Cu riscul de a vă nărui imaginile create de descrierea mea succintă, nu am început cursurile cu instructorul, ci cu instructoarea. Nu a fost un „Dirty dancing”, ci mai degrabă un „Coyote Ugly”, dar de mult nu m-am simţit atât de funny-crazy-sexy-cool.

Cursurile de dans nu se ţin în clubul Organzza, ci în barul cu acelaşi nume. Iar ringul de dans e amplasat chiar în faţa barului. Aşa că închipuiţi-vă vreo 10-15 bărbaţi care salivează în faţa a 8 fete pe tocuri cui, care-şi unduiesc corpurile pe ritmuri de salsa.

Instructoarea e o tipă incredibilă, care dansează pe viaţă şi pe moarte. Deşi a purtat un trening gri, a fost de departe centrul de interes al barului. Iar eu am bombănit tot timpul cursului, pentru că în loc să ne înveţe paşii de bază, individa ne-a învăţat o coregrafie destul de complicată.

Am rămas însă mută de mirare, când, la vreo 3 ore după sfârşitul cursului, în timpul petrecerii, s-au auzit acordurile melodiei pe care învăţasem noi coregrafia. Toţi mexicanii, portoricanii şi peruanii din încăpere au început să danseze pe exact aceeaşi paşi pe care-i învăţasem înainte. Ba chiar am învăţat un francez simpatic (Gerard, cred) să danseze salsa pe melodie. Mi-a spus că e incredibil că, europeană fiind, ştiu să dansez latino ca băştinaşii. Normal că nu i-am spus nimic de curs… Shhhhhhhh… secretul nostru.

Până la sfârşitul serii toată lumea din încăpere dansa cu toată lumea. Inclusiv chelneriţele, barmanii şi DJ-ul. La Organzza, muzica, ca şi oamenii, e 100% latino.