De fiecare dată când o femeie începe un argument cu ”Nu sunt o feministă, dar…”, următoarele 3 lucruri se întâmplă: o sufragetă (care a luptat pentru dreptul ei la vot) se răsucește în mormânt, întreaga rasă umană regresează cu 3 săptămâni și 4 zile și un îngeraș își pierde aripile.

Lăsând gluma la o partea (mai puțin partea cu îngerașul care își pierde aripile – aia e dovedită științific), văd în jur îngrijorător de multe femei care ar prefera să recunoască public că au o boală cu transmitere sexuală decât să spună că sunt feministe.

De ce a ajuns chlamydia să fie preferată feminismului? Personal, văd 3 motive:

🚫 Ignoranța (atât în rândul bărbaților, cât mai ales al femeilor)
🚫 Teama unora (pronumele personal masculin nu e întâmplător) că feminismul va duce la pierderea puterii/autorității/controlului lor
🚫 Chlamydia se poate vindeca

Partea cu teama nu pot s-o rezolv, dar pot să încerc să rezolv partea cu lipsa de înțelegere a termenului. 🙂

Ce este feminismul și ce vrea el de la noi?

Dacă vă uitați în DEX:

FEMINÍSM s. n. Mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. – Din fr.féminisme, rus.feminizm.

Dacă mă întrebați pe mine:

Feminismul este credința că și femeia e om. Punct.

Pe scurt: crezi că și femeia e om? Ești feminist/ă! Pe larg: dacă crezi că tu, ca femeie, și fratele/vecinul/colegul tău de birou ar trebui să aveți amândoi drept de vot, dreptul să vă îmbrăcați cum vreți și să faceți ce vreți cu corpul vostru, dreptul să dețineți proprietăți, dreptul să conduceți o mașină, să călătoriți unde vreți, să urmați ce studii vreți, dreptul să primiți aceeași sumă de bani pentru aceeași muncă sau să deveniți șefi/manageri/CEO, ești feministă, fie că-ți place sau nu.

De ce fug oamenii (în special femeile) de eticheta de ”feminist/ă”?

Pentru mine, să fii femeie și să spui că nu ești feministă e ca și cum un pește ar zice că nu-i place apa.

Și totuși, majoritatea femeilor (de bărbați nu mai vorbesc) se feresc de acest concept mai ceva ca Melania de mâna lui Donald Trump. Câteva posibile motive pentru acest lucru:

Mulți cred că feminismul înseamnă ura sau repulsia față de bărbați.

Greșit. Acea problemă psihologică, echivalentul misoginiei la bărbați, se numește misandrie. Femei care urăsc bărbații = misandre. Femei care n-au nicio problemă cu bărbații, dar nu vor să fie discriminate din cauză că au vagin în loc de penis = feministe.

Alții cred că feminismul înseamnă superioritatea femeilor asupra bărbaților.

Greșit din nou. Sexismul abordează lucrurile în termeni de superioritate/inferioritate. Feminismul militează pentru egalitate, nici mai mult, nici mai puțin.

Cultura populară asociază deseori feminismul cu imaginea unor femei certate cu epilatorul, necizelate, furioase pe bărbați, care merg la nesfârșite marșuri și proteste.

Vi se pare că Beyonce, Emma Watson, Angelina Jolie sau Jennifer Lawrence și-ar putea împleti codițe din părul de la axilă sau ar fi furioase pe bărbați? Și totuși, paradoxal, fiecare dintre ele e o feministă convinsă și declarată.

Mulți se tem că feminismul va duce la dispariția unor tradiții sau credințe religioase respectate de secole.

Acești oameni au, din păcate, dreptate. În majoritatea țărilor din lume, curentul feminist a dus la situația șocantă în care femeile au dreptul de a vota sau de a purta *pauză pentru reacție dramatică* pantaloni! Nu mai vorbesc despre sfânta tradiție a uciderii adulterelor cu pietre, de care s-a ales praful. Bărbații din Antichitate și-ar pune mâinile în cap dacă ar vedea cum ne batem joc de civilizația pe care au construit-o.

Bărbaților le e teamă că feminismul va duce la pierderea puterii, controlului și autorității lor asupra femeilor și societății, în general

Lăsând absolut orice urmă de glumă la o parte, partea asta e adevărată. Feminismul susține egalitatea politică, economică și socială a sexelor, în loc ca unul dintre sexe să aibă controlul asupra celuilalt (cum se întâmplă în prezent).

V-ați gândit vreodată cât de absurd e faptul că un grup de oameni se naște cu dreptul ereditar de a controla alt grup? Dar asta se întâmplă, de fapt, cu bărbații de pretutindeni, în virtutea unei tradiții patriarhale de milenii, fie că vrem să acceptăm asta sau nu. Urmează și niște date puțin mai încolo în articol, pentru Toma necredincioșii. 🙂

O feministă bipolară?

Culoarea mea preferată e rozul prăfuit.

Mă aștept ca un bărbat manierat să-mi țină ușa deschisă (mai puțin într-un restaurant, unde e firesc să intre primul), să îmi cedeze locul în metrou/autobuz/tramvai, să mă ajute la căratul bagajelor, să meargă pe partea exterioară a trotuarului etc.

Două dintre filmele mele preferate sunt ”Love Actually” și ”Pretty Woman”.

Am râs la toate glumele bune făcute pe seama Vioricăi Dăncilă (sau, mă rog, Rodicăi Dăncilă?), prima femeie premier al României.

Și cred că bărbații sunt, în general, mai puternici fizic decât femeile.

Mă fac toate aceste lucruri o feministă bipolară sau inaptă? Nu cred. Majoritatea n-au nicio legătură cu feminismul iar cele care au mă fac, cel mult, un om imperfect, ca toți oamenii.

Culoarea mea preferată e un etalon al stereotipurilor pe bază de gen, dar sunt împăcată cu asta. Iar faptul că îmi plac bărbații manierați nu se contrazice deloc cu doctrina feministă. Cred într-o lume în care cu toții avem drepturi egale, nu într-una lipsită de bune maniere.

Da, îmi fac mea culpa pentru că îmi plac două filme care abundă în sexism, dar nu pot să-mi cer scuze când râd de o femeie care e un contra-exemplu de inteligență și de bun-simț și în niciun caz o realizare pentru feminismul din România.

Cât despre faptul că accept superioritatea fizică a majorității bărbaților (lucru demonstrat științific), nu înseamnă că sunt de părere că ar trebui să aibă mai multe drepturi decât femeile pe baza acestui lucru. Cum nu cred nici că femeile ar trebui să aibă mai multe drepturi decât bărbații, deși sunt singurele care pot să scoată printr-un orificiu de mărimea unei prune un corp de mărimea unui pepene.

(Mai) avem nevoie de feminism?

Mulți oameni cred că feminismul e un fel de bau-bau, menit să să confere femeilor o poziție de superioritate. Acești oameni se uită la birou la colegele lor, care poartă rochii Cos și genți Michael Kors și care merg în vacanțe în Capri sau Ibiza și nu văd unde e inegalitatea aia despre care trâmbițează toată lumea.

Ăsta e, din păcate, un exemplu real, pornit dintr-o conversație pe care am avut-o cu un fost coleg de birou care nu înțelegea, în ruptul capului, de ce se luptă femeile pentru egalitate când e atât de clar că o au deja.

Dacă scoatem puțin capul din bula noastră, precum proverbialul struț capul din nisip, vom descoperi că lumea nu se rezumă la micul nostru birou corporatist, nici la strada, orașul sau țara noastră.

Are rost să mai vorbim în 2018 despre feminism și inegalitate sau putem să ne dedicăm energia unor chestiuni mai importante, cum ar fi ce se întâmplă în sezonul 2 din ”Big Little Lies”?

Eu vă prezint niște date și voi decideți (surse: ONU, UNICEF, Amnesty International, Human Rights Watch).

Situația femeilor în lume

♀️ În Egipt, 91% dintre femei sunt victime ale mutilării genitale (în Somalia procentul e de 98%). Tot în Egipt 99,3% dintre fete și femei sunt agresate sexual și 37% sunt analfabete.

♀️ În Irak, doar 14,5% dintre femei au slujbe.

♀️ În Yemen nu există vârstă minimă pentru căsătorie la fete.

♀️ În Sudan vârsta minimă de căsătorie este de 10 ani la fetițe, iar femeile nu raportează violurile, pentru că riscă să fie judecate pentru adulter.

♀️ Când v-ați făcut prima dată un buletin? La 14 ani, nu? Ei bine, în Arabia Saudită, femeile au primit dreptul să aibă un act de identitate abia în 2001, dar numai cu acordul unui tutore masculin (tată sau soț), care și păstra acel act, în locul lor. Abia în 2006 au ajuns să aibă dreptul să-și facă un act de identitate fără permisiunea tutorelui.

♀️ Cu un an mai devreme, în 2005, au fost interzise căsătoriile forțate în Arabia Saudită, deși în realitate se practică încă.

♀️ De fiecare dată când mergeți pe o bicicletă, amintiți-vă că femeile din Arabia Saudită n-au avut voie să facă acest lucru până în 2013 (și atunci doar în zonele de agrement, acoperite din cap până în picioare și cu o rudă bărbat de față).

♀️ În 2015 a fost primul an în care femeile din Arabia Saudită au avut voie să voteze și abia de anul ăsta au voie să conducă o mașină fără un tutore masculin de față.

OK, vor zice unii, ce mă interesează pe mine situația femeilor din țări pe care nici nu știu să le localizez pe hartă? Ce-i drept e drept, să ne uităm așadar la gospodăriile noastre.

Situația femeilor în România

Potrivit Eurostat, în 2016 România a avut cea mai mică diferență salarială între bărbați și femei din Europa, recte 5,2%. Cu alte cuvinte, pentru fiecare 1000 de lei pe care îi lua colegul tău de birou Relu, cu care împarți aceleași sarcini, tu luai 948 de lei.

Suntem și noi, în sfârșit, pe primul loc la ceva în Europa (la altceva decât nașteri în rândul minorelor sau avorturi) – să curgă șampania, să cânte lăutarii!

Apoi ne amintim de faptul că salariul minim net pe economie la noi e de 1162 de lei (adică 250 de euro), jumătate cât are Estonia, de exemplu, care e țara cu cea mai mare diferență salarială între sexe și de 5 ori mai puțin decât salariul minim net din Marea Britanie (locul 4 în topul respectiv). Hm…poate mai ținem puțin șampania aia la rece?

Dacă te mai gândești la faptul că 89% dintre pozițiile de conducere din companii sunt deținute de bărbați în România, că, în plan personal, 1,2 milioane de românce sunt victimele violenței domestice sau că 60% dintre români consideră violența domestică justificată, lași naibii șampania pe raft și rogi lăutarii să te scuze, că ai o migrenă.

Ce facem să fie bine și să nu mai fie rău?

Ne educăm. Educăm și alte persoane din jurul nostru când vedem că spun feminism în loc de sexism sau misandrie. Ne educăm copiii în spiritul egalității, al toleranței, al compasiunii. Nu doar fetele, ci mai ales băieții.

Degeaba învățăm fetele să lupte pentru egalitate, împotriva stereotipurilor și să fie tolerante, dacă nu învățăm băieții același lucru. Vă recomand, pe această cale, un minunat articol din NY Times intitulat ”How To Raise A Feminist Son”.

În lipsa unor idei care le sunt inoculate de familie și de societatea în care trăiesc, copiii cred în mod nativ în egalitate. Dacă nu mă credeți, e suficient să urmăriți acest filmuleț făcut de niște norvegieni, cu ocazia zilei internaționale a femeii.

La final, vă rog un singur lucru. De fiecare dată când deschideți gura să spuneți: ”Nu sunt o feministă, dar…”, amintiți-vă de îngerașul care își pierde aripile (sau de bietele femei din Arabia Saudită care s-au suit pe biciclete abia în 2013, ffs) și închideți-o la loc.