În 2010, Ionel Ghiță ducea ceea ce ar fi putut să pară o viață dublă.

Ziua era directorul unei firme mici, dar ambițioase, purta costum și mergea la întâlniri de afaceri, unde încerca să convingă directori de companii să-i cumpere serviciile. Seara își schimba costumul pe haine de lucru, mapa pe mop și făcea curat în apartamente și case: aspira, ștergea praful, spăla toalete și chiuvete, gresia și faianța.

N-avea niciun ban în buzunar, dar avea 21 de ani și un mare vis: să aibă într-o zi o firmă de curățenie de succes. Deocamdată, firma lui era compusă din el și colegul lui, Adrian, care îl ajuta la curățenie.

Ionel își amintește cu nostalgie de acea perioadă: ”Eram două suflete. Eu mă zbăteam, luam catalogul la braț și mergeam din ușă în ușă. Mă duceam la 1000 de ofertări și nu mă voia niciunul. Toți mă întrebau ce portofoliu de clienți avem și noi eram la început, n-aveam pe nimeni”.

În prezent, firma lui Ionel, Piontani Services, are 27 de angajați și 70 de clienți, dintre care multe firme mari, cu renume pe piață.

A ajuns aici datorită unui amestec rar de calități: face mereu cu 10% mai mult decât trebuie, are o etică a muncii de fier și i-a ajutat mereu pe cei care au avut nevoie de el.

Primul client fidel și l-a făcut atunci când a uitat să șteargă o hotă. Terminaseră curățenia într-o vilă, după constructor, dar au neglijat să curețe o hotă pe care nu o văzuseră, pentru că era mascată.

Atunci când proprietarii l-au sunat să se plângă, Ionel le-a promis că revine săptămâna viitoare să curețe hota. ”Pentru că stăteau la marginea Bucureștiului și făceam o oră și ceva până acolo, n-avea rost să ne ducem doar pentru o hotă. Așa că am făcut curat în toată casa și le-am lăsat și un buchet frumos de flori. Și de atunci ne-au devenit clienți fideli”, își amintește el zâmbind.

Primul client mare și l-a făcut atunci când a acceptat un job pe care nu-l voia nimeni. Făcuseră curat ”lună” acasă la o doamnă, care, impresionată, i-a întrebat dacă nu vor să vină și la ea la serviciu. Lucra la o asociație care se ocupă de persoanele vulnerabile și căuta o firmă de curățenie pentru 2 dintre centrele unde veneau consumatori de droguri.

”Ne-am gândit de câteva ori dacă să intrăm în chestia asta sau nu”, își amintește Ionel. ”Nu toată lumea acceptă să lucreze cu ei. Dar noi eram la început, aveam nevoie de bani să plătim chiria, să plătim telefonul…”

Foto: Andrei Gîndac

Într-un final, după ce s-a informat mai bine, a acceptat colaborarea. O perioadă lucrurile au mers bine, apoi asociația n-a mai avut fonduri să-i plătească. ”Noi am început să avem clienți, așa că le-am zis: «Pe mine să vă bazați, 6 luni vin gratis!». Și 6 luni am mers gratis. Pe urmă, când am început noi să ne clătinăm financiar, mă sună directoarea de acolo: «Ionel, hai, facturează-mi, că avem bani să vă plătim!». Ne-am ajutat reciproc și le sunt recunoscător până în adâncul sufletului. De la viață primești și ce oferi.”

Odată ce afacerea a început să-i meargă bine, Ionel s-a simțit dator să-i ajute pe alții mai puțin norocoși decât el. A angajat mai mulți tineri orfani, crescuți în centre de plasament.

”Nu știau ce înseamnă un loc de muncă, nu știau ce înseamnă un program, că trebuie să respecți anumite lucruri. Era mult de muncă cu ei, trebuia să fii foarte atent”, spune Ionel, apoi adaugă: ”Dar cineva trebuie să le dea o șansă. Dacă tu îi respingi, celălalt îi respinge, toți îi respingem la un loc, niciodată n-o să ajungă să facă ceva.”

Timp de 3-4 ani, Ionel i-a învățat ce înseamnă punctualitatea, responsabilitate și corectitudinea. N-a fost o sarcină ușoară, dar recompensa a fost pe măsură. Astăzi, unul dintre băieții fără părinți pe care i-a format este directorul general al unei companii, iar alți doi sunt casieri la hipermarketuri. ”Cu unul dintre ei chiar m-am întâlnit zilele trecute!”

Nu doar tinerii orfani au primit o șansă la o viață mai bună de la Ionel. Tânărul director își amintește și acum, emoționat, despre o femeie căreia îi muriseră soțul și copilul într-un accident de mașină. ”Era în stare de șoc, din care nu și-a revenit nici la momentul de față. A rămas cu sechele și nimeni nu voia s-o angajeze, chiar dacă avea nevoie.”

L-a impresionat situația femeii și determinarea ei, la limită cu disperarea. ”De la 4 dimineața mă aștepta în față la metrou, la Pipera, ca să fie sigură că o angajez. Aveam o locația foarte mare și 5 fete în echipa respectivă, așa că am băgat-o și pe ea acolo. Fetele știau situația ei și o ajutau, dar și ea muncea și își făcea treabă. Din momentul în care poți să ajuți pe cineva, binele ăla poți să-l faci.”

Pe cât de generos și de înțelegător este Ionel față de persoanele aflate în dificultate, pe atât de riguros și de exigent este cu angajatele, atunci când vine vorba despre calitatea serviciilor prestate.

Recent, când a fost nevoit să-și mărească echipa, a ținut 30 de interviuri până a găsit persoana potrivită. Caută femei (”clienții nu cred că bărbații sunt suficient de atenți la detalii când fac curat, așa că în general cer femei”) responsabile, serioase, cu experiență și, cel mai important, cărora să le placă ceea ce fac, care să n-o facă ”doar din nevoia de bani”.

Angajatele trec apoi printr-un intens proces de instructaj, în timpul căruia învață atât metodele de lucru de la firma Piontani (celebrul ”cod al culorilor”), cât și valorile și exigențele pe care trebuie să le respecte.

”Codul culorilor” înseamnă că există mai multe culori de lavete, fiecare cu o întrebuințare strictă. Roșu e pentru suprafețele din baie unde riscul de contaminare și infecție este foarte ridicat, galben pentru suprafețele din baie precum chiuveta, cada sau gresia, albastru pentru mobilier și birouri, verde pentru bucătărie și zonele unde se prepară sau servește masa.

”Fiecare își alege culorile cum își dorește, dar codul ăla trebuie să-l păstreze! Unitatea calculatorului are foarte mult praf. Cum să ștergi acea unitate și apoi să te apuci să ștergi biroul cu aceeași lavetă? Este exclus!”, explică Ionel.

Foto: Andrei Gîndac

Pentru că tânărul director garantează cu renumele firmei calitatea serviciilor pe care le prestează angajatele lui, în fiecare zi face mici verificări inopinate, împreună cu partenera lui de afaceri și viitoarea lui soție, Mădălina. ”Încep de la 5 dimineața și verific ce au făcut în ziua precedentă. Nu înseamnă că nu am încredere în ele, dar de când am pus sistemul ăsta în practică, acum vreo 3 ani, calitatea muncii fetelor a crescut enorm.”

Majoritatea fetelor de la Piontani își însușesc metodele de lucru după câteva săptămâni și devin angajate de cursă lungă. Asta se datorează și modului în care managerul lor le tratează și comunică cu ele.

”Din momentul în care semnezi contractul cu clientul, îți asumi foarte multe responsabilități, începând de la securitatea bunurilor, până la implementarea serviciului de curățenie la standardele cele mai ridicate. Dar cea mai mare responsabilitate o am față de fete. Pentru că dacă nu știi să te porți cu ele, să le vorbești cu respect, să le asculți, îți pleacă.”

Dar Ionel Ghiță nu se așteaptă doar de la servicii impecabile de la angajatele lui, ci și la un cod de conduită ireproșabil. Nu i s-a întâmplat niciodată ca vreo angajată să fure ceva, deși securitatea bunurilor clientului este asigurată prin contract. I s-a întâmplat, în schimb, să afle că una dintre ele nu a respectat principiul discreției, la care ține foarte mult. ”Când am aflat că ducea vorba de la un departament la altul, am ales să o dăm afară, după 3 luni de contract”, a explicat el.

Lucrând pentru Ionel de ani de zile, multe dintre angajatele Piontani și-au internalizat valorile lui, inclusiv aceea de a da 110%. Atunci când le-a spus, de pildă, că dorește să-i ajute pe cei de la Caritas (o asociație care oferă asistență persoanelor în situații de risc), ”fetele” lui s-au oferit voluntare pentru acțiunea de curățenie după constructor, de la noul sediu. Printre ele era și Gabi, cea mai veche angajată a firmei, care era gravidă în 8 luni. ”I-am spus să stea cuminte, dar a insistat să vină și ea să facă curat acolo”, spune el amuzat.

Pentru Ionel, acțiunile caritabile nu se înscriu la capitolul ”de bifat, ocazional”, ci la capitolul ”de făcut, constant”, pentru că vin dintr-o nevoie profundă de a întoarce binele care i s-a făcut.

De 5 ani de zile merge lunar la Valea Plopului, o localitate din Prahova, unde 300 de copii orfani și de mame singure sunt asistate de Asociația ProVita. Nu are voie să le ducă alimente, dar de fiecare dată își umple mașina cu tot ce poate: scutece, detergent, săpun, rechizite etc. Și-a convins și unii dintre clienți să i se alăture, astfel încât aceștia au donat frigidere și mașini de spălat. Iar unul dintre micuții de la Valea Plopului, Andrei, a devenit finul lui.

”Am fost acum câțiva ani cu o prietenă acolo, era foarte frig și Andrei era învelit în niște prosoape. Mama lui a venit cu el la mine, copilul era foarte bolnav și toată lumea credea că o să moară. Se născuse cu pareză, dar am zis că nu accept ca așa un copil frumos să ajungă paralizat!”

Ionel i-a cumpărat micuțului absolut tot ce avea nevoie, de la medicamente, la lapte și scutece. Și apoi, la insistențele mamei, l-a botezat.

”Învățasem toate tipurile de Pampers, toate tipurile de lapte. Îi dădeam lapte Nan 1, Nan 2, Nan 3, Nan 4. L-am dus la medici, la fizioterapie, la tratament. Și a prins copilul greutate, și-a revenit. Acum face 4 ani, aleargă, e sănătos. Stai să ți-l arăt pe Andrei!”, îmi spune el, mândru. Îmi arată pe telefon mai multe fotografii cu un băiețel blond, care se joacă fericit. ”Uite ce frumos e!”.

Ne uităm câteva minute la imagini, însoțite de comentariile și interjecțiile lui Ionel. La un moment dat, tace. Când vorbește din nou, devine foarte serios.

”Acum când îl văd îmi dau seama că, de fapt, cea mai mare realizare a mea nu e firma, angajații sau casa pe care am construit-o, ci faptul că acest copil merge și are o viață normală.”

***

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Raiffeisen Bank, în cadrul campaniei ”ADN-ul Responsabilității”. Campania își dorește să scoată la lumină oameni care își fac meseria cu pasiune, cu responsabilitate, fără compromisuri și care fac pentru ceilalți mai mult decât ”trebuie”. Puteți citi restul articolelor din campanie aici.