Desi ar trebui sa mai astept cateva zile pana sa formulez un bilant al Craciunului 2008, nu ma pot abtine sa fac un mini pre-bilant, mai ales ca momentul meu preferat al acestei perioade (Ajunul) tocmai s-a incheiat.

Am primit, asadar, patru sms-uri de urari (fata de parintii mei care au primit, in medie, 50 fiecare, dar macar ale mele au fost personalizate si nu trimise intregii agende, daaa?!), m-am ales cu un cucui cauzat de impactul unor storuri metalice asupra crestetului meu, dar si cu o ninsoare lenta si pufoasa ca-n povesti.

Am daruit cele mai multe cadouri din istoria tuturor Craciunurilor mele, unora pentru prima data, altora pentru ultima. Anul asta am facut o pasiune furibunda pentru sosetele flausate cu animalute de plus atasate, dovada fiind faptul ca le-am daruit in stanga si in dreapta fara discriminari.

In afara lor, am daruit cateva bijuterii personalizate unor femei foarte dragi mie, o vacuta cantatoare care interpreteaza (cu o inregistrare a vocii lui Marylin Monroe) I wanna be loved by you (in timp ce-si roteste ochii, isi misca maxilarul si isi incordeaza ugerele :)) ), cateva carti (dintre care una intr-o editie unicat, cu ilustratii facute de mine), eternele cosmeticale, CD-uri cu muzica veche lautareasca etc.

A fost un Ajun tihnit, pe care l-am petrecut totally à la Carrie (in pijamale si cu doua siraguri de perle la gat, pe care tocmai la primisem cadou) si urmeaza alte cateva zile in care mi-am propus sa dau gata Foxfire-ul primit de la Lorin, muntii de turta dulce si ciocolata, sa urmaresc cel putin cateva zeci de comedii romantice de sezon, sa ma dau macar o data cu sania, si, in general, sa mentin orice tip de efort (fizic, intelectual, psihic etc) la cote minime.

De fapt, e posibil ca anul viitor sa-mi transfer masteratul la ID, sa-mi dau demisia si sa ma mut pentru o perioada acasa, la ai mei. Simt ca Bucurestiul nu-mi prieste deloc in ultima vreme. Am vorbit deja cu mama despre asta si a fost mai mult decat supportive. Mi-a spus ca ma primeste acasa cu cea mai mare bucurie, cat as avea nevoie, cu conditia sa continui sa scriu, ceea ce, bineinteles, chiar vreau sa fac.

Pana anul viitor, insa, mai este o saptamana plina de atmosfera asta dolce far niente, in care parca toate grijile, obligatiile si elementele stresante au inghetat sau au disparut din program. Pentru ca, nu-i asa, macar pret de cateva zile, nu mai exista un program. Se papa cand, ce si cat vrei, se doarme cand ti-e somn (chiar si la trei ore dupa ce te-ai trezit, de exemplu), se bea vin fiert cu scortisoara in cele mai bizare momente ale zilei si se citeste cu nesat, ore intregi, cu picioarele sprijinite de pereti si mana odihnindu-se lenes pe cutia cu bomboane de ciocolata.

Sper ca Mosul v-a adus cadouri inspirate si mai sper ca va daruiti voua insiva tihna pentru a simti toate micile bucurii ale Sarbatorilor. Craciun fericit tuturor! 🙂