Azi trebuie sa il insotesc pe boyfriend la un gratar acasa la sefa lui. Stiti de ce imi aminteste asta? De o scena din “Jurnalul lui Bridegat Jones” cand tipa e invitata la o petrecere unde i se spune ca trebuie sa se imbrace promiscuu, asa ca isi ia haine de hooker, fustita mini-mini, corset, pantofi cu toc lung, ba chiar o bunny tail. Numai ca aia renuntasera la “desfranare” ca tema pentru petrecere, iar Bridget se trezeste aratand ca o parasuta in mijlocul unei multimi de gentlemen si ladies respectabili, care o privesc cu oripilare.

Asa si eu. Ma rog, nu chiar asa, pe-aproape. 🙂 Am avut azi interviu cu un individ sclipitor, un tehnocrat in adevaratul sens al cuvantului (si nu spun asta pentru ca mi-a spus ca as putea sa-i fiu fiica, pentru ca sunt si frumoasa si desteapta 😀 ). M-a invita la o terasa. Ne intalnim acolo, hotaram sa nu stam afara, pentru ca e prea cald, mergem inauntru, dar acolo muzica era prea tare si acoperea reportofonul. Iesim deci, inapoi afara. Distinsul domn imi spune, parca scuzandu-se, pe un ton serios:

– Sper sa nu iti fie prea cald. De fapt, n-ai chiar asa multe haine pe tine…

M-am uitat luuuung la pantalonasii mei scurti in carouri (ii poarta si Gwen Stefani, daaa?), la maioul meu decoltat, la flip flops, si apoi m-am ascuns toata in spatele mapei mele rosii. Am incaput acolo, dovada ca nu prea aveam multe haine de ascuns.

Poate ajung acolo deseara, si se uita toti indivizii in camasi impecabil apretate si toate tipele in rochii lungi si decente la pantalonasii mei in carouri ca la Bridget’s bunny tail. Sper ca aia sa aiba booze pe-acolo. Multa.