Weekendul asta i-am lasat bani bunicii mele, cu indicatia precisa sa-si ia un mobil si sa-si faca un abonament. De alaltaieri si pana azi, nici un semn.

Azi, in timp ce stau si lucrez la birou, suna mobilul.

– Buna ziua, de la Orange va deranjez!

Moment de panica. Iar o fi uitat tata sa-mi plateasca factura si astia ma anunta ca imi suspenda telefonul pe o perioada nelimitata?

– Orange Sighisoara, continua tanti si ma linisteste. A fost azi bunica dvs pe la noi si mi-a cerut sa va transmit numarul ei de telefon.

Bunica are telefon mobil. A intrat si ea in anul 2000 alaturi de Etiopia (care a intrat oficial in anul 2000 pe 11 septembrie 2007, conform calendarului lor).

Am tot sunat-o de atunci, dar bunica nu stie sa raspunda la telefon inca. Insa simplul fapt ca are telefon ma linisteste. Parca o vad, mica si mioapa cum e ea, holbandu-se intensiv la aparatul care scoate lumini si sunete.

Hang in there, granny! Intr-o buna zi, de la celalat capat al receptorului o sa auzi vocea mea. Pana atunci, eu o sa sun in continuare, tu o sa astepti in continuare sa te sun. Si impreuna, o sa cucerim lumea asta rece si rea a tehnologiei.