Doi antreprenori, un tată și un freelancer intră într-un bar. Barmanul se uită la ei și întreabă: ”Ce-i asta? Un banc?”.

Lăsând gluma deoparte, la finalul anului trecut am stat de vorbă, pentru Money Bistro (platforma de educație financiară a Raiffeisen Bank) cu 4 oameni de succes, fiecare în domeniul lui (doi antreprenori, un tată și un freelancer).

Azi vreau să împărtășesc cu voi lucrurile valoroase pe care le-am învățat, personal, de la fiecare.

Romina Roșu – Professional Home & Office Organizer

Poveste Rominei Roșu, pe scurt, este următoarea: o corporatistă care făcea shopping compulsiv și trăia de la un salariu la altul a devenit coach și organizatoare profesionistă, cu economii care i-ar permite să trăiască liniștită câțiva ani.

Dacă vreți să descoperiți cum a ajuns Romina din punctul A în punctul B, vă recomand să citiți povestea pe care am scris-o despre ea.

Iată care sunt (câteva dintre) lecțiile cu care am rămas în urma conversației cu ea:

Pune pe hârtie

Primul pas pe care l-a făcut Romina pentru a trece de la îndatorată la independentă financiar a fost să-și pună pe hârtie veniturile și cheltuielile. Exercițiul listelor o ajută și în prezent pentru a fi cumpătată la shopping.

Începe cu puțin

În prezent, Romina pune deoparte 60% din veniturile ei. A început însă cu 50 de lei economisiți. Sigur, putea începe direct cu 60%, dar n-ar fi fost fezabil, pe termen lung. Orice obicei nou trebuie să înceapă cu cel mai mic pas, astfel încât tentația renunțării să fie minimă.

Nu organiza ce poți arunca

Când ai de făcut ordine într-un spațiu, primul impuls este să organizezi lucrurile. Dar nu tot ce deții merită păstrat, chiar dacă este într-o stare foarte bună. Romina a început prin a arunca, a dona și a recicla tot ce nu-i mai aducea bucurie sau utilitate și abia apoi a organizat restul lucrurilor.

Vezi economiile ca libertate

Mulți oameni pun bani deoparte pentru ”zile negre”, pornind, așadar, de la o premisă negativă (boală, concediere etc). Romina economisește pentru a putea să circule, să crească, să exploreze. E mult mai ușor să susții un astfel de obicei (economisitul) dacă la baza lui e ceva ce te bucură sau îți dorești cu adevărat, nu proverbialul drob de sare.

Marius Tudosiei – patronul Băcănia Veche

Dacă nu l-ai cunoaște pe Marius, ai spune că este un om foarte norocos. Cum ți-ai putea explica, altfel, că în timp ce sute de patroni din industria HoReCa și-au concediat angajații sau și-au închis localurile în timul pandemiei, el nu a dat afară pe nimeni, ba chiar și-a deschis și un restaurant?

Ca să aflați întreaga poveste despre cum acest lucru a fost posibil (spoiler alert: Marius nu e mai norocos decât alții, chiar deloc), vă recomand să citiți articolul pe care l-am scris în urma conversației cu el.

Iată și câteva dintre lecțiile pe care Marius mi le-a ”predat” fără să realizeze:

Un pas imperfect e mai bun decât niciun pas

În perioada de lockdown din 2020, când restaurantele s-au închis, Marius a început să preia comenzi pentru livrare pe Whatsapp, pe telefonul personal. Acum o numește ”cea mai proastă variantă posibilă”, dar este, poate, principala decizie care i-a ferit băcănia de faliment.

Cea mai bună strategie de marketing: să-ți pese

Tot în perioada de lockdown, când alți patroni de restaurante își făceau reclamă cu sterilizatoarele UV pe care le cumpăraseră (produse pe care el le folosea de 6 ani, deja), Marius Tudosiei a decis să investească în ambalaje speciale pentru mâncare, ale căror costuri nu le-a adăugat la prețul de vânzare, ”ca un gest de minimă curtoazie pentru clienți într-un domeniu critic”. Clienții n-au uitat acest lucru, ulterior.

Pasiunea este energie

În doar o lună după o operație pe coloană, patronul Băcănia Veche era deja înapoi pe șantierul de lucru, supervizând lucrările la un nou restaurant. M-am întrebat ulterior de unde și-a luat energia necesară, dar am găsit răspunsul, ascultându-l cu câtă pasiune și bucurie vorbește despre visul de a-și deschide un local.

Vinde problema pe care o rezolvi, nu produsul pe care îl ai

Iată ce mi-a răspuns Marius atunci când l-am întrebat dacă volatilitatea economică actuală nu îl sperie, apropo de extinderea afacerii sale:

”Teoretic, eu sunt în zona cu riscul cel mai mare, pentru că nu vând nici hârtie igienică, nici zahăr, nici ulei, nici sare. Dar știu sigur că, indiferent ce se va întâmpla, dacă nu schimb eu ceva radical în ceea ce le ofer oamenilor, lucrurile o să funcționeze pentru noi, chiar dacă mai greu. Pentru că, exact în perioadele cele mai complicate, de ce au nevoie oamenii? De ceva bun și reconfortant care să le încălzească inima!”.

Alex Zamfir – Cel Mai Bun Tată

Printre antreprenori și freelanceri am stat de vorbă și cu un tată, Alex Zamfir, autorul blogului Cel Mai Bun Tată, despre finanțe și copii.

Am aflat care sunt costurile de creștere ale unui copil în București, cum se schimbă bugetul familiei odată cu nașterea unui copil, dar și cum putem să le vorbim celor mici despre bani.

Vă recomand întregul dialog pe care l-am avut cu Alex, mi se întâmplă rar să povestesc cu un om atât de autentic și de deschis ca el.

Iată și câteva idei faine pe care le-am preluat din discuția cu el:

E bine să ai o viață de cuplu, în afara vieții de familie

Încă din anul nașterii fiului său, Mark, Alex a avut grijă să aibă mini-concedii doar el cu soția lui. Iată cum a explicat motivul din spatele acestei decizii:

”Pentru a fi un părinte bun trebuie să fiu bine cu mine însumi. Și ca să fiu bine cu mine însumi, trebuie să fiu bine în relația cu Iulia. Și ea la fel”.

Scopurile noi presupun obiceiuri noi

Atunci când, din cauza cheltuielilor crescute cu copilul, Alex s-a văzut nevoit să economisească bani, a decis să-și anuleze abonamentul la sală și să-l înlocuiască cu alergatul în parc. Și-a format astfel un nou obicei, care i-a permis să-și atingă scopul de a reduce cheltuielile.

Un părinte martir nu e un exemplu bun

În cuvintele lui Alex:

”Am încercat să fac lucrurile în așa fel încât să-i fie cât mai bine lui Mark, dar să nu fac niște sacrificii pe care n-aș dori să le fac, astfel încât la un moment dat să ajung să-i reproșez lui că le-am făcut.

Ca să poată să-i fie lui bine, trebuie să-mi fie și mie bine. Dacă trebuie ca unul dintre noi să renunțe la o bluză de trening, de exemplu, nu încape discuție că eu voi fi acela. Dar când ajungem, de exemplu, ca eu să nu mănânc astăzi, ca el să mănânce o friptură, nu e ok. Mâncăm amândoi pufuleți. Nu mi se pare sănătos ca un părinte să facă atâtea sacrificii ca să-l ferească pe copil”.

Nu recompensa financiar copilul pentru reușite

Iată cum explică Alex această regulă de viață pe care o are:

”Nu-i da un leu să citească o pagină – va citi atât timp cât îi vei da un leu și după ce nu-i mai dai, nu va mai citi. Adică nu va citi de bucuria cititului. Ok, asta înseamnă că s-ar putea să nu citească. Dar dacă nu reușești să-l faci faci să citească pentru bucuria cititului, faptul că citește pentru un leu, nu face vreo diferență”.

Iunieta Sandu – Consultant în comunicare

Cu patru ani în urmă, Iunieta Sandu și-a dat demisia de la ultimul ei job, într-o agenție de PR și organizare de evenimente, obosită de rigorile unui serviciu ”de la 9 la 18”. Câștiga atunci 3000 de lei, sumă pe care și-a propus să o câștige și inițial, ca freelancer.

Dacă vreți să descoperiți cum a ajuns să câștige de 10 ori pe-atât și care a fost parcursul ei de la angajat la freelancer, vă recomand să citiți articolul despre ea.

Mai jos, câteva idei valoroase care mi-au rămas după conversația noastră:

Sari și parașuta se va deschide

Atunci când Iunieta a decis să-și dea demisia de la agenția pentru care lucra nu avea pus deoparte un fond de urgențe. De fapt, nu avea deloc economii. O astfel de abordare nu e indicată oricui, evident (mulți ar zice că e ok la 20 de ani, dar nu mai e la fel de ok la 40), dar din experiența mea personală, ori de câte ori am sărit, o ”parașută” sau alta s-a deschis.

Învață să renegociezi (sau suferă consecințele)

Ca freelancer, există oricând riscul de a-ți fixa un tarif prea mic, mai ales atunci când nu ai suficientă experiență. Și Iunieta s-a lovit de acest neajuns, dar a învățat cum să-l gestioneze. Mi-a povestit că, după 3-4 luni de colaborare cu un client, analiza cum arăta brandul înainte și după aportul ei, dacă adusese o valoare reală în proiect. Iar dacă această diferență exista, se întorcea la masa negocierilor, le arăta rezultatele și le comunica noul tarif.

”Dacă tu, ca freelancer, te simți nedreptățit într-un proiect și nu vrei sau nu ești dispus să aduci negocierea în discuție, între timp vei acumula frustrări și nu vei mai livra cum trebuie”, a spus ea.

Găsește-ți tribul

Indiferent în ce punct ești în viața profesională sau prin ce schimbări sau probleme treci, cel mai probabil mai sunt oameni care au aceleași dileme ca și tine. Asta a descoperit Iunieta atunci când a creat NO.MAD Talks, prima comunitate de freelanceri din București. Dincolo de a o ajuta să nu se mai simtă singură, această comunitate i-a oferit multe alte oportunități nebănuite.

Cunoaște-ți valoarea – și adaugă taxe

Ca angajați, ne gândim de prea puțin ori la valoarea noastră profesională – adică la suma de bani pe care o acceptăm pentru a ne oferi, la schimb, cunoștințe și timp din viață. O facem atunci când ne angajăm și, poate, atunci când ne renegociem salariu. Ca freelancer, Iunieta Sandu consideră că este mult mai conștientă de tot ce e capabilă și de cât ”merită” pentru timpul pe care îl investește în proiectele clienților ei.

Iunieta explică, de altfel, că setarea unui obiectiv financiar mai mare a ajutat-o foarte mult în acest proces:

”Nu doar faptul că mi-am setat acel obiectiv m-a ajutat să câștig mai mult. În timp ce mi-am setat obiectivul mi-am conștientizat valoarea și mi-am mărit fee-urile. Dacă nu măream fee-urile, n-aveam cum să ajung la acea sumă, cu tarife de 100-200 de euro. A trebuit să le măresc cu cât am crezut eu că merită ideile mele, timpul meu, toate cunoștințele adunate până acum”.

***

Acest articol este susținut de Raiffeisen Bank și își propune să vă ofere inspirație profesionială, financiară și nu numai. 🙂