Am fost aseara cu Andreea si Chris la primul concert al Innei din Romania. Eu cu treaba in backstage, Andreea pentru ca voia sa zboare ca o femeie :)) si Chris s-o vada pe colega ei, Rodi, care batea la butoaie cu baietii de la Sensor.
In deschiderea Innei au cantat Play & Win, Akcent si Alex Velea. Pe cei de la Play & Win nu i-am prins deoarece asteptam de la organizatori ok-ul sa intram in culise. Foarte profi, dar si foarte stresati oamenii. La un moment dat, una dintre organizatoare a intrebat-o pe solista de la Sensor, care era intr-o rochie de seara neagra, “Sunteti de la presa?”. Iar pe Mihai de la Akcent si pe sotie i-au tinut la poarta langa noi vreo 20 de minute pentru ca nu aveau invitatie. :))
Nu stiu cum s-a auzit Akcent din public, din culise se auzeau ca o gasca de taietori de lemne afoni, care fredonau slagare in drum spre casa, dupa o zi grea de munca. Momentul lui Alex Velea a fost singurul pe care l-am vazut cat de cat si care mi-a placut ca interpretare, ca show, dar mai ales ca vibe. Dupa cum spunea si Andreea, pur si simplu te umplea de energie.
Nu acelasi lucru as putea sa-l spun despre Inna. Singurul lucru de care ne-a umplut intr-o prima instanta a fost de praf. Pentru ca diva si-a facut intrarea in scena coborand pe franghie dintr-un elicopter (bine, legata zdravan de un nene, dar orisicat). Zburau paharele de plastic si pungile cu popcorn din mainile oamenilor de parca eram in Zona Crepusculara. Noroc ca mi-am pus ochelarii de soare pe ochi, ca in jurul meu toti erau inlacrimati. Si nu de la emotii.
Cat despre concert – vorba Andreei, era mai potrivit pentru un club. A cantat cele vreo 6 piese ale ei (7, daca tinem cont ca a repetat una), un cover dupa “I Gotta Feeling” a celor de la Black Eyed Peas si, intr-un regim de karaoke, o combinatie de strofe de la “Use Somebody”, “Grenade” si “The Time(Dirty Bit)”. A, da, si sa nu uitam ca a lansat in premiera inter-galactica piesa “I’m the Club Rocker”, care, evident, are un sound unic si irepetabil si nu poate fi confundat cu oricare alta piesa a ei.
Calitatea foarte slaba a concertului Innei nu ne-a impedicat pe Andreea si pe mine sa topaim si sa cantam din toti rarunchii (mai ales la coveruri, desi zau ca m-am straduit sa ma descurc prin hatisul de “Like you’re high, like you fly, like you do it, like a woman”). In plus, mi-a crescut considerabil respectul pentru echipa de marketing care a transformat-o in produsul bine vandut care este astazi, in ciuda calitatii cel mult mediocre a materialului. Daca mi-a placut ceva din concertul ei, aia a fost Rodi, care arata bestial la butoaie, cu rochia ei neagra cu trena de voal, dresuri sfasiate si dreaduri in par.
Dar concertul Innei a avut si o parte amuzanta, de fapt atat de amuzanta incat, daca as fi platit 80 de lei pe bilet, asta ar fi fost punctul in care as fi simtit ca meritau banii. Momentul in care a deschis gura nu sa cante, ci sa comunice cu publicul. O ascultam impreuna cu Andreea cu gurile cascate si apoi izbucneam in ras. Cateva dintre multele perle cu care ne-a umplut seara:
“Vreau sa-mi ating fanii!”
“Vreau sa dati gardul jos, sa facem party. Alo, organizatorii se aude? Dati gardul jos! [dupa ce i se face semn ca nu] Nu am voie? Bine, atunci il sar! Sau nu il sar, ca sunt grea. [catre public] Sariti-l voi! Sa facem partyyyy!”
[Luand un poster cu o inima din public] “Vedeti, Romania ma iubeste! De ce spuneti ca nu ma iubeste?! Sa nu mai aud ca Romania nu ma iubeste!”
[Mai tarziu, uitandu-se catre un fan din apropierea scenei] “Ce spui? Ma iubesti?! Dar chiar ma iubesti sau te-a pus cineva sa-mi spui asta?” [Penibilul momentului a fost dublat de faptul ca, mi-a soptit mie o zburatoare,  in jurul scenei chiar au fost platiti 100 de fani sa cante si sa danseze cu mai mult aplomb decat de obicei.]
 
“M-am intors pentru alt moment: pupatul fanilor.”
[Inainte sa cante Hot] “Mi-au dat producatorii mei o piesa dance si i-am intrebat “De ce-mi dati piese dance, cand eu cant numai pop-rock?”
[Privind o fana inlacrimata] Draguta mea, de ce plangi? Nu plange! Vai, ce-am mai plans si eu cand am vazut-o pe Andreea Banica! Vai, ce-am mai plans!” 
Ultimul cred ca o sa intre in anale. In afara de asta, Inna a profitat de concert pentru a incasa niste bani de la Storck. Nu de alta, dar a cantat de doua (2!) ori “Merci e felul meu de a-ti multumi, merci fiindca existati”. Prima data am crezut ca a mancat fata o ciocolatica in culise si e inspirata. A doua oara, insa, am auzit sunetul distinctiv al casei de marcat. Ka-ching!
Cam asta a fost mega-concertul Innei in Romania: o sursa nebanuita de buna dispozitie. Cred ca n-am mai ras atat de la The Hangover incoace. Si eu una in locul ei n-as insista sa-mi imbunatatesc engleza. Daca va fi in stare sa comunice si cu fanii internationali cum a facut-o cu noi, o sa cam fly like she’s high, like she flies, like she does it, like a woman din topurile lor.

Later Edit: Si colega mea, Andreea, a scris despre experienta de aseara. Must read! 🙂