Acest articol este susținut de SUN Plaza și este dedicat tuturor celor pasionați de jocuri și de aventură. 🙂

***

Îmi plac jocurile și mă fascinează realitatea augmentată (tehnologia prin care se suprapun obiecte 3D peste lumea reală, creându-ți senzația că sunt în fața ta), așa că am acceptat încântată invitația celor de la SUN Plaza să le testez noua aplicație.

Habar n-aveam că urma să am o aventură în care am făcut mai mulți vânzători să creadă că-mi filează un bec, am speriat un bărbat să se ascundă în baie, l-am determinat pe altul să mă invite la o cafea și, în general, am confuzat toată lumea cu care m-am întâlnit în mall. Dar să încep cu începutul. 😀

Aplicația SUN Plaza (pe care o găsiți și în App Store și în Google Play) e gândită ca o vânătoare de comori prin tot centrul comercial. Scopul e să găsești (cu ajutorul telefonului și al realității augmentate) comorile aztece ascunse, să colectezi monedele SUN și să le schimbi pe 20.000 de premii reale (vouchere pentru haine, pantofi, mâncare, jucării etc).

PRIMUL INDICIU

Am ajuns sâmbătă la SUN Plaza, am intrat în aplicație și primul indiciu care mi-a apărut pe ecran era ”Pantofi” și logoul CCC, așa că am pornit în căutarea magazinului cu același nume.

Am început să umblu prin magazin cu telefonul în față, pe post de detector de metale, fără să-mi dau seama că un angajat vigilent a început să se țină după mine. E foarte posibil să fi fost prima utilizatoare a aplicației în acest magazin. 😄

Am scos un mic ”Yeees!” victorios când lopata și un X verde au marcat pe ecranul telefonului locul comorii și încă unul când, printre rafturile de pantofi, a apărut o movilă de nisip din care s-a ivit un cufăr.

Am apăsat ecranul pentru a deschide cufărul și apoi, când monedele și crabii au început să se reverse peste tot în jur, am început să mă învârt disperată, să culeg ”roadele” muncii mele.

Nu știu cât s-a uitat bietul vânzător la mine, dar într-un final îl aud din spate:

– Bună ziua! Vă pot ajuta cu ceva?
– Nu…mulțumesc frumos! Încerc să…încerc să strâng monedele….astea, îi răspund concentrată și continui să mă învârt printre rafturi cu telefonul în mână.

Retrospectiv, îmi dau seama cum a părut toată situația, dar pe moment eram atât de prinsă de poveste, încât nu mi-a trecut prin cap să-i explic despre aplicație. Poate știa de ea, poate nu, cert e că 3 minute mai târziu, când descoperisem încă un cufăr și butonam frenetic să-l deschid, omul a luat o distanță considerabilă față de mine. 😄

Am ieșit zâmbitoare din magazin, fericită că, deși am stricat încuietoarea celui de-al doilea cufăr, am reușit să strâng două monede din primul. Vânzătorul s-a uitat lung după mine. Cred că undeva în spatele casei de marcat există un top cu clienți periculoși și poza mea tocmai a urcat pe primul loc. 😆

AL DOILEA INDICIU

Al doilea indiciu primit a fost ”Croissant” și o roată de cărucior, ceea ce m-a făcut să cred că trebuia să caut acel cărucior cu produse de patiserie care există în mall. Am pornit dezorientată în căutarea lui, când, aproape de patiseria Paul, detectorul mi-a indicat o comoară.

Eram cu telefonul în față și încercam să deschid cufărul fără să-l sparg, când aud vocea vânzătoarei:

– Domnișoară, nu aveți voie să filmați aici!
– Nu filmez, îi răspund eu grăbită, aveți un cufăr în fața magazinului. Încerc să-l deschid.

Aud niște voci șoptite de la coadă și pe vânzătoare care răspunde cuiva: ”Avem o aplicație…”. În sfârșit, cineva îmi apără integritatea mintală. Îmi propun însă ca data viitoare să explic despre ce e vorba.

AL TREILEA INDICIU

Următorul indiciu e ”Urși” și un logo pe care nu-l recunosc, așa că ”cheltuiesc” o monedă să primesc alt indiciu. Logo-ul e ”Body”. Clar, îmi spun, e un magazin de produse cosmetice. Pornesc prin mall cu ochii în detector.

La un moment dat mă lovesc de cineva. Ridic grăbită privirea. Un tip pe la 35 de ani, înalt, șaten, îmi zâmbește. Zâmbesc și eu:

– Scuze, îi spun.
– Nicio problemă, îmi răspunde.

Simt nevoia să mă explic, pentru că urăsc oamenii care merg pe stradă cu capul în telefon:

– Testez o aplicație de realitate augmentată prin mall și nu mă uitam pe unde merg.
– Cool. Ce aplicație e?

Îi spun pe scurt despre vânătoarea de comori aztece, îmi pune câteva întrebări, îi răspund, apoi îmi urează succes și îmi continui calea. Fac doar câțiva pași, când detectorul îmi indică locul unei comori. De data asta în plin hol, lângă magazinul MAC.

Apăs pe ecran, îmi apare cufărul și încerc să-l deschid discret, fără să par o ciudată, ca până acum. Îmi apare o bară în dreapta ecranului și nu înțeleg ce trebuie să fac, așa că tot ridic și aplec disperată telefonul, pentru că văd că mi se scurge timpul. Câțiva oameni se uită ciudat la mine. Colac peste pupăză, am spart și încuietoarea cufărului.

AL PATRULEA INDICIU

Decid să mai caut o comoară, dar tot nu știu ce e cu ”urși”, așa că mai cheltuiesc o monedă să primesc un alt indiciu. ”EROVITA”. Mă tot gândesc, dar nu știu niciun brand cu numele ăsta. Încep să merg fără țintă prin mall când văd o reclamă la ”Gerovital” pe scările rulante. Bingo!

Tot căutând magazinul Gerovital, îl găsesc, complet accidental, pe cel cu sigla pe care nu o recunoșteam și indiciul ”urși”. Se numește Miniso și e un magazin japonez de produse pentru casă, accesorii și jucării. 🙂

De data asta sunt întruchiparea discreției. Intru, găsesc comoara și încerc să deschid cufărul fără să atrag atenția. Îl stric și pe ăsta, dar nimeni nu mă observă butonând telefonul. Mă simt ca în Mission Impossible. 😎

Într-un final, găsesc și magazinul Gerovital. Cum intru, mă grăbesc să-i spun vânzătoarei:

– Bună ziua! Nu vreau să cumpăr nimic, testez doar noua aplicație SUN și aveți o comoară în magazin.
– Wow, ce tare! Vreau să văd și eu! zice entuziasmată și vine lângă mine.

Căutăm amândouă locul ”comorii” cu detectorul și apoi se uită încântată peste umărul meu cum deschid cufărul și strâng monedele.

La ieșirea din magazin decid că am săpat după destule comori pentru o zi și vreau să-mi sărbătoresc succesul cu un selfie în Galeria Vedetelor. Aplicația îmi arată că pentru asta trebuie să scanez un anumit poster din mall și aici începe calvarul.

Am căutat, efectiv, fiecare metru pătrat din mall. M-am uitat pe toți pereții, pe toate reclamele, la toate panourile și afișajele. De două ori. Posterul nu era nicăieri.

La un moment dat am avut un moment de ”Evrika!” și mi-am spus că posterul e, probabil, la baie, nu pe hol, la vedere.

Am intrat la femei – nu era. La bărbați n-am avut curajul să intru, dar am rugat un tip să se uite după el. Cinci minute mai târziu, când individul tot nu ieșise de la toaletă, mi-am dat seama că probabil l-am speriat. Noroc că am găsit o femeie de serviciu care m-a asigurat că nici în toaleta bărbaților nu era un astfel de poster (după ce și ea s-a uitat lung la mine).

Tot hălăduind așa, pe holurile mall-ului, mă întâlnesc din nou cu tipul șaten de care mă lovisem mai devreme.

– Cum merge cu vânătoarea? mă întreabă zâmbind.
– Am avut și zile mai bune, îi răspund și zâmbesc și eu.
– Dacă vrei să iei o pauză, poate…bem o cafea împreună?

Am cântărit situația câteva secunde. Era simpatic și a zis cuvântul magic (”cafea”). Dar, ca de obicei, timiditatea mea excesivă a câștigat.

– Îmi pare rău. Poate mai târziu?
– Sigur. Ne mai vedem! a spus zâmbind și a plecat.

Vreo 40 de minute mai târziu, a trebuit să accept că blestematul de poster nu era de găsit.

Abia când am ajuns acasă mi-a trecut prin cap că poate aplicația nefiind încă mediatizată, posterul nici n-a fost instalat. Prefer să mă gândesc că nu l-am găsit, decât să accept varianta că am căutat vreo oră ceva ce nici nu exista. [Later edit: PR-ul SUN Plaza m-a anunțat cu regret că, într-adevăr, posterele au fost puse abia ieri 🤦‍♀️]

CONCLUZII

Concluzii după o după-amiază care s-a simțit ca un experiment social:

✅ Știu că aplicația SUN Plaza nu are drept scop creșterea nivelului de fitness al utilizatorilor, dar eu am făcut 20.000 de pași în respectiva zi. Cam cât fac dacă merg într-un city break și mă plimb printr-un oraș străin.
✅ Mi-am ieșit mult din zona de confort și chestia asta mi-a prins bine; odată ce află mai multă lume despre aplicație și se joacă cu ea, oamenii care merg cum am mers eu prin magazine n-o să mai ridice sprâncene
✅ Cred că e foarte distractiv de jucat în mai multe persoane
✅ Aplicația se mișcă mai încet uneori, dar având în vedere cât de spectaculos e conceptul și ce fain e pus în aplicare, nu m-a deranjat; în plus, am lucrat la o aplicație și știu că se îmbunătățesc în permanență.
✅ A fost prima dată când m-am distrat într-un mall fără să cheltuiesc un leu
✅ Trebuia să merg la cafea cu tipul simpatic

Dacă aveți spirit ludic și/sau copii sau frați pre-adolescenți sau adolescenți, vă recomand să vă descărcați aplicația și să vă jucați cu ea. Eu n-am apucat să colectez niciun premiu încă…but I’ll be back! 😁