Atunci când am decis să fac o revistă digitală pentru femei de 1 martie, am știut că vreau să includă și un articol despre body love/body positivity. Așa că am rugat patru femei superbe să-mi răspundă la câteva întrebări despre relația cu corpul lor, presiunea social media și ce înțeleg prin frumusețe.
M-am bucurat mult că absolut niciuna dintre ele n-a refuzat invitația mea și că au vorbit deschis despre kilograme, centimetri și ce înseamnă să te simți bine în corpul tău, indiferent ce formă ar avea. Și, deloc surprinzător, toate au militat pentru diversitate, acceptare și naturalețe.
***
Lorelei Bratu
Ce înălțime și greutate ai?
Am 1.65 înălțime și 84 de kg. Nu mă sperie cifrele. Nu cred că poți să reduci calitatea umană sau valoarea unei persoane la numărul de kilograme sau la aspectul fizic.
Cum a fost adolescența pentru tine? Te-ai simțit diferită de celelalte fete?
Să știi că, din fericire, n-am trăit niciodată o traumă legată de felul în care arăt. Am avut norocul să am niște părinți deschiși, care nu m-au făcut niciodată să mă simt diferită și care m-au susținut și apreciat tot timpul. Și cred că am pornit de la o bază bună. Altfel, am fost tot timpul o adolescentă sociabilă și populară, cu activități și preocupări similare colegelor mele. Nu m-am simțit vreodată marginalizată sau exclusă din cauza greutății mele. Sigur că se găseau colegi care să facă glume sau să-mi găsească diverse apelative strâns legate de greutatea mea, dar n-am suferit niciodată foarte tare din pricina asta. Bine, fie, cred aveam mai puține haine decât prietenele mele.
De unde îți cumperi hainele și cât de ușor le găsești?
Recunosc că nu e ușor să găsești haine în mărimi mari, dar nu e nici imposibil. Crede-mă, n-am ieșit niciodată dezbrăcată pe stradă până acum. De fapt provocarea pentru mine nu e să găsesc haine care să îmi vină, ci să găsesc acele haine pe care realmente le-aș purta. Am fost crescuți cu mentalitatea că dacă avem un defect trebuie să-l ascundem, să-l camuflăm, să nu se vadă. Și în ideea asta hainele pentru femei grase sunt mai tot timpul în culori închise și cât mai largi – să ne acopere cu totul dacă se poate. Eu nu sunt o expertă în modă și nici nu vreau să fiu asta. Dar cred că hainele sunt o unealtă prin care poți să-ți conștientizezi formele, feminitatea și să ajungi să-ți accepți chiar și acele părți ale corpului care sunt considerate inestetice.
Să luăm un exemplu: ai un abdomen foarte pronunțat ( ai burtă, pe românește) și atunci decizi să porți haine foarte largi care să ascundă asta de ochii privitorilor și chiar de tine însăți. Și ajungi să crezi și tu asta. Dar, când ești seara acasă, te demachiezi și îți dai jos toate măștile și hainele, te uiți în oglindă și o să vezi că burtă e tot acolo. Și o să urăști ce vezi în oglindă. Distanța dintre cum te vezi tu în oglindă și cum încerci să te înfățișezi oamenilor devine tot mai mare, că o prăpastie. Știi bancul cu țăranul care și-a dus calul la târg să-l facă de rușine? Io zic să-ți scoți burta (înlocuiește aici cu orice parte a corpului tău care nu-ți place și vrei să o ascunzi) în lume. Nu că s-o faci de râs! Ci că să o accepți și să înveți să o iubești!
Eu nu învăț femeile ce și cum să poarte, le spun doar că se pot îmbrăca exact cum au chef, indiferent de numărul kilogramelor.Cel mai des mă îmbrac de la H&M, Marina Rinaldi, Lo Spaccio, Marks & Spencer, dar și de la diverse magazine online. În ce privește lenjeria am un crush cu cei de la Jolidon care au lansat o linie pentru femei cu forme care se cheamă chiar Joliform.
Îți afectează mass media/social media imaginea de sine? În ce fel?
În momentul acesta al vieții mele, nu. Aș vrea să cred că le afectez eu. Pe ambele.
Dacă ai putea schimba felul în care femeile sunt prezentate în media, cum ai face-o?
De fapt, chiar asta încerc să fac. Și nu mă axez neapărat pe felul în care sunt reprezentate, ci pe lărgirea spectrului de tipologii de femei care ne sunt prezentate. Cred foarte tare în diversitate. În diversitatea de gen, religie, culoare a pielii, orientare sexuală, formă a corpului. Asta este ce-mi doresc să văd mai des în media. Modele reale, cu care femeile ca mine pot rezona și în care să se regăsească. Tare mi-ar fi plăcut că atunci când aveam 14 ani să văd în reviste și la televizor femei care arată ca mine. Care să mă facă să înțeleg că celulita nu prea iartă pe nimeni, că vergeturile apar unde nici cu gândul nu gândești și că e perfect natural să fie așa.
Care parte a corpului tău îți place cel mai mult și de ce?
Picioarele. E o parte a corpului pe care o admir în general la femei. Trebuie să recunosc că-mi place mult și capul meu. Și cel mai mult ce am în el. Știi tu vorba aia: Dacă eram proastă, muream demult.
Ai schimba ceva la corpul tău? Ce anume?
Nu. Am lucruri mai importante de făcut cu timpul meu.
Au existat momente în care ți-ai ”pedepsit” corpul pentru că nu arăta cum voiai?
Momente, zici? Au fost ani de zile în care m-am chinuit să slăbesc, am ținut toate dietele de pe lumea asta și am fost la zeci de nutriționiști și săli de sport. Cred că aș putea scrie jurnale motivaționale și cărți de nutriție. Eram convinsă că în momentul în care voi fi slabă, toate problemele mele vor dispărea că prin magie și că voi fi cea mai fericită femeie de pe lumea asta. Până într-o zi în care m-am oprit din vâltoarea asta, mi-am dat seamă că am un corp diferit, că nu voi arăta niciodată ca fetele din reviste și că asta nu mă face cu nimic mai prejos. Am încetat să mai aștept să slăbesc pentru a face toate lucrurile pe care mi le doream. M-am simțit liberă și am început să trăiesc. Poți să fii grasă și fericită, să știi!
În ce context te simți cel mai încrezătoare în fizicul tău?
O să ți se pară ciudat ce-ți zic acum, dar când sunt la sala de sport mă simt cea mai încrezătoare. Atunci când văd ce poate face corpul meu și cum evoluează de la o săptămână la alta. Bine, bănuiesc că au și endorfinele astea rolul lor. Postez destul de des imagini cu mine la sală și reacțiile pot fi împărțite în două tabere. Multă lume mă întreabă de ce merg la sală dacă susțin că nu vreau să slăbesc; Cealaltă grupare mă întreabă cât am slăbit de când merg la sală. Răspunsul e unul singur și extrem de simplu. Mă antrenez pentru că îmi place, pentru că mă face să mă simt bine și îmi dă energie pentru restul lucrurilor pe care le am de făcut.
Există contexte care îți creează complexe din punct de vedere fizic? Care?
Contextele nu-ți creează complexe. Doar mintea ta poate face asta. Nu contează ce îți spun oamenii, e important cum reacționezi tu la asta și cât de tare îi lași să te afecteze. În momentul în care ai încredere în tine, îți iubești corpul și știi că ești o persoană valoroasă indiferent de măsura pe care o porți la haine, asta vei transmite mai departe celor din jur. Și oamenii te vor trata exact așa cum le transmiți tu. Tu conduci jocul ăsta!
Ce relație ai cu corpul tău acum?
Să zicem că avem o relație trainică. El mă susține pe mine, eu îi dau ce are nevoie. Suntem onești unul față de celălalt. Și ne acceptăm reciproc. Ar fi și păcat să fie altfel. Până la urmă ne naștem și murim cu un singur corp. Ține doar de noi dacă ne războim toată viața sau dacă facem pace și ne ținem de mână.
Cum arată pentru tine o femeie frumoasă?
Toate femeile sunt frumoase. Și nu cred că frumusețea se rezumă doar la aspectul exterior. Nu datorăm nimănui să fim 24 ore din 24 coafate, machiate și ca scoase din cutie. Mi se pare că media și societatea pun o presiune imensă pe femei. Și până la urmă nu datorăm nimănui să fim atractive pentru a fi astfel validate de societate. Coco Chanel a zis treaba asta: ”Beauty begins the moment you decide to be yourself.” Și sunt perfect de acord cu ea.
Andra Cornea
Ce înălțime și greutate ai?
165 cm, 38 kg
Cum a fost adolescența pentru tine? Te-ai simțit diferită de celelalte fete?
Eram tot timpul considerată cea mai slabă, însă nu a fost nimic dramatic și nu a existat un așa-zis impact negativ.
De unde îți cumperi hainele și cât de ușor le găsești?
Înainte, până să termin facultatea, le găseam mult mai greu, căci voiam să-mi vina într-un anumit fel, căutam numai modele pe care le consideram cool și la modă. De exemplu jeans, pe care mi-i doream numai strâmți, și-i găseam greu. Acum îmi este relativ ușor. E o plaja largă, am o deschidere mai mare, port și haine voluminoase, uneori largi, cât și haine care definesc forma corpului. Sunt branduri gen Stefanel care, oricât mi-aș dori o pereche de pantaloni de acolo, nu mi-i pot lua, însa în general găsesc. Foarte slim sunt multe la collectiv, inclusiv multifuncționalul Zara, și să nu uităm de creatorii români, care la orice târg dacă nu ți se potrivesc, le ajustează.
Îți afectează mass media/social media imaginea de sine? În ce fel?
Da, mă afectează! Mi-e greu să spun că pot ignora. Mi-am activat un perfecționism în ceea ce privește corpul: să nu am celulită, să am mușchii conturați, din cauza sau datorită mass mediei, cred. Sunt o femeie slabă și acum 10 ani, când m-am apucat de sală, a fost pentru acest lucru – aveam o dungă de celulită. În urma acestui lucru am mai slăbit 4-5 kg de unde nu aveam. Nu e un lucru rău mersul la sala, căci e un mod de viața sănătos, consider eu, pe care mi l-am însușit, însa da, mass media m-au influențat.
Dacă ai putea schimba felul în care femeile sunt prezentate în media, cum ai face-o?
M-aș baza mai mult pe însușirea unui stil de viața care te face să radiezi cumva, decât pe imagine. Asta, consider eu, s-a dus într-o extremă. Nu sunt contra operațiilor estetice, retușurilor de acest fel, însă armonia și echilibrul tău interior te fac să fii în concordanța cu ceea ce dorești să devii. Exista informație în acest sens, și chiar destulă în momentul de față, astfel încât fiecare poate alege ce înseamnă frumusețea pentru ea, să-și aleagă “modelul” și să lucreze pe el, astfel încât să nu fie în contradicție cu armonia ei interioară.
Care parte a corpului tău îți place cel mai mult și de ce?
Îmi place și partea de sus și partea de jos, separate însă, pentru ca împreuna îmi par că nu se armonizează.
Ai schimba ceva la corpul tău? Ce anume?
Da! Aș dori să fiu mai înaltă, astfel aș avea un corp mai impozant, mai vizibil. Așa mi s-ar părea că ar fi mai armonios. Așa, par doar slabă. Și aș dori să am sânii mai mari, cum i-am avut în adolescență. Slăbind, acela a fost un loc culminant care s-a micșorat.
Au existat momente în care ți-ai ”pedepsit” corpul pentru că nu arăta cum voiai?
Da! Am relatat mai sus. Sport excesiv.
În ce context te simți cel mai încrezătoare în fizicul tău?
De obicei mă simt încrezătoare. Dar de cele mai multe ori în locuri gen evenimente sociale, events-uri, nu în interacțiuni business, office, cum mi-aș dori.
Există contexte care îți creează complexe din punct de vedere fizic? Care?
Ținutele office sunt un calvar pentru mine. Nu mi se potrivesc deloc și depun efort să le aleg. Și la sală, căci acei colanți subțiază mai mult decât e cazul.
Ce relație ai cu corpul tău acum?
Acum am o armonie și o stare de bine pe care o pot găsi cu corpul meu atunci când o caut. Mai sunt “răfuieli”, însă încerc să le gestionez cât mai bine. Menținând echilibrul meu interior, practic mi-e ușor și aici.
Cum arată pentru tine o femeie frumoasă?
Pot să pun un calapod estetic și să spun că o femeie frumoasă are o anumită geometrie facială, anumiți ochi, buze, păr, corp, însă m-au atras foarte multe și diferite tipare de femei, iar numitorul comun la toate acestea a fost vibe-ul pe care-l emana prezența ei. O energie frumoasă, pe lângă o încredere de sine și o anumită feminitate, m-au făcut să le văd superbe. Apoi este vorba de cum se mișcă, cum vorbește, cum se exprimă. Este despre spontaneitate, carismă, emoția transmisă. Este vorba de atitudinea ei, care este parte din frumusețe si ea e cea care face diferența pentru mine.
Mihaela Covei
Ce înălțime și greutate ai?
189 cm și 75 kg
Cum a fost adolescența pentru tine? Te-ai simțit diferită de celelalte fete?
Am fost cea mai înaltă din clasă, începând de la grădiniță și până în liceu, unde reușisem să fiu “depășită” în înălțime de câțiva băieți din clasă. Întotdeauna eram prima la orele de sport pentru a face exercițiile. Țin minte că ne așeza doamna profesoară în șir indian, în funcție de înălțime – prima eram eu, apoi gașca de băieți și ulterior începeau fetele. Nu am cum să nu spun că nu m-am simțit diferită de ceilalți! Nu doar de fete, ci de oameni, în general. În adolescență eram înaltă și slabă. Acum m-am mai “înzdrăvenit”, vorba bunicii. Aveam tot felul de porecle de la oameni necunoscuți. Cele care mă afectau cel mai tare erau “iapa” sau “girafa”.
De unde îți cumperi hainele și cât de ușor le găsești?
Această întrebare trebuia să-mi fie pusă în copilărie și în adolescență! Când ai mei, săracii luau toate magazinele la rând pentru a-mi putea găsi pantaloni până în pământ, cămăși care să-mi vină bine și la mâneci, fuste care să nu fie de o palmă jumătate… Acum este mult mai simplu, soțul îmi spune că eu am inventat noua modă de pantaloni purtați deasupra gleznei. Să ne înțelegem: am picioare de 1 metru 20 cm. Designerii nu se gândesc și la noi, cele de nu ne mai terminăm. Nu mai fac astfel de pantaloni. Sau cel puțin nu prea îi mai găsesc eu. La Collins și H&M îmi mai găsesc mărimea 36 în lungime. Nu îmi este ușor nici să-mi găsesc rochii lungi, de eveniment. Dar există croitori pentru asta și sunt salvată. Cămăși nici în ziua de azi nu-mi găsesc lungi la mâneci. Dacă mă vedeți cu ele suflecate, să știți de ce. Nu este vorba de căldură, nu sunt suficient de lungi astfel încât să pot închide nasturii.
Îți afectează mass media/social media imaginea de sine? În ce fel?
Nu pot spune că îmi afectează în vreun fel imaginea. Nu capăt mai multă încredere în mine dacă primesc pentru o poză 500 de like-uri și nici nu mă întristez dacă la o altă fotografie am doar 20. Sunt leoaică și îmi place să primesc aprecieri, însa nu sunt influențată de acest lucru.
Dacă ai putea schimba felul în care femeile sunt prezentate în media, cum ai face-o?
Suntem în perioada în care ne place să vedem trăsături care nu sunt naturale. Ne mărim sânii, buzele, pomeții – tot felul de astfel de schimbări ale corpului. Aș prezenta mai mult naturalul.
Care parte a corpului îți place cel mai mult și de ce?
Nu am o anumita parte a corpului care îmi place mai mult. Mă plac cu totul. Aș spune capul, pentru că îmi place părul meu lung și blond șuvițat natural și fața care zâmbește foarte mult. Obrazul stâng mai face și o gropiță.
Ai schimba ceva la corpul tău? Ce anume?
Singurul lucru pe care l-aș schimba sunt soldurile. Sunt foarte lată în șolduri. Știu că mă ajută atunci când voi fi însărcinată (o să aibă bebe un confort inimaginabil), deci privesc și lucrul bun din asta, însă am rămas cu o amintire neplăcută, petrecută tot în vremea liceului. Am fost la o casă de modelling și, pentru faptul că eram lată în șolduri nu am fost acceptată și mi-a rămas întipărit în minte lucrul acesta. Sunt convinsă că astăzi nu mai sunt atât de drastici privind modelele ce urcă pe podium. Atunci trăiam în vremea lui 90-60-90.
Au existat momente în care ți-ai “pedepsit” corpul pentru că nu arăta cum voiai?
Pana la vârsta de 27 de ani chiar îmi permiteam să mănânc orice, oricând și nu am fost niciodată nevoita să îmi supun corpul la vreo dieta. Nu știu să țin diete. Acum, la 29 de ani, constat că nu mai am arderile atât de rapide și că ar trebui să am puțin mai multă grijă la ce mănânc, însă tot mănânc dulciuri, fără să îmi dau zilnic peste mâini.
În ce context te simți cel mai încrezătoare în fizicul tău?
În momentul în care merg la un eveniment. Asta pentru că îmi pun cea mai frumoasă rochie, am un machiaj profesionist, o coafură simplă și o atitudine de om încrezător.
Exista contexte care îți creează complexe din punct de vedere fizic?
Da, există. Atunci când sunt într-un grup de oameni și majoritatea sunt mai mici decât mine. Am tendința de a sta cocoșată doar pentru a fi la aceeași înălțime cu ei.
Ce relație ai cu corpul tau acum?
În momentul de față am o relație foarte ok și îl accept așa cum este. Am încercat să scad puțin în greutate, dar kilogramele sunt foarte bine instalate și nu vor să scadă. Așa că am acceptat lucrul acesta și nu mai sufăr că pe cântar nu arată mai puțin de 75 kg.
Cum arată, pentru tine, o femeie frumoasa?
O femeie frumoasa știe să se pună în valoare prin atitudine și prin eleganță. Să fie înaltă, dar nu foarte (maxim 180 cm), puțin slăbuță, cu trăsături fine, foarte îngrijită.
Danny Mihai
Ce înălțime și greutate ai?
1.50cm și 43 de kg
Cum a fost adolescența pentru tine? Te-ai simțit diferită de celelalte fete?
Nu pot spune că am avut o relație de prietenie cu aspectul meu fizic. Nu am suferit din pricina înălțimii, în schimb am avut probleme grave de alimentație. Nu am fost niciodată grăsuță, dar am simțit că fiind mică de înălțime este foarte ușor să iau în greutate. Când am ajuns la o greutate de aproximativ 30 de kg am fost diagnosticată cu anorexie și am petrecut câteva luni în spital și multe luni, poate câțiva ani de recuperare. A fost o perioadă foarte grea, dar atunci am realizat că frumusețea unei femei nu se rezuma la modul în care arată.
De unde îți cumperi hainele și cât de ușor le găsești?
În trecut a fost mai greu. Sunt branduri care îmi plac mult, dar nu au haine pe mărimea mea. Îmi amintesc că în facultate eram un pic mai voluptoasă și aveam probleme în a găsi un sutien potrivit. Singurul magazin în care găseam mărimea 32DD era Marks and Spencer, iar prețurile nu erau deloc student-friendly. Lucrurile s-au schimbat însă mult de atunci. Există foarte multe branduri care au secțiunea ”Petite” dedicată nouă, fetelor mici de statură. Mai mult, am învățat cât de valoros este un croitor priceput, care îți înțelege nevoile. Exista și părți pozitive în a avea mărimea 00 sau XXS: de cele mai multe ori găsesc multe lucruri în sezonul reducerilor și nu de puține ori îmi cumpăr lucruri din secțiunea de copii,10-12 ani. Cu pantofii este mai dificil și oferta un pic mai limitată.
Îți afectează mass media/social media imaginea de sine? În ce fel?
Consider că în ultimul timp mass media pun foarte mult accent pe “celebrating diversity”. Da, există în continuare un “ideal de frumusețe” și suntem înconjurate de femei care seamănă din ce în ce mai mult una cu cealaltă și care abuzează de operații estetice în încercarea disperată de a avea un nas perfect, buze perfecte, obraji ridicați etc. În același timp, însă, media încurajează din ce în ce mai mult ideea de frumusețe diferită, de natural, de frumusețe “out of ordinary”. În final, este alegerea fiecărei femei unde își caută inspirația și ce alege să vadă în media.
Dacă ai putea schimba felul în care femeile sunt prezentate în media, cum ai face-o?
Nu aș schimba. În momentul de față media prezintă femeia într-un mod cât se poate de pozitiv în opinia mea. Observăm din ce în ce mai mult femei cu o carieră de succes, femei cu un corp sănătos etc. Social media contribuie. Celebrități precum Eva Longoria, Selena Gomez sau Shakira nu se sfiesc să posteze imagini din viata de zi cu zi, imagini fără machiaj sau ținute deosebite, imagini care încurajează femeile.
Care parte a corpului tău îți place cel mai mult și de ce?
Zâmbetul. Se spune că zâmbetul este pașaportul spre inimile oamenilor.
Ai schimba ceva la corpul tău? Ce anume?
Picioare mai lungi, nas mai mic, păr mai bogat, glezne mai subțiri. Cred că este în natura oricărei femei să își dorească ce nu are. Dar pot spune că sunt fericită și mulțumită cu corpul meu.
Au existat momente în care ți-ai ”pedepsit” corpul pentru că nu arăta cum voiai?
Da.
În ce context te simți cel mai încrezătoare în fizicul tău?
După o ședință intensă de gym sau atunci când totul este on point, sunt mulțumită de makeup, păr și outfit.
Există contexte care îți creează complexe din punct de vedere fizic? Care?
Nu pot spune că am avut contexte care să-mi creeze complexe, dar mi s-a întâmplat să-mi fie refuzate joburi din pricina înălțimii.
Ce relație ai cu corpul tău acum?
Sportul m-a ajutat foarte mult să-mi înțeleg și să-mi iubesc corpul. Am descoperit tipuri de mișcare care mă pasionează. Aștept cu nerăbdare să merg la sala, nu este ceva ce trebuie să fac, este ceva ce vreau să fac. O femeie frumoasă este o femeie sănătoasă (nu sunt adepta dietelor, dar cred în echilibru și în evitarea exceselor) și o femeie care se îngrijește. Oja sărită de pe unghii, farduri prea stridente, dinții galbeni de la fumatul excesiv, părul neglijat, cu vârfuri despicate sau hainele necălcate nu vor complimenta niciodată frumusețea unei femei.
Cum arată pentru tine o femeie frumoasă?
În opinia mea, “femeie frumoasa” este o contrucție pleonastică. De mai bine de 6 ani lucrez în industria de beauty în țări diferite, cu culturi diferite și viziuni diferite asupra frumosului. În India femeile consideră o piele deschisă la culoare definiția frumosului, în timp ce în țările europene încercăm prin toate mijloacele să obținem o piele bronzată. În Iran aproape 40.000 de femei recurg anual la operații estetice de micșorare a nasului, în timp ce pentru o femeie din Filipine este aproape o jignire să menționezi că are nasul mic. O femeie frumoasă este o femeie care se iubește pe sine, o femeie încrezătoare, o femeie care se concentrează mai mult pe calități decât pe defecte.
Ca Makeup Artist, primul lucru pe care îl fac este să identific ce anume este mai frumos în trăsăturile unei cliente și ce trebuie scos în evidență, nu ce trebuie ascuns. Întotdeauna am considerat makeup-ul nu o mască, ci un mod de a amplifica frumusețea naturala. Mă fascinează modul în care o femeie devine de doua ori mai frumoasă după o ședință de makeup și o mare parte din frumusețe nu vine din machiajul propriu-zis, ci din încrederea pe care i-o oferă. O femeie se simte frumoasă când i se spune că este frumoasă. Oamenii cu care ne înconjurăm contribuie mult la starea noastră de frumusețe. Interioară și exterioară. După cum a spus Frida Kahlo: “Take a lover who looks at you like maybe you are magic”.
12 Comentarii
Natalia
Foarte faina initiativa! M-am regasit in vorbele primei fete cu burta. Am ascuns burta pana am ajuns sa cred ca sunt defecta si ca trebuie sa o ascund cu orice pret.
Simt ca inca mai este mult de lucru, pentru ca pana si de aici, din aceste interviuri, reiese, pe alocuri, ca e ok sa iti accepti corpul asa cum e, dar trebuie totusi sa te aranjezi. Un pic de machiaj, fara varfuri despicate.
Ce ar fi daca ne-am accepta asa cum se accepta barbatii? Zero machiaj, zero pieptanat pe par. (Acum cred ca si pemtru ei creste presiunea de a se aranja, dar totusi e o presiune mult mai mica decat pentru femei.)
Stiu, pare ca sunt la extrema, dar mi-ar placea sa ne machiem si sa ne aranjam pentru ca asa ne place noua, nu pentru ca nu ne permitem sa iesim nemachiate in lume. (Am multe prietene care nu ar accepta ideea sa iasa nemachiate in lume.)
Inoza
Natalia, mă bucur că ți-au plăcut și că te-au inspirat răspunsurile fetelor. Și pe mine cuvintele lui Lorelei, apropo de defectele pe care le ascundem în public, m-au pus pe gânduri. Mi-aș dori ca într-o bună zi să ajung la asumarea ei, cred că e eliberatoare.
Cu machiajul e poveste lungă și vina o poartă mass media. Există însă modele puternice și pe zona asta de naturalețe – Alicia Keys, de exemplu, nu se mai machiază de 3 ani, inclusiv la concerte sau la premiile industriei muzicale.
Îți înțeleg prietenele care nu acceptă să iasă nemachiate din casă, într-o vreme eram și eu una dintre acele femei. La mine motivul era acneea, care mă făcea să mă simt extrem de vulnerabilă. Din fericire am scăpat de ea și am ajuns la ”reușita” de a merge nemachiată inclusiv la un brunch cu prietenele mele. Dar n-am ajuns încă la echilibrul/stima de sine a Aliciei Keys. Presiunea femeilor de a arăta mereu impecabil e adânc înrădăcinată în conștiința colectivă și vor mai trece mulți ani până când va deveni o idee la fel de desuetă ca ”locul femeilor e la cratiță”. Sper să prind acele vremuri. 🙂
o femeie
natalia, frumos ai scris.
Eu am ajuns la o anumita varsta cand m-am acceptat si iubit as cum sunt si nu m-am mai ascuns in spatele machiajului. Pt ca da, asta faceam, ma ascundeam.
Si inca mai am de lupta sa ma accept complet asa cum sunt, mai ascund burta, ma abtin la dulciuri si pt ca nu vreau sa ma ingras si sa fac iar burta etc.
Maria
Demna de toata lauda initiativa ta ,Ina si-ti multumesc in numele tuturor celor care mai au probleme in a se accepta asa cum sunt .Exista la multa lume etichetarea unei persoane la prima vedere …daca e ok fizic atunci presupun ca e si inteligenta ,desteapta ,valoroasa ….si invers …
Inoza
Maria, cred că 99,9% dintre noi nu ne acceptăm așa cum suntem. Am citit inclusiv interviuri cu modele (care își câștigă, deci, existența din faptul că sunt specimene feminine superbe din punct de vedere fizic) care vorbesc despre stimă de sine scăzută, probleme alimentare, sentimente de inadecvare etc.
E o luptă lungă asta, de a ajunge să faci pace cu tine însăți, de a respinge mesajele poluante din punct de vedere psihic ale mass media, de a te accepta așa cum ești și de a te iubi pentru tot ceea ce ești, în loc să te urăști pentru tot ceea ce nu ești. Dar cred că merită rezultatul. 🙂
Te îmbrățișez!
Laura Bunea
Desi ideea e laudabila, nu pot fi de acord cu implementarea. Da, frumusetea nu tine cont de forma, gen, rasa, orientare sexuala, greutate si cate altele, dar de aici pana la political correctness-ul acesta de scoala noua de a scoate in fata orice exagerare si a o indesa sub cusma frumusetii si a egalitatii e cale lunga. Una e frumos, alta e nesanatos. Si sa nu imi spui tu ca fetele acestea de au + 20 sau -20 sub greutatea normala (si prin normal inteleg sanatos, nicidecum norma) sunt bine. Una sa aiba 5 kg in plus si burtica, alta e obezitatea. Sau una e sa fii slaba, alta e sa fii bolnavicios de slaba. Nu sunt medic, nu le cunosc pe fetele acestea, dar lucrurile sar in ochi si nu cred ca e corect nici un astfel de mesaj, tinand cont de ideea pe care doresti sa o transmiti. Nu, nu e firesc si nici sanatos sa acceptam asemenea fluctuatii de greutate ce aduc cu sine dereglari, boli, nesigurante ca fiind ceva frumos, normal si de dorit. Cu parere de rau vad ca de la o vreme te comporti fix ca o revista ce fuge dupa senzational, de dragul traficului si al cool-ului acestuia prost inteles. Eu una sunt tare dezamagita, sper sa fie doar o faza prin care treci.
Inoza
Laura, nu pot să nu observ că te contrazici, încă de la început. Spui că ”frumusetea nu tine cont de formă si greutate”, dar apoi numești a prezenta femei care au siluete diferite de normă ”a scoate in fata orice exagerare si a o indesa sub cusma frumusetii”. Trebuie să te hotărăști care e varianta pe care o susții. 🙂
Nu sunt politically corect, sunt o femeie care s-a săturat să-și impună standarde de frumusețe imposibile (și să sufere apoi când evident nu poate să le atingă) și care s-a săturat văzând numeroase alte femei supunându-se la acest chin mental. Vreau să începem să ne raportăm la propria noastră frumusețe ca la frumusețea ideală, vreau să fim mai open-minded, mai empatice (cu noi și cu celelalte), vreau să încetăm să judecăm fizicul altor femei fără să știm despre ce vorbim.
N-am scris nicăieri în text că obezitatea sau anorexia sunt normale sau de dorit! De fapt, Danny, una dintre protagonistele articolului, a spus că a suferit de anorexie în adolescență și a povestit ce chin a fost să se vindece.
Dar mă deranjează când văd persoane ca tine sau ca alte cititoare de pe Facebook cum lipsesc automat eticheta de ”anorexie” unei femei slabe. Nu sunt una și același lucru! Am o prietenă care e foarte slabă, dar sănătoasă, și care de ani de zile încearcă să se îngrașe (fără rezultat) tocmai din cauza unor persoane ca tine, care se leagă de fizicul ei și o etichetează în moduri dureroase. Partea tristă și paradoxală e că, în pofida faptului că era o femeie perfect sănătoasă, acum riscă să dezvolte probleme de alimentație tocmai pentru că încearcă să nu mai pară așa ”anorexică”. Înțelegi ce periculoase sunt mesaje ca ale tale, prin care ”condamnăm” aspectul fizic al cuiva fără să înțelegem că poate asta e constituția respectivei persoane?
Și nu, nu cred că Lorelei e obeză, așa cum susții tu. Cred că e o femeie plinuță, cu forme, frumoasă și asumată. Știi cine a mai fost o femeie plinuță, cu forme? Regina Victoria a Angliei. Cel puțin în partea a doua a vieții era chiar durdulie. Asta n-a împiedicat-o să aibă 9 copii, să domnească 64 de ani și să trăiască 82. Știi cine, judecând după considerente medicale, pare obeză? Actrița Chrissy Metz, care joacă într-unul dintre serialele mele preferate din ultima vreme, ”This Is Us”. Am citit motivele pentru care a ajuns la greutatea pe care o are acum și mi-au dat lacrimile: în copilărie, familia ei era atât de săracă încât mama ei uneori nu lua cina, să le ajungă mâncarea copiilor. Așa a ajuns să pună semnul egal între mâncare și iubire. Și da, probabil are probleme de sănătate din cauza greutății, dar încearcă să aibă grijă de ea și să se iubească cât de bine poate. Și, apropo, n-am citit niciun interviu în care să spună că obezitatea e un lucru bun. Nu cred că cineva în toate mințile ar spune asta.
Poți să crezi orice vrei despre mine, inclusiv că fug după senzațional și trafic, dar asta înseamnă că nu înțelegi absolut deloc ce încerc să fac prin textele mele și cu acest blog. Recunosc, sunt puțin dezamăgită, dar sper să fie doar o fază prin care treci. 🙂
Maria
Hai, Ina, nu te mai supara, fiecare cu parerea lui, asta e adevarata diversitate…
Sunt sigura ca pana acum ai inteles ca nu toata lumea are parerile tale si ca unii chiar vor sustine pareri contrare, dar ce suparare e aici?
Stii ce imi doresc eu cel mai mult? Sa nu ne mai lasam atrasi in tot felul de curente si manipulati, ci sa discernem cu mintea noastra cultivata si cu bun simt. Si sa putem dialoga cu bunavointa, deschisi la alte pareri, neincrancenati, fara a insemna ca gata, achiesam la ele.
Lorelei e foarte draguta, in prima poza si in ultima arata super, in celelalte poze eu cred ca nu arata bine, cred ca e stridenta si neeleganta. Are dreptul sa fie asa? Are. Am dreptul sa constat sau sa am parerea asta? Am. Si n as avea nicio problema in a i fi cea mai buna prietena.
La restul fetelor nu mi se pare nimic neinregula.
In neregula mie imi par lipsa de masura si de bun simt, atat. Toti stim ce e cu masura si bun simt.
De cand e lumea lume s a judecat, de asta nu scapam neam!
Acceptarea de sine e un proces mai complicat, mai profund, nu inseamna ca ma accept pe mine daca devin dizgratioasa, caraghioasa, indecenta. Inseamna doar ca mi am pierdut busola!
Daca stam cu ochii si urechile la toate prostiile din lume, ne prostim si noi, e singurul efect.
Cred ca orice femeie are frumusetea ei si tine de inteligenta ei s o scoata in evidenta si sa mascheze defectele. Asa e elegant, asa e firesc, asa e de bun simt.
Dar articolul tau e bun. Tocmai fiindca naste opinii si discutii.
Cu drag!☺
M.
Inoza
Maria,
Nu mă deranjează ca cineva să aibă o părere diferită de a mea. Dimpotrivă, sunt adepta a ceea ce spunea Evelyn Beatrice Hall (nu Voltaire, cum cred mulți): ”I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it”.
Știi ce mă deranjează? Că, după ce 4 femei minunate acceptă rugămintea mea de a răspunde la niște întrebări foarte personale, unele chiar intime, vine cineva care să o declare pe una sau pe alta dintre ele ”bolnavă”. Am toată bunăvoința din lume și toată deschiderea, dar nu pot să citesc astfel de comentarii jignitoare și să nu reacționez.
Cât despre ce e strident, firesc sau elegant, câte capete, atâtea păreri. Personal, admir pe oricine are suficientă încredere în sine încât să se îmbrace așa cum simte, fără să țină cont de norme, etichetă, trenduri etc. Dar înțeleg și accept, evident, dreptul tău de a nu fi de acord cu mine. 🙂
Cristiana
Eu nu pot decat sa le admir pe protagonistele acestui articol. In primul rand strict pentru ce au raspuns si in al doilea rand pentru ca au avut curajul sa o spuna intr-o lume care inca pune etichete asa de usor.
Astfel de idei – “toti grasii sunt nesimtiti”, “e slaba deci e anorexica”, “cum poate sa se imbrace asa, nu vezi cat e de grasa” – se pot dovedi toxice si cred ca e nevoie de multa munca pentru a schimba ochelarii prin care privesc unii dintre noi. Si eu zic ca departe de political corectnessul exagerat de care esti acuzata, iti iei coiful si armura si ne ghidezi catre schimbare 🙂 deci iti zic un mare Bravo si keep rocking!
P.s. doar mie mi se pare nedrept ca mereu se comenteaza trupurile femeilor dar barbatii scapa mai usor cu aproape orice? Ei nu sunt obezi si nesanatosi, ei au “burtica”. Ei nu sunt neingrijiti si nesimtiti, ei sunt grizonati si misteriosi. Ei nu se imbraca nu stiu cum, sunt “interesanti” etc.
Si p.s. 1: Opinia mea e ca nu e neaparat necesar sa avem o parere chiar despre orice si zic asta constienta ca pot fi acuzata de multe lucruri rele 🙂 Eu tot nu reusesc sa inteleg de ce e nevoie sa avem pareri despre corpurile altor persoane. Ne pot placea, putem fi atrasi sau nu etc. Dar etichete si pareri elaborate… cumva mi se pare prea mult si cred ca trebuie sa ne privim atent pe noi inauntrul nostru ca sa intelegem de ce simtim nevoia asta, daca o simtim.
Danny
Departe de a fi o fuga fupa senzational sau trafic, articolul este, in opinia mea, un reminder ca frumusetea nu ar trebui sa fie un fel de Patul lui Procust. Dupa cum a spus Miranda Kerr “A rose can never be a sunflower, and a sunflower can never be a rose. All flowers are beautiful in their own way, and that’s like women too. I want to encourage women to embrace their own uniqueness.”
A bit more love, a bit less hate, girlies!
Inoza, you rock!
Diana
Mi-a placut f mult articolul si m-au intristat comentariile care judeca. De regula persoanele care judeca pe altii nu sunt f blande nici cu propria persoana, de aceea mi se pare trist. Las comentariul asta pt ca vreau sa adaug o recomandare de carte, Bodies, Susie Orbach. Mi-a placut mult, practic te face sa intelegi ca totul este un construct (exista studii care demonstreaza orice, inclusiv ca persoane cu BMI 27 care fac sport sunt mai sanatoase decat persoane cu BMI 21 sedentare, norme dupa care Brad Pitt e supraponderal si George Clooney e obez, etc) si ca de fapt daca nu iti asumi corpul in care traiesti si nu faci pace cu el, nu vei fi fericit niciodata, indiferent de cate kg ai