Cand m-am dus ieri la cumparaturi la hypermarket-ul Real din Afi, n-am banuit ca pornesc intr-un razboi.
Abia cand am ajuns la raionul de cosmetice si am vazut plutoanele de soldati in rochite colorate si cu ecusoane metalice, mi-am dat seama ca am intrat in transee si ca va fi o lupta dura, care pe care.
Imi fac curaj si imi croiesc drum spre rafturile cu creme de fata, pentru ca aveam nevoie de un demachiant. Il ocolesc cu abilitate pe cel unde se lafaiau produsele Garnier, L’Oreal si Olay, in fata caruia erau postate trei tinere gata sa sara pe tot ce misca, si merg la cel cu produse romanesti.
Si, cum stau eu asa cantarind in mana un demachiant Bioten si unul Ana Aslan, hop, din neant, se materializeaza langa mine o soldatica in rochie bej, cu ecuson Olay pe piept.
– Buna ziua, cautati ceva anume?, ma intreaba tot un zambet.
– Buna ziua. Da, caut un demachiant produs de o companie romaneasca, ii spun eu zambind larg si crezand ca aceasta marturisire ii va pune capac. Tipa, insa, nu se lasa cu una cu doua.
– Am inteles. Pot sa va intreb daca ati folosit vreodata produsele Olay?
– Da, folosesc o crema de fata Olay.
– Pot sa va intreb care?
Da, poti sa ma intrebi. 
– Cea hidratanta, de zi, cu SPF 15.
– Am inteles. Si sunteti multumita de ea?
– Da.
– Perfect. Daca sunteti multumita de ea, pot sa va arat si alte produse din gamele noastre?
– Nu, multumesc. Dupa cum v-am mai spus, caut un produs romanesc.
– Pot sa va intreb de ce?
– Sunt o nationalista inraita.
Ahahahahahahaha, cu asta chiar ca am blocat-o. I-a luat cateva secunde sa-si gaseasca replica. Probabil in manualul lor de instructiuni nu figureaza replici din astea „exotice”.
– In regula. Daca vreti sa va arat alte produse de-ale noastre, va stau la dispozitie.
– Super. Multumesc.
Odata ales demachiantul, pornesc spre raionul de paste si periute de dinti. Acolo ma asteapta un soldatel Colgate, unul Blend-a-med si unul Sensodyne. Reusesc sa-i fentez pe ultimii doi cu un pas agresiv si sigur, dar cum periuta pe care o folosesc de doi ani incoace e la raionul Colgate, imi fac o cruce cu limba si ma pregatesc mental pentru asediu.
– Buna ziua! Pot sa va ajut cu ceva?
– Multumesc, nu, vreau doar o periuta de dinti.
– Pot sa va intreb care?
De ce naiba sunt astea instruite sa intrebe „Pot sa va intreb care?” in loc sa intrebe, pur si simplu?
– 360 Sensitive.
– Aha. Si nu v-ar interesa sa incercati si *insert nume complicat de periuta aici, care, dupa cum suna, pe langa ca-ti spala dintii, bate si covoarele si face si sarmalute in foi de vita de vie*.
– Va multumesc, dar de vreo 2 ani folosesc acelasi model.
– Am inteles. Si n-ati vrea sa incercati si *insert nume complicat de periuta aici, care, dupa cum suna, pe langa ca-ti spala dintii, bate si covoarele si face si sarmalute in foi de vita de vie*?
Am oftat lung. Pe langa ca le face agresive, le mai si spala creierul sa nu reactioneze la refuzuri.
– Va multumesc, dar nu. Am incercat sa pun accent pe ultimul cuvant.
– In regula. O zi buna!
– La fel si dvs!, i-am spus. Pe „si nu mai teroriza oamenii” l-am pastrat doar pentru mine.
Balsam de par nu mi-am mai luat. Pana sa ajung la raftul L’Oreal, trebuia sa trec de tipa de la Pantene si de cea de la Garnier. Si aia de la Pantene arata de parca ar fi putut face un copil sa planga.