Mai sunt cateva ore pana la Ceremonia de inchidere a Festivalului de la Cannes si, bineinteles, pana la anuntarea marilor castigatori. Pentru ca astazi nu mai ruleaza niciun film pe Croazeta, am profitat de acest ragaz sa-mi fac o lista cu peliculele pe care vreau sa le vad.

Optiunile de mai jos sunt extrem de subiective si notate intr-o ordine aleatorie. Sunt convinsa ca lista unui critic de film ar fi complet diferita, dar iata la ce a vibrat detectorul meu de film anul acesta. 🙂

The Great Gatsby
Regia: Baz Luhrmann

De ce: Desi prefer cinematografia minimalista,  imi place sa degust, din cand in cand, cate o extravaganta vizuala. Mi-a placut cartea lui Scott Fitzgerald in liceu, mi-a placut ecranizarea cu Redford si cred ca o combinatie intre DiCaprio, Mulligan si Maguire este castigatoare. Bonus: soundtrack-ul e foarte bun.

Jeune & jolie (Young & Beautiful)
Regia: François Ozon

De ce: Premiza filmului e cat se poate de interesanta: o adolescenta de 17 ani care se prostitueaza de placere. Structura e la fel de captivanta: portretul protagonistei e creionat de-a lungul a 4 anotimpuri, prin 4 melodii. Bonus: tipa din rolul principal, Marine Vacth, arata intr-un mare fel. Google search her, daca nu ma credeti. 😛

The Bling Ring
Regia: Sofia Coppola

De ce: Sunt o fana a filmelor Sofiei si sunt foarte curioasa sa vad cum abordeaza un film light. Alegerea Emmei Watson mi s-a parut initial neinspirata, dar intre timp am vazut The Perks of Being a Wallflower si miss Watson mi-a intrat la inima. Si s-o vezi pe Paris Hilton interpretand-o pe Paris Hilton…priceless. 🙂 Bonus: Doamna Coppola stie sa aleaga un soundtrack care creeaza dependenta. Sunt pe repeat cu Sleigh Bells de vreo 2 zile.

L’image manquante (The Missing Picture)
Regia: Rithy Panh

De ce: Sa reusesti sa prezinti ororile unui regim opresiv, vinovat de crime in masa, fara sa faci abuz de sensibilitatea spectatorilor, folosind doar figurine din argila, mi se pare un exercitiu de imaginatie si talent extraordinar. Bonus: filmul a castigat Premiul Un Certain Regard.

Heli
Regia: Amat Escalante

De ce: Nu sunt neaparat o fana a peliculelor hiperrealiste si nici a celor care includ scene de tortura (iar Heli bifeaza ambele capitole), dar intriga filmului mi se pare promitatoare (am povestit aici mai multe), iar actorii (mai ales micuta Andrea Vergara) m-au facut curioasa.

Le passé (The Past)
Regia: Asghar Farhadi

De ce: Mi-a placut mult ultimul film al lui Farhadi, A Separation, iar acesta promite aceeasi aplecare onesta si toleranta asupra personajelor, din nou o familie dezbinata. Nu strica nici faptul ca in rolul protagonistei e frumoasa Berenice Bejo, pe care in The Artist n-am avut ocazia s-o aud vorbind. 🙂 Bonus: Regizorul e iranian, actorii sunt francezi, filmarile s-au facut mereu cu un translator pe platou. Cred ca e o situatie cel putin inedita si merita sa vedem cum au reusit sa mascheze acest mic handicap.

Behind The Candelabra
Regia: Steven Soderbergh

De ce: L-am cunoscut pe Soderbergh din perspectiva regizorului de thriller, a regizorului de film de actiune, a regizorului de drama, dar si a regizorului de comedie foarte slaba. Sunt curioasa, deci, cum va spune povestea de dragoste a unui cuplu gay. Bonus: Michael Douglas si Matt Damon in ipostaza de indragostiti? That I’ve gotta see! 🙂

Only God Forgives
Regia: Nicolas Winding Refn

De ce: Drive, ultimul film la care au colaborat Winding Refn si Ryan Gosling, nu mi-a placut in mod deosebit (in afara de coloana sonora, care a fost exceptionala). De data aceasta, insa, intriga mi se pare mai bine construita, iar combinatia de replici putine + adrenalina care pompeaza pare sa promita 90 de minute de film de actiune in cea mai buna traditie americana. Bonus: Kristin Scott Thomas in rol de sefa nemiloasa a unei organizatii mafiote? Must see! 🙂

La vie d’Adèle (Blue Is The Warmest Colour)
Regia: Abdellatif Kechiche

De ce: Imi plac filmele cu adolescenti lipsite de judecati de valoare sau de comentarii moralizatoare strecurate subtil de regizor, si pelicula lui Kechiche pare sa fie exact acest gen. Bonus: Léa Seydoux. Pana si regizorul danez Thomas Vinterberg, presedintele Juriului Un Certain Regard, a spus despre picioarele frumoasei frantuzoaice ca sunt o imagine care il va urmari o vreme. 🙂

The Immigrant
Regia: James Gray

De ce: Fara sa fiu neaparat o fana a creatiilor anterioare ale lui Gray, imi plac mult Marion Cotillard si Joaquin Phoenix. Actiunea se desfasoara tot in America anilor ’20, la fel ca in The Great Gatsby, doar ca la polul opus al ierarhiei sociale. Va fi, asadar, interesant de vazut cum a surprins fiecare regizor aceasta perioada istorica atat de ofertanta. Bonus: Marion Cotillard. 😉

La Vénus à la fourrure (Venus in Fur)
Regia: Roman Polanski

De ce: Imi plac filmele facute cu un numar minim de actori, intr-un cadru restrans, de tip piesa de teatru. Unul dintre preferatele mele din genul acesta ii apartine tot lui Polanski: Death And The Maiden. Bonus: cuplul de actori Emmanuelle Seigner – Mathieu Amalric, de care m-am indragostit in Le scaphandre et le papillon.

Only Lovers Left Alive
Regia: Jim Jarmusch

De ce: Dupa panoplia de filme cu vampiri care a luat cu asalt cinematografele in ultimii ani, o pelicula a lui Jarmusch pe aceeasi tema e ca un pahar de vin dupa multe halbe de bere ieftina (daca sunteti amatori de bere, inversati, va rog, cei doi termeni ai comparatiei :P). Nu doar ca sunt curioasa sa vad cum arata, ce gandesc si ce simt vampirii lui Jarmusch, dar abia astept sa le vad pe Tilda Swinton si pe Mia Wasikowska, in rol de surori. Extra bonus: Tom Hiddleston. Perfection! 🙂

***

Nu ratati diseara, de la ora 20:00, imagini live de la Festivitatea de inchidere a Festivalului de la Cannes, pe site-ul Orange.ro sau pe Portalul Orange de mobil!