Asa si eu. Ma rog, nu chiar asa, pe-aproape. 🙂 Am avut azi interviu cu un individ sclipitor, un tehnocrat in adevaratul sens al cuvantului (si nu spun asta pentru ca mi-a spus ca as putea sa-i fiu fiica, pentru ca sunt si frumoasa si desteapta 😀 ). M-a invita la o terasa. Ne intalnim acolo, hotaram sa nu stam afara, pentru ca e prea cald, mergem inauntru, dar acolo muzica era prea tare si acoperea reportofonul. Iesim deci, inapoi afara. Distinsul domn imi spune, parca scuzandu-se, pe un ton serios:
– Sper sa nu iti fie prea cald. De fapt, n-ai chiar asa multe haine pe tine…
M-am uitat luuuung la pantalonasii mei scurti in carouri (ii poarta si Gwen Stefani, daaa?), la maioul meu decoltat, la flip flops, si apoi m-am ascuns toata in spatele mapei mele rosii. Am incaput acolo, dovada ca nu prea aveam multe haine de ascuns.
Poate ajung acolo deseara, si se uita toti indivizii in camasi impecabil apretate si toate tipele in rochii lungi si decente la pantalonasii mei in carouri ca la Bridget’s bunny tail. Sper ca aia sa aiba booze pe-acolo. Multa.
3 Comentarii
BoBbY
auzi…as vrea sa adaugi URl`ul blogului meu la tine …si eu pe al tau la mine …. da-mi add la bobby_first2000 in caz ca vrei 🙂
mS
zeicani
Lasa ca te descurci tu. succes!
Inozza
bobby,
sorry
zeicani,
nu, de fapt nu m-am descurcat. am avut un atac de panica, primul din viata mea.
acum sunt bine, insa. incerc sa vad ce a cauzat senzatia de sufocare pe care am simtit-o si sa invat din greseli. e greu sa accepti ca nu poti sa controlezi totul, sau mai degraba nimic. e greu sa accepti ca nu esti bine. multumesc pentru incurajare 🙂