita. Chiar si atunci cand ascult o piesa pe repeat 🙂 ma simt vinovata pentru ca stiu ca in curand o sa ma plictisesc de ea. Cred ca singurele momente de re- pe care nu le regret 🙂 sunt cele in care imi reintalnesc prietenii.

De vreo saptamana, insa, sunt intr-o faza de re- total si nu simt niciun regret. Ba chiar a inceput sa-mi placa. Asa ca, dupa ce termin cartile care sunt acum pe rol („Patrimony“, „The Accidental Billionaires“ si „Bringing Down the House“) o sa recitesc cu nesat „Micul Print“ si „Omul generos“. Iar in timpul asta o sa revad toate episoadele din „Gilmore Girls“ (am ajuns la sezonul 4 deja :D) si o sa ascult pe repeat – daca asa am chef – albumele mele preferate.

Cateodata e bine sa constientizezi ca viata este de fapt o petrecere, nu o cursa. 🙂