Numele ”Avram Iancu” este sinonim, în istoria României, cu Revoluția de la 1848. O sută șaptezeci de ani mai târziu, un alt Avram Iancu își propune un alt fel de revoluție: să schimbe starea de spirit a românilor.

***

Am auzit pentru prima dată de Avram Iancu (contemporanul nostru, nu revoluționarul pașoptist) anul trecut, când am aflat că e primul om din lume care a traversat înot Dunărea, de la izvoare la vărsare, fără costum de neopren, doar în slip.

Cu un an înainte, devenise primul român care a traversat înot Canalul Mânecii. Iar anul acesta, în septembrie, a traversat înot Marea Neagră, de la Sulina la Istanbul.

L-am întâlnit pe Avram în cadrul evenimentului TEDxBucharest, unde a fost speaker. Am vrut să stau de vorbă cu el și să înțeleg ce motivează un bibliotecar din Petroșani să lupte cu apele, cu oboseala, cu rănile și cu efortul fizic supraomenesc. Am descoperit un idealist și un patriot înflăcărat, dar modest, care vrea un singur lucru: să reînvețe românii să fie mândri.

***

Ai un nume cu rezonanță puternică în istoria României. L-ai resimțit vreodată ca o povară?

Bineînțeles. Mă cheamă exact ca pe marele nostru înaintaș și simbol național, Avram Iancu. Iar părinții mei s-au gândit că dacă tot e numele de familie ”Iancu” să-mi pună prenumele Avram. Acum nu știu dacă întâmplător sau nu, dar cu siguranță este o povară. Îmi doresc tare mult să nu fiu un epigon. Iar aceste aventuri acvatice sunt felul meu de a mă exprima și de a contribui la tot ceea ce este frumos în România.

De ce ai ales să devii bibliotecar?

A fost o perioadă în viața mea în care am vrut să studiez foarte mult. Și am zis că acolo este locul potrivit. Dar nu e așa. Vă spun din experiență că la bibliotecă nu poți să citești, că ai foarte mult de lucru. Și trebuie să fii la dispoziția publicului.

Avram Iancu la job

Există vreo carte care ți-a schimbat viața?

Da. Cartea care mi-a schimbat viața este ”Înotul pe înțelesul tuturor” (n.red.: autori Corneliu Ciobanu și Mihai Cerchez). Am citit-o în toamna anului 2013, când aveam 38 de ani. Cartea avea un capitol despre înotul în ape deschise și acolo a fost descrisă și istoria traversărilor înot ale Canalului Mânecii. O istorie absolut fascinantă, care se naște în preajma bătăliei de la Waterloo.

Eu am fost foarte, foarte impresionat de felul în care Giovan Salati, animat de dorința libertății, traversează înot Canalul Mânecii (n.red: Avram a povestit, în timpul discursului său la TEDXBucharest, despre un soldat napoleonic capturat de englezi, care a sărit de pe barca ce îl ducea spre închisoare, în Anglia, a înotat Canalul Mânecii, și a ajuns înapoi în Franța). A fost ceva extraordinar pentru mine.

Și, coroborat cu faptul că niciun român nu traversase înot Canalul Mânecii, și cu numele meu, m-am gândit să pornesc o revoluție, de data aceasta la înotul în ape libere. Și am pornit-o. Și până la urmă am și reușit.

Avram Iancu înotând în Marea Neagră

Ai traversat Canalul Mânecii înot abia la a patra încercare, după nenumărate probleme fizice și materiale. Mulți, probabil, s-ar fi dat bătuți. Crezi că ai ceva ce majoritatea oamenilor nu au?

Mântuitorul Lumii spunea că dacă aveți credință, veți putea muta munții din loc. Ei, eu chiar dacă nu am acea forță spirituală de a muta munții, cred, ca principiu, că e posibil. Și în măsura forței mele spirituale, pot să fac anumite lucruri deosebite. Dar mă și antrenez foarte mult. Înot, alerg, merg cu bicicleta. Și iarna mă antrenez la bazinul didactic din Petroșani, care din toamna anului trecut îmi poartă numele. Și mă bucur foarte mult că familia mea este alături de mine, mă sprijină.

Soția nu te-a rugat niciodată să renunți la aceste aventuri riscante?

Ba da, mai spune ea ceva de genul acesta. Normal că nu este ușor. Dar nu este o impunere categorică. Mai mult este o plângere că, na, cât timp eu sunt plecat în aceste aventuri ale mele, tot greul este pe umerii ei.

Avram Iancu înotând în Dunăre

Ai spus că ”Pilotul de pe Dunăre”, cartea lui Jules Verne, te-a inspirat să parcurg Dunărea înot, de la izvoare, la Deltă. Cum ți-a venit ideea?

Așa este. După ce am traversat înot Canalul Mânecii, o barieră extraordinară, am văzut că ceea ce fac are o rezonanță în sufletele românilor, și asta m-a bucurat foarte mult.

Recitind ”Pilotul de pe Dunăre” al lui Jules Verne, m-am gândit să dau viață acestui roman într-un mod mai inedit. Adică nu să parcurg întregul curs al Dunării cu barca, ci să-l înot. De ce? Se împlineau și 10 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană. Și-atunci am vrut să arăt colegilor noștri de continent că ADN-ul românesc este chiar puternic și că noi suntem în Europa nu de 10 ani, ci de mii de ani. Că aici este locul nostru.

Și am dorit să îndemn și tinerii, generația tânără, să lectureze un roman clasic minunat, care descrie foarte frumos teritoriul României, dar în același timp să și urmărească pe GPS progresul meu.

Avram Iancu în mijlocul copiilor, la Craiova

Într-un astfel de demers, problema cea mai mare nu e fizicul, ci psihicul. Ce îți spuneai în momentele cele mai dificile, ca să poți continua?

O dată ce această condiție, a unei înzestrări fizice, este îndeplinită, 95% depinde de mental. Dar vă spun un secret: la un moment dat și fizicul și psihicul te lasă. Dar valorile în care crezi pot să-ți dea energie.

Care sunt aceste valori pentru tine?

În primul rând, familia mea minunată. Mă gândeam la fetițele mele, la soție, la toți românii care rezonau cu mine. Deja o eventuală victorie nu mai era doar victoria mea. Eu simțeam că este o eventuală victorie a românilor. Sau, dimpotrivă, o eventuală înfrângere ar fi fost și o înfrângere a celor care credeau în ce făceam eu.

Avram Iancu împreună cu soția și cele 3 fiice

Când am înotat spre Istanbul, anul acesta, am înotat aducându-mi aminte de Centenar, dar și de marele sacrificiu pe care l-a făcut Constantin Brâncoveanu în urmă cu 300 de ani, când și el, cât și cei 4 fii ai săi, au fost uciși pentru că n-au vrut să-și schimbe religia. Nu știu în lumea de astăzi, în care valorile sunt tot mai mult călcate în picioare, ce înseamnă asta. Dar pentru mine a însemnat extraordinar de mult. Și a însemnat izvor de energie.

Care este mesajul pe care ai vrut să-l transmiți anul acesta, înotând Marea Neagră pe lățime?

Observ tot mai mult, peste tot pe unde merg, că românii sunt foarte deznădăjduiți. Ceea ce este normal, până la un anumit punct. Văd români care spun: ”Asta e România…”. Asta e o expresie a deznădejdii. Or, prin ceea ce fac eu, vreau să-mi aduc o umilă contribuție, alături de marile contribuții ale românilor. Să arăt că ”materialul” românesc chiar este puternic. Și nu mai trebuie să spunem: ”Asta e România…”, trebuie să spunem ”Asta-i România!”.

Avram Iancu la Istanbul, după 60 de zile de înot

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la Marea Unire. Cum spuneai, tot mai mulți români sunt deznădăjduiți și nemulțumiți. Tu de ce ești mândru că ești român?

Mi-a fost dat să fiu român. Așa a ales Dumnezeu să fiu român. Și atunci trebuie să fiu mândru. Și să ne uităm la întregul potențial al României, la întreaga noastră istorie, la relieful minunat al țării noastre. Mie-mi place să spun că relieful țării noastre este 90-60-90! (râde) Avem tot ce vrem, de la munți foarte înalți până la mare, râuri, lacuri, resurse de tot felul. Plus o resursă umană foarte valoroasă.

Avram Iancu și steagul României

Ai înotat Canalul Mânecii, Dunărea, Marea Neagră. Ce urmează?

Urmează o iarnă care, probabil, va fi un sfetnic bun. Eu îmi doresc ca Dumnezeu să îmi dea sănătate și inspirație. Probabil voi mai face și alte lucruri, cu o singură condiție: dacă ceea ce fac va avea o rezonanță în sufletele oamenilor. Am ajuns să înțeleg și să cred că doar atunci ceva are valoare, dacă se regăsesc și cei din jur.

***

Împreună cu Avram Iancu, după interviu

Mulțumesc echipei TEDxBucharest pentru sprijinul oferit în realizarea acestui interviu.

Surse foto: pagina oficială de Facebook a lui Avram Iancu.