Dacă, la fel ca mine, sunteți genul pentru care o carte va avea mereu întâietate în fața ecranizării ei, vă recomand să căutați în bibliotecă sau în librării titlurile din articolul de azi. Nu de alta, dar anul acesta ecranizările lor vor invada micile și marile ecrane și vreau să am cui să mă plâng despre cum a fost maltratată povestea. 🙂

***

În ultimii 2 ani am acumulat o listă frustrant de lungă de romane contemporane pe care n-am apucat să le citesc, multe dintre ele devenite filme între timp. E motivul pentru care n-am văzut nici până în ziua de azi ”Tulip Fever”, ”The Light Between The Oceans”, ”Sharp Objects”, ”The Hate U Give” etc.

Anul acesta însă, din 6 cărți ale căror ecranizări le aștept cu interes, printr-un miracol divin le-am citit pe toate. 😀 Vi le recomand și vouă, mai jos, fără să intru prea mult în acțiune și spoilere.

Catch-22 (Joseph Heller)

Despre carte:

Dacă un roman de Kafka și unul de Vonnegut ar face dragoste, cred că rodul iubirii lor ar fi ”Catch 22”. Cu acțiunea în timpul celui de-al doilea război mondial și având în centru un tânăr căpitan și colegii lui de escadrilă, romanul e o combinație genială de satiră, absurd și tragedie și a influențat nu doar cultura, ci chiar și lexicul american (substantivul ”catch-22”, intrat în vocabular în urma publicării cărții, descrie o situație dificilă din care nu se poate ieși din cauza unor reguli/condiții ilogice și contradictorii). Mărturisesc că l-am citit prin facultate și mi-l amintesc ca prin ceață, motiv pentru care îl voi reciti anul acesta.

Despre film:

George Clooney a produs (și joacă) într-o miniserie de 6 episoade bazată pe roman care va apărea anul acesta pe Hulu. Personajul principal e interpretat de Christopher Abbott (îl recunoașteți din ”Girls”) și un alt nume celebru din distribuție e Hugh Laurie.

Sticletele (Donna Tartt)

Despre carte:

Am citit ”Sticletele” ca mai toată lumea, de altfel, după ce a câștigat Premiul Pultizer pentru Literatură în 2014. Noroc că am citit-o pe tabletă, nu pe hârtie, pentru că nu știu dacă mă încumetam să mă apuc de un mastodont de peste 700 de pagini (cred că ar fi putut fi mai scurtă cu vreo 200 de pagini fără nicio pierdere). Altfel e o poveste de-a dreptul dickensiană (și n-o spun doar din cauza dimensiunilor sau pentru că are în centru un băiat orfan care trăiește o poveste de dragoste neîmpărtășită), care are toate ingredientele necesare unei cărți de succes: o intrigă interesantă, personaje memorabile (în special Boris), teme universale (pierdere, durere, loialitate) și o scriitură foarte bună și accesibilă.

Despre film:

Ecranizarea cărții a strâns ceva nume cunoscute: Theo, personajul principal, e jucat de Ansel Elgort (pe care fie l-ați văzut murind în The Fault In Our Stars, fie conducând mașini de jaf în Baby Driver, în funcție de preferințele voastre cinematografice), iar în alte roluri apar Nicole Kidman, Sarah Paulson, Luke Wilson și puștiul din Stranger Things (Finn Wolfhard).

Mici focuri pretutindeni (Celeste Ng)

Despre carte:

Cartea lui Celeste Ng explorează dinamică complexă a relațiilor familiale (în special cele dintre mame și fiice) și conține o doză satisfăcătoare de mistere și secrete (deși nu e un thriller domestic, mai degrabă o dramă care arde la foc mic – see what I did there?). Deși relația centrală mamă-fiică din carte e între personajele Mia și Pearl, cea pe care aș vrea s-o văd dezvoltată fie într-un prequel, fie într-un sequel e cea dintre dna Richardson și Izzie.

Despre film:

Reese Whiterspoon și Kerry Washington vor produce și vor juca într-o miniserie bazată pe carte, tot pentru Hulu (care se pare că vrea să-i ia fața Netflixului și Amazonului anul acesta la capitolul producții originale). Dacă ați văzut ”Big Little Lies”, bănuiți deja, ca și mine, că Reese va face o treabă bună cu acest film.

Micuțele doamne (Louisa May Alcott)

Despre carte:

Mărturisesc, am citit ”Little Women” după ce, într-un episod din ”Friends” Rachel îi spune lui Joey că e cartea ei preferată (*insert maimuța aia care își acoperă jenată fața cu mâinile*). E o carte publicată în 1868 care urmărește viața a 4 surori al căror tată e plecat să lupte în Războiul Civil. O vei devora dacă ai 13 ani și trăiești în 1868 (mi-e puțin greu să cred că o adolescentă din 2019 ar găsi atractivă această poveste despre virtuțile muncii, traiului domestic și iubirii frățești).

Despre film:

Cartea este o clasică a literaturii americane, așa că a strâns un cast impresionant: Meryl Streep, Laura Dern, Saoirse Ronan, Emma Watson și Timothée Chalamet sunt doar câteva dintre numele cunoscute ce vor juca în această ecranizare.

The Aftermath (Rhidian Brook)

Despre carte:

The Aftermath este o combinație de roman istoric, thriller psihologic și poveste de dragoste. Pe scurt, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, un cuplu de britanici și fiul lor se mută împreună cu un văduv german și fiica lui în casa acestora din urmă din Hamburg. Dacă majoritatea autorilor care scriu despre cel de-al Doilea Război Mondial preferă să abordeze ororile lagărelor de concentrare, Brook scrie despre ororile Germaniei postbelice (copiii orfani germani care trăiesc pe străzi ca animalele și cerșesc pentru a supraviețui, disperarea germanilor de a se distanța de orice legătură cu naziștii, ruinele orașului și ruinele umane). Partea istorică a cărții mi se pare mult mai bună decât cea ficțională în acest caz.

Despre film:

Pentru că am văzut deja trailerul, am, bineînțeles, opinii în legătură cu el. 😀 În primul rând, fiul cuplului britanic din carte pare că s-a evaporat. În al doilea rând, mi se pare că revăd Atonement, doar că în alt decor. Keira Knightley e nelipsită, cu aceeași rochie-furou din mătase, cu spatele gol (ok, în Atonement era verde, aici e galbenă). Din nou poveste de dragoste interzisă (măcar aici îl prefer pe Skarsgard lui James McAvoy), din nou priviri încărcate de subînțelesuri și sex torid (nu că aș avea ceva cu privirile încărcate de subînțelesuri și cu sexul torid, doar că atunci când unul dintre protagoniști e Keira Knightley prefer să mă uit la o emisiune de gătit). Știu, sunt malițioasă, dar îmi mențin părerea. 🙂

Unde ai dispărut, Bernadette? (Maria Semple)

Despre carte:

V-am mai povestit despre cartea Mariei Semple acum 2 ani, așa că nu reiau ideile. E o lectură perfectă pentru weekend sau vacanță, se citește ușor, e extrem de amuzantă și, din nou, are ca temă centrală relația mamă-fiică.

Despre film:

Și aici există deja trailer, ocazie cu care am descoperit că Bernadette va fi jucată de Cate Blanchett (am mixed feelings în legătură cu asta, deși Cate e o actriță extraordinară nu se potrivește cu imaginea lui Bernadette din mintea mea). Regizorul filmului e Richard Linklater (Before Sunrise, Before Midnight, Boyhood).

Bonus:

The Wife, anatomia unei căsnicii de 40 de ani dintre un scriitor american sclipitor, dar vanitos, și soția lui, care și-a sacrificat viața și talentul literar pentru a-l susține. N-am citit încă romanul lui Meg Wolitzer (care am înțeles că tocmai a apărut la noi), dar sunt convinsă că e o bijuterie de carte, iar filmul e nominalizat la un premiu Oscar pentru Glenn Close în rolul soției.

Good Omens, romanul despre apocalipsă al lui Terry Pratchett și Neil Gaiman va fi adaptat de Amazon pentru TV anul acesta. Nu l-am trecut pe listă pentru că încă n-am apucat să-l citesc, deși iubesc amândoi autorii.

Femeia de la fereastră, thrillerul semnat sub pseudonimul A.J. Flinn de Dan Mallory, va fi lansat anul acesta pe marile ecrane. Mă bucur că n-am apucat să-l citesc (deși eram curioasă de agitația stârnită în jurul lui), pentru că se pare că autorul, Dan Mallory, e în realitate un psihopat. Cei de la The New Yorker au scris zilele trecute un reportaj de investigație super detaliat despre cum omul ăsta a mințit în ultimii ani în legătură cu tot, de la moartea părinților, la faptul că are cancer și e pe moarte el însuși, la educația pe care o are etc. Ar fi putut la fel de bine să scrie o autobiografie la cât de bolnav e.

***

Dacă știți și alte cărți care urmează să fie ecranizate anul acesta sau aveți o părere diferită de a mea în legătură cu cele de mai sus, vă aștept să povestim în comentarii. 🙂