Ah, cu ce sa incep? Viata intr-o revista glossy (sau chiar intr-una si jumatate, in cazul meu) nu cred ca se compara cu viata nicaieri intr-o alta redactie. Cel putin pentru mine, care vin din Bronxul si Harlemul redactiilor, viata aici e, in fiecare zi, o binecuvantare. Cu se sa incep? O scurta trecere in revista, pe care o sa o sectionam dupa principiul “before and after”.

In primul rand, orarul zilnic. Inainte, la 9 trecute fix, eram in birou. Martea, chiar la 8. Asa reuseam sa citesc in fiecare dimineata “Compactul” in metrou, iar daca ma sunai la 6.30 dimineata, nu riscai niciodata sa ma trezesti. Abia ce ieseam din dus. Acum, 9 este ora la care ma scol, uneori si mai tarziu. Nimeni aici nu se ghideaza dupa principiul “primul sosit, ultimul plecat”. Nobody gives a damn, ca sa zic asa. Ba, mai mult, poti oricand sa invoci faptul ca ai programare la coafor, cosmetica sau manichiura, daca intarzii. Aici, lucrurile astea sunt naturale si perfect de inteles.

Apoi, ar mai fi ceva de spus despre pauze. Inainte, era una pauza sfanta pe zi, la ora pranzului, pe care eu, ca o mica hoata, o lungeam, pentru a reusi sa-mi fac si unele mici cumparaturi. Acum am inteles, in sfarsit, ce beneficii multiple si nebanuite au pauzele mici si, neparat, dese. In pauze, poti sa-ti faci unghiile (ca odinioara, in timpul orelor de geografie din liceu), sa mirosi ultimele parfumuri de la Coco Chanel, sa discuti despre recentele aparitii editoriale (glam magazines do books too, you know), sa comanzi salate de la Snack Attack sau paste de la frufru, sa discuti despre ultimele tendinte in moda de toamna si mult alte lucruri de o importanta vitala.

Si baia, oh, baia…Inainte, vaaaaaaaai! Tin minte o dupa-amiaza frumoasa de vara in care m-am certat cu tanti de serviciu, care, cu mult tupeu, m-a pus la colt, atunci cand am remarcat ca nu prea exista hartie igienica sau sapun. Atunci am aflat ca, in acea onorabila institutie, daca voiai hartie igienica sau sapun, veneai cu ele, fain-frumusel de acasa. Ca ei nu erau…banca! Eram pe jos de ras! Voiam sa-i zic ca nici eu nu eram creditor, si nici toaleta nu prea arata a depozit bancar, dar m-am abtinut. Si, de atunci, am venit cu “hartiile mele de valoare” de acasa. Nu de alta dar, cand le-am “depozitat” odata pe suportul de la toaleta, cineva le-a trecut in “contul” lui. Si eu am ramas falita.

Acum, mersul la baie e o adevarata placere. Stiu ca in fata oglinzii, voi gasi mereu o tipa care se rujeaza/ pudreaza/ rimmeleaza/ fardeaza/ periaza. Mai stiu ca am la dispozitie un dulpior-minune, unde, with courtesy of the firm, se gasesc mici chestii pe care fetele le apreciaza, in fiecare zi. Nu mai zic nimic de “bonurile la ordin”, din hartie parfumata, cu mici floricele roz sau albastre. “Banca” asta chiar stie sa isi respecte clientii. 🙂
Nu mai pomenesc nimic nici despre faptul ca aici, ori de cate ori are loc un shooting cu produse comestibile, la final, ele ajung depozitate pe biroul din fata mea. Daca o sa rasfoiti vreo revista glossy, numarul din octombrie, si o sa vedeti un platou mare cu struguri, sa stiti ca m-am infruptat din plin din el! Din pacate, nu am acces si la produsele de beauty folosite la shooting-uri, ca sa pot sa ma laud ca am dat gata si cremutele si lotiunile, dar rabdare…I’m going places 🙂

Una dintre atributiile mele, la fostul loc de munca, pe langa revista presei, era si urmarirea talk-show-urilor. Imaginati-va asta: eu, in pijamalele mele cozy si roz, cu niste ochi cazuti pe jumatate in cavitatea bucala, stand ca o naluca in fata TV-ului, si incercand din rasputeri sa inteleg care-i ala rau si ala bun in talk-show. Tema, interesele politice implicate, pozitia oficiala a partidului, pozitia opiniei publice…ha? Intelegeam la fel de bine despre ce este vorba aici, cum ma pricep sa fac pui cu soba noodle. Deloc, adica.

Acum, am preocupari mult mai apropiate de nivelul meu de expertiza si de interes: caut creme anticelulitice, imi dau cu parerea despre primul numar Harper’s Bazaar, citesc articole de fitness, propun sugestii de diete, ma binoclez la ultimele colectii Marc Jacobs, imi bag nasul prin diferite produse de intretinere si, in general, ma simt bineeeeeeeeeeeee.

Daca ma intrebati acum ce conteaza in viata asta atat de scurta si neincapatoare, v-as zice atat: sa faci ce-i place sufletelului tau. Si daca asta implica sa papi si struguri albi si negri si rosii si parfumati pe traseu, so be it!