Acest articol este susținut de SUN Plaza și este dedicat tuturor copiilor, indiferent de vârstă. 🙂
***
”Te-ai gândit vreodată ce ar însemna copilăria fără jucării? Oare cum ar fi fost anii tăi de început fără ursulețul de pluș, albit de la prea mult strâns în brațe?
Cu ce ai fi ieșit afară dacă nu cu roboței, titirezi, triciclete și mașini de înghețată? Cum să nu te fi jucat ”Nu te supăra, frate!”, ”Păcălici” sau ”Domino”?”
Am citit aceste rânduri dintr-un comunicat de presă primit de la SUN Plaza și am zâmbit. Culmea, aș putea să-mi imaginez foarte bine copilăria mea fără jucării.
Când am jucat prima dată ”Nu te supăra, frate!”, aveam 31 de ani. Primisem jocul cadou, în glumă, de la prietenul meu, Paul. N-am jucat nici până în ziua de azi Moara, Piticot, Păcălici sau Domino.
N-am avut o copilărie nefericită, ci doar una atipică. Cred, de fapt, că am mai multe în comun cu o prințesă monegască decât cu un copil din România anilor ‘80-’90. Și asta pentru că bunica mea era convinsă că sunt un geniu și m-a crescut ca atare, cu accent pe lecturi (mult prea avansate pentru vârsta mea, uneori), școală germană, pian, balet, pictură și alte activități similare.
Nu vă imaginați că nu aveam jucării! Dimpotrivă, uitându-mă peste pozele din acea perioadă, aveam foarte multe: păpuși de toate mărimile (de la unele cât mine de mari, la o variantă românească de Barbie), un serviciu de ceai miniatural, din porțelan, caleidoscoape, plastilină, diafilme, niște găini din lemn care ”ciuguleau” printr-un sistem de sfori, o tricicletă, un ursuleț uriaș etc.
Țin vag minte că mă uitam serile la diafilme, că organizam ”ceaiuri” pentru păpuși, că mă jucam șah sau remy cu bunicul meu sau că făceam animăluțe din plastilină. Adevăratele mele ”jucării”, însă, cele cu care îmi petreceam ore în șir, erau cărțile.
Jucăriile mele
Îmi amintesc perfect coperta de la ”Baba Iarna intră-n sat” a Otiliei Cazimir, din care bunica îmi citea poezii pe la 3-4 ani, apoi toate copertele cărților Mary Poppins, pe la 6 ani, apoi coperta de la ”Romanele Mesei Rotunde” pe la 8 ani (R.R. Martin și al său ”Game of Thrones” nu prea au șanse să te dea pe spate când citești despre incest și adulter între regine și cavaleri medievali în clasa I, ahahaha), apoi coperta de la ”Ion”, pe la 9 ani (v-am spus că am avut lecturi mult prea avansate pentru vârsta mea).
Mă mai jucam, ocazional, și cu copiii ”de la blocuri”, dar fiind crescută printre cărți, devenisem deja introvertită și mă simțeam mai mereu stingheră. Nu pot spune că regret modul în care am crescut, pentru că am devenit ceea ce sunt azi în mare parte datorită cărților cu care am copilărit. Lecturile din acea perioadă mi-au dezvoltat empatia, imaginația și creativitatea, câteva dintre calitățile mele preferate.
Cum ar fi arătat, însă, copilăria mea cu mai multă joacă? Cred că azi aș fi mai extravertită, în loc să fiu omnivertită/ambivertită (ambele combinații păcătoase de introvertit cu extravertit, care te fac sufletul petrecerii într-o seară și călugăriță benedictină în alta), probabil skill-urile mele sociale ar fi mai dezvoltate și echilibrul meu emoțional ar fi mai bun. Pe de altă parte, voi n-ați mai fi citit aici multe dintre textele care vă emoționează, terapeuta mea n-ar mai face un ban cinstit cu mine și n-aș mai avea ce să povestesc în memorii. 😄
Am luat-o pe panta amintirilor (din copilărie) datorită unui eveniment SUN Plaza care pe mulți dintre voi vă va umple de melancolie. 🙂
Târgul Copilăriei
Între 23 mai și 5 iunie, la parterul SUN Plaza, are loc Târgul Copilăriei. Datorită celor de la Muzeul Jucăriilor, veți putea admira peste 500 de jucării românești din anii 1930-1980.
Vor fi acolo păpușa Barbie românească, animale din cauciuc, rățoiul Donald, mașinuțe, tractorașe, motociclete, titirezi, dar și primele board game-uri românești.
Cred că ar fi o idee minunată să mergeți însoțiți de părinți sau de bunici, pentru că toată lumea va recunoaște cel puțin o jucărie din propria copilărie acolo. Iar cei mici și adolescenții vor putea vedea cum arătau jucăriile din ceea ce ei probabil consideră Epoca de Piatră. 😄
În cadrul evenimentului, va exista și un târg (23-26 mai), de unde puteți cumpăra jucării unicat pentru cei mici. Atât expoziția cât și târgul cu vânzare vor avea loc zilnic, între orele 10:00-22:00.
Eu, una, plănuiesc să merg pentru a vedea câte jucării din cele expuse recunosc și dacă o să-mi trezească amintiri sau emoții.
La final, mi-ar plăcea să-mi spuneți care au fost jucăriile voastre preferate în copilărie. Le mai aveți? 😊
4 Comentarii
Raluca
Ma inscriu si eu in clubul celor care nu au jucat niciodata “Nu te supara, frate!”&co. 😀
Copilaria mica mi-am petrecut-o la bunici, unde ma jucam doar pe afara, cu restul copiilor de varsta mea. Jocul preferat al meu si al celorlalte fetite era “de-a vulpile”. 😀 Eram patru cumetre vulpi, fiecare avea casuta ei imaginara unde gatea si le invita pe restul cumetrelor la masa. La cumparaturi mergeam impreuna. :))
Odata ce am inceput scoala m-am intors acasa, la Sibiu, dar cum pe strada mea nu erau copii de varsta mea, am fost destul de solitara. Citeam si eu foarte mult (age-appropriate books, nimeni nu m-a suspectat ca as fi geniala inca, but I’m patient :)) ) si ma jucam singura cu papusile. Preferata mea era…Gelu, 😀 un papusoi cu par cret negru si trunchi din panza, umplut cu vatelina, pe care il operam, coseam si pansam non-stop. Da, arata ca dupa razboi, bietul. 😀
Din pacate jucariile nu le-am pastrat, insa am o multime de carti pe care nu ma indur sa le duc la anticariat.
Mi-a placut mult subiectul articolului, mi-a trezit amintiri tare faine! <3
Inoza
Ahahaha, jocul de-a vulpile antropomorfe mi se pare genial! :)))
Cât despre Gelu și multiplele operații suferite, cum de n-ai dat la medicină?
Miss I.
Haha, am zambit si eu citind asta. N-am jucat niciodata jocurile alea din primul paragraf, desi copilaria mea a fost un pic mai tipica, daca pot spune asa. M-am jucat “Ratele si vanatorii”, Tara, tara, vrem ostasi!”, “Baba Oarba”, “Tarile”, “Flori, fete sau baieti”, pe langa sotron si elastic, desigur! Mi-am petrecut zile intregi jucand rummy, Monopoly, carti si alte zile intregi citind. Ca si Raluca, si eu am avut lecturi mai potrivite varstei, desi cred ca bunicii mei oricum ma credeau geniala. Bunicul zicea mereu ca n-am nevoie sa fac teme, ca-s extraordinar de desteapta oricum. A fost frumoasa tare copilaria mea.
Cea mai, cea mai iubita jucarie din copilaria mea este cu siguranta Mickey-ul de plus pe care l-am primit de la mama cand am implinit trei ani. Sau poate cu alta ocazie, nici nu stiu. Uneori simt ca mi se amesteca amintirile toate si raman doar niste senzatii. L-am iubit mult de tot si 24 de ani mai tarziu, inca il am 🙂
Inoza
Știu ce zici la partea cu amintirile care se disipează, lăsând în urma lor doar senzații.
Și da, chiar că sună a copilărie perfectă ce descrii tu, mă bucur mult pentru tine. 🙂