Dacă vă era dor de un serial de epocă bine-scris, cu personaje memorabile, costume de vis și decoruri superbe, vă recomand trei noi seriale, care să vă satisfacă fanteziile vintage. Atenție, însă, toate creează dependență. 🙂

***

The Marvelous Mrs. Maisel

Miriam (Midge) Maisel este o femeie de 20 și ceva de ani, din New York-ul anilor ‘50, cu o căsnicie fericită, doi copii frumoși și un apartament luxos în Upper West Side. Atunci când mica ei lume perfectă este dată peste cap, Miriam descoperă în ea resurse practice nebănuite, dar și un talent unic pentru comedie.

Ce-mi place:

Recunosc, am dat play episodului pilot (pe care îl puteți urmări legal și gratuit aici) cu așteptări uriașe, știind că e un serial scris, regizat și produs de Amy Sherman Palladino, creatoarea ”Gilmore Girls”. Dacă ar fi fost un serial bunicel, probabil l-aș fi considerat mediocru, iar dacă ar fi fost mediocru, probabil aș fi zis că e execrabil. Din fericire, ”The Marvelous Mrs. Maisel” e absolut splen-did.

De la actorii perfecți (Rachel Brosnaham a luat un Glob de Aur luna trecută pentru cea mai bună actriță de comedie într-un rol principal), la replicile pe care le savurez ca pe niște pricomigdale, la decorurile și ținutele pentru care uneori apăs ”pause” ca să le admir, la povestea care te prinde cu totul, te face să te înfurii, să te bucuri, să râzi sau să ridici o sprânceană și până la muzica pe care am căutat-o după fiecare episod (pentru că e perfectă pentru o dimineață leneșă sau chiar pentru o tură de curățenie generală prin casă, dacă vrei să te simți ca o gospodină newyorkeză din anii ‘50), serialul ăsta e poezie.

Ce nu-mi place:

Are, deocamdată, doar un prim sezon cu 8 episoade, mult prea puțin pentru o dependentă compulsivă, ca mine. Motiv pentru care refuz să mă uit, de câteva săptămâni, la ultimul episod al sezonului 1 (deși fac eforturi herculeene în acest sens) și aștept să am o zi super low, ca să mă răsfăț cu el.

Cable Girls (Las chicas del cable)

În Madridul de la sfârșitul anilor ‘20, Alba, Marga, Carlota și Angeles lucrează ca operatoare la Compania Națională de Telecomunicații. Într-o lume în care bărbații dețin controlul și decid soarta femeilor, cele patru descoperă că prietenia dintre ele le poate da forța să-și schimbe viețile.

Ce-mi place:

Ca multe alte femei de vârsta mea, sunt fascinată de anii ‘20 ai secolului trecut. De muzica, moda, literatura, dar mai ales de nașterea feminismului, de acele momente în care femeile, deși n-aveau voie să-și părăsească soții abuzivi sau să scoată bani din contul familiei fără acordul lor, au cerut să aibă drept de vot și o voce.

”Cable Girls” reușește să prezinte destul de interesant povestea de emancipare a femeilor din Europa anilor ‘20, punând laolaltă tipologii diverse, ca naiva, independenta, manipulatoarea sau casnica. Nu strică, bineînțeles, faptul că atât actrițele, cât și actorii (ay, caramba!), sunt niște specimene umane superbissime, că hainele sunt splendide și că totul e asezonat cu intrigă, dragoste, manipulare, trădare și răzbunare.

Ce nu-mi place:

Pe cât m-am bucurat că Netflix a făcut un serial original într-o spaniolă care-mi bucură urechea, pe atât am fost de neplăcut surprinsă că pe coloana sonoră sunt melodii americane contemporane. Chit că unele au un twist à la anii 20, pentru mine muzica reușește, de fiecare dată, să strice magia pe care o creează personajele, costumele și decorurile.

Un alt lucru puțin supărător e că filmul tinde uneori să aibă răsturnări și situații telenovelistice, dar hei, nimeni nu e perfect (mai puțin Mrs. Maisel, adică). 🙂

The Crown

Sunt slabe șanse să nu fi auzit încă de unul dintre cele mai de succes seriale Netflix ale momentului, dar, în caz că n-ați făcut-o, ”The Crown” prezintă domnia Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, începând din momentul căsătoriei ei cu Prințul Phillip, până în epoca printeței Diana, în decursul a 6 sezoane (dintre care doar 2 au fost deja lansate).

Se pare că adevărata regină Elisabeta a văzut serialul la insistențele fiului ei, Edward, și ale nurorii ei, și că i-a plăcut chiar foarte mult. 🙂

Ce-mi place:

Ca să nu vă plictisesc prea mult o să fiu scurtă: absolut totul. E suficient să vezi un singur episod din primul sezon să înțelegi de ce este cel mai scump serial produs vreodată de Netflix (doar primul sezon a costat 100 de milioane de lire sterline).

Scenariul este impecabil (scenaristul este și cel care a scris filmul ”The Queen”) casting-ul e excelent (actorii se schimbă odată la 2 sezoane pentru a respecta transformările fizice ale personajelor în timp), iar vizualurile sunt un adevărat regal (interioarele și peisajele sunt atât de perfect reconstruite încât par tablouri).

Am apreciat, de asemenea, că filmul evită s-o idolatrizeze pe regina Elisabeta (deși o tratează cu empatie, ca și pe restul personajelor, de altfel) și lasă spectatorul să își tragă propriile concluzii despre acest personaj istoric mereu scindat între datorie și familie.

Ce nu-mi place:

Sigur, uneori acțiunea poate fi destul de lentă pentru gustul uneora, dar pentru mine, una, filmul ăsta n-are niciun cusur demn de menționat.