Cred că o femeie matură și echilibrată trebuie să știe cum să-și aleagă 3 lucruri: sutienul, vinul și psihoterapeutul. Cu primele două încă am probleme, din păcate (am făcut progrese la sutiene, deci tot e ceva), dar din fericire, la capitolul echilibru psihic și emoțional, am învățat cum să aleg persoana potrivită dacă am nevoie de ajutor.

Care e diferența dintre un psiholog, un psihiatru și un psihoterapeut? Ce face un psihanalist, un psihoterapeut adlerian, unul gestalt sau unul tranzacțional? Cât durezeză terapia? Toate acestea și multe alte informații, în articolul de azi, care sper să ajute cât mai multe persoane.

***

Am aflat zilele trecute, perplexă, că există un nou tip de psihoterapie care se numește The Journey. Spun ”perplexă” pentru că, deși am făcut terapie pentru depresie și anxietate, sora mea e psihoterapeut, am prietene psihoterapeut și am citit destul de multe în domeniu, în viața mea n-am auzit de o astfel de orientare în psihoterapie. Am căutat pe Google, curioasă, să văd ce înseamnă ”terapia” asta. Am găsit multe articole, dar cel mai edificator mi s-a părut postarea unui coach din România, care, după 3 ani de practică, a decis să abandoneze această metodă.

Din câte am înțeles, The Journey e o combinație foarte bine marketizată de tehnici NLP (programare neurolingvistică), incantații de mantre sanscrite, tehnici împrumutate din psihologie și șamanism, la care se adaugă ”trezirea energiei Kundalini”, transe hipnotice de grup, focuri de tabără și multe alte chestii care l-ar fi făcut pe Freud să se rostogolească de râs în groapă, dacă n-ar fi fost incinerat. În plus, ca să devii practician ”acreditat” trebuie să scoți din buzunar 9.000 (!) de euro.

M-am întristat apoi la gândul că mulți oameni inteligenți cad în plasa unor astfel de pseudo-terapii din cauza unei crase lipse de informare în România despre ce înseamnă psihoterapia și ce fac psihoterapeuții.

Nu-mi propun ca în articolul de azi să tratez exhaustiv subiectul psihoterapiei (și nici să vreau n-aș putea!). Îmi propun doar să vă ofer un abecedar al acestui domeniu, adică cele mai elementare informații astfel încât, dacă voi sau cineva drag aveți vreodată nevoie de un terapeut, să știți spre ce/cine să vă îndreptați.

Diferența dintre psiholog, psihiatru și psihoterapeut

Psihiatrul e singurul dintre cei trei care e medic – adică a absolvit Facultatea de Medicină, cu specializare în psihiatrie. Tot el e cel care diagnostichează și tratează tulburările psihice – adică e singurul cu parafă și acces la happy pills. 🙂 El are pacienți, nu clienți.

Psihologul este orice absolvent de Psihologie. El nu poate face niciodată terapie cu pacienți, doar consiliere. Psihologii sunt cei care se ocupă de psihologia muncii și de cea organizațională, eliberează avizele pentru obținerea permisului de conducere, consiliază elevii, studiază psihologia comportamentală sau socială etc.

Psihoterapeutul este psihologul care s-a specializat în psihoterapie. După terminarea facultății și a unui masterat, acesta urmează o formare în psihoterapie, apoi practică psihoterapia sub supervizare și abia apoi ajunge să lucreze independent. Psihoterapeutul este cel care, în filme, stă pe un fotoliu și își notează ceva într-un carnet, în timp ce clientul stă întins pe canapea și povestește. Spre diferență de psihiatru, el are clienți, nu pacienți.

Cât durează psihoterapia?

Depinde de 3 factori:

– de abordarea terapeutică (psihanaliza, de exemplu, se poate întinde și pe 5 sau 10 ani, în timp ce terapia cognitiv-comportamentală durează minimum între 3 și 6 luni, iar terapia scurtă strategică are maximum 20 de ședințe)
– de gravitatea problemelor pe care le are clientul și
– de preferințele clientului și ale terapeutului.

Timpul standard pentru a vedea primele rezultate ale terapiei este de 12 săptămâni.

Majoritatea clienților încetează terapia atunci când își rezolvă problemele cu care au venit la terapeut, sau măcar cele mai acute simptome ale afecțiunii de care suferă. Alții aleg să continue terapia pe termen lung, pentru că simt că îi ajută să devină mai echilibrați și mai buni și văd în terapeut un partener de călătorie pe termen lung.

Mai jos am prezentat, pe scurt, cele mai cunoscute tipuri de psihoterapii, astfel încât să alegi cea mai potrivită abordare atât pentru problema ta, cât și pentru personalitatea ta. Și, ca să fie mai simplu de urmărit, le-am grupat în 4 mari categorii.

1. Psihanaliză și Terapii Psihodinamice

🧠 Psihanaliza

Își propune să schimbe comportamentele, gândurile sau sentimentele problematice, descoperind înțelesurile și motivațiile lor inconștiente.

E o terapie de lungă durată (ani). În cadrul ședințelor, clientul își analizează visele și comportamentul verbal și non-verbal împreună cu terapeutul și face asocieri libere (spune tot ce îi trece prin cap, fără să se autocenzureze).

🧠 Psihoterapia adleriană

Își propune să ajute clientul să-și depășească sentimentele de inadecvare și inferioritate față de alții și să-și asume propriul destin.

În cadrul ședințelor, clientul vorbește despre familie și despre experiențele din copilărie, acestea fiind cele care, în viziunea adleriană, au dat naștere complexului de inferioritate.

🧠 Psihoterapia analitică (jungiană)

Se concentrează pe echilibrul dintre conștient și inconștient, iar scopul său este de a armoniza lumea interioară a clientului cu lumea lui exterioară.

La fel ca la psihanaliză, în cadrul ședințelor clientul face asocieri libere și își discută visele, printre altele.

🧠 Analiza tranzacțională

Consideră că Eul are 3 stări (Eul Copil, Eul Adult, Eul Părinte), iar terapeutul își propune să învețe clientul cum să-și rezolve problemele emoționale schimbându-și starea eului.

În cadrul ședințelor se evidențiază și se întrerup jocurile psihologice ale clientului, se încearcă modificarea scenariilor de viață și echilibrarea celor trei stări ale Eului.

2. Terapii cognitive

🧠 Psihoterapia cognitiv-comportamentală

Consideră că modul în care gândim determină cum ne simțim și cum ne comportăm. Terapeutul încearcă, deci, să înlocuiască gândurile negative și convingerile disfuncționale cu unele funcționale și realiste. Se folosește deseori în tratarea depresiei, anxietății sau atacurilor de panică.

În cadrul ședințelor se identifică gândurile negative și se încearcă modificarea lor și a comportamentelor care rezultă din ele. Clientul poate primi ”teme” pentru acasă, care constau în monitorizarea gândurilor și notarea lor într-un carnet.

🧠 Psihoterapia rațional-emotivă și cognitiv-comportamentală

La fel ca psihoterapia cognitiv-comportamentală, această terapie se bazează pe ideea că problemele emoționale ale clientului rezultă din cogniții (gânduri) iraționale și că înlocuirea lor cu cogniții raționale duce la comportamente sănătoase și rezolvarea problemelor.

În cadrul ședințelor se analizează problemele clientului pe baza modelului ABCDE (activating events – beliefs – consequences – disputing – effective/efficient), adică se urmărește identificarea unui eveniment activator care a dus la anumite gânduri, apoi identificarea acelor gânduri și a consecințelor lor și, în final, la restructurarea acelor gânduri și la înlocuirea lor cu unele funcționale și raționale.

3. Terapii umaniste

🧠 Psihoterapia centrată pe persoană (rogersiană)

Are la bază ideea că toți oamenii sunt, de la natură, buni și valoroși și se pot dezvolta dacă au parte de respect și încredere. Terapeutul asistă clientul în procesul de dezvoltare/schimbare.

În cadrul ședințelor, terapeutul ascultă activ clientul, reformulează și parafrazează ce aude, astfel încât să-i reflecte acestuia sentimentele.

🧠 Psihoterapia gestalt

Se concentrează pe cum se simte, cum gândește și cum trăiește în prezent clientul și foarte puțin pe motivele care stau în spatele gândurilor sau comportamentelor lui. Astfel, terapeutul încearcă să-l facă să se simtă responsabil pentru sine, să se accepte și să se valorizeze.

În cadrul ședințelor, accentul nu cade pe discutarea a ceva ce s-a întâmplat în trecut, ci pe retrăirea acelui moment și pe conștientizarea sentimentelor clientului. Cu alte cuvinte, clientul e încurajat să-și simtă emoțiile, nu doar să vorbească despre ele.

🧠 Psihoterapia existențială

Are la bază căutarea sensului în viață și ajutarea clientului să-și reconstruiască propriul destin. Unul dintre cei mai cunoscuți reprezentați ai acestei abordări este Irvin D. Yalom.

În cadrul ședințelor se abordează teme ca moartea, libertatea, izolarea, căutarea sensului în viață, responsabilitatea etc.

4. Alte tipuri de terapii

Există zeci de alte tipuri de terapii derivate din cele de mai sus. Printre cele mai des întâlnite sunt:

🧠 Psihoterapia scurtă strategică (ajută clientul să găsească soluții rapide, nu insistă pe analiza problemei)
🧠 Psihoterapia sistemică (tratează problemele de grup, fie că e vorba despre cuplu, familie sau alte grupuri)
🧠 Logoterapia (ajută clientul să-și găsească sensul vieții)
🧠 Psihoterapia traumei (se folosește pentru a trata sindromul de stres post-traumatic ce apare în urma unui viol, accident, cutremur, război, morții cuiva drag etc.)
🧠 Psihodrama (terapie de grup care folosește jocul de rol ca modalitate terapeutică)
🧠 Psihoterapia eriksoniană (folosește sugestii indirecte – ca metafore și simboluri – și hipnoza pentru a ajuta clientul să-și schimbe comportamentul)
🧠 Psihoterapia integrativă (combină elemente din 2 sau mai multe abordări terapeutice)

Ca idee, majoritatea terapeuților folosesc o abordare integrativă (adică nu aplică o sigură formă de psihoterapie), pe care o ajustează apoi în funcție de nevoile și preferințele clienților.

Pentru depresia de care am suferit (în mai multe episoade), am făcut atât terapie adleriană, cât și terapie cognitiv-comportamentală și integrativă. Personal, în cazul meu, terapia cognitiv-comportamentală a dat cele mai bune rezultate, pentru că m-a ajutat să înțeleg că majoritatea gândurilor pe care le aveam în perioada respectivă erau iraționale. În plus, am apreciat foarte mult exercițiile pentru acasă pe care le aveam între ședințe, pentru că aveam impresia că ”lucrez” la vindecarea mea tot timpul, nu doar în cabinet.

În loc de concluzie

Nu știu în ce măsură am reușit să prezint principalele forme de psihoterapie pe înțelesul tuturor (asta sper să mi-o spuneți voi). Lucrând cu psihoterapeuți și avându-i în familie și în cercul de prieteni, cred că m-am ”molipsit” puțin de terminologia lor.

Ce mi-am dorit cu acest text a fost să ajut pe cineva care n-are absolut nicio idee despre acest domeniu să înțeleagă că există mai multe abordări terapeutice și că trebuie să o aleagă pe cea care se mulează cel mai bine pe problema și personalitatea lui. Cineva care nu crede în vise nu ar trebui să meargă la un psihanalist, cum cineva care suferă de stres post-traumatic n-ar trebui să meargă la un psihoterapeut strategic (pentru că trauma se vindecă în timp îndelungat, nu peste noapte).

Data viitoare când o prietenă vă spune, exaltată, cât de bun este terapeutul la care merge, întrebați-o ce orientare are respectivul (în 9 cazuri din 10, prietena voastră n-o să știe). Puteți citi apoi mai multe despre respectivul tip de terapie, să vedeți dacă:

– E o orientare psihoterapeutică reală și
– Abordarea ei și tehnicile folosite vi se potrivesc.

La final, vă rog să mă credeți pe cuvânt că, dacă respectiva terapie include incantații pentru Krishna sau Shiva, focuri de tabără sau orice fel de energie Kundalini, ați nimerit, probabil, într-un retreat new age unde faceți orice altceva, mai puțin psihoterapie.