Avertisment: Urmatorul material nu este indicat pentru lectura persoanelor de sex masculin. Citirea lui poate cauza moartea prin plictiseala. Contine detalii inutile despre cosmetica, pensat, sprancene si alte asemenea frivolitati.

Povestea sprancenelor mele pufoase s-a incheiat. Ieri, mai precis. Imposibilul s-a produs: am gasit cosmeticiana de vis: amabila, prietenoasa, dar mai ales extrem de talentata. Cand ma uit in oglinda, suspin. Sprancenele mele, vizibil usurate de loads of hair, suspina usurate si ele. Fata mea arata ca a altcuiva. A cuiva cu niste sprancene stylish. Dar sa va spun cum a inceput si s-a sfarsit toata tarasenia.
Pentru cei nefamiliarizati cu aventurile mele insprancenate, citit aici. Pentru cei de-ai casei, sa va iau de unde v-am lasat. Cu alte cuvinte, am ramas in momentul in care am gasit-o eu pe Elis, aparent cea mai accesibila pensatoare de fite de pe cheiurile Dambovitei. Care, cu un zambet suav, si o mana finuta, m-a lasat mai usoara de jumatate de milion si de doua fire de spranceana.
Bineinteles ca, atunci cand mi s-a intors prietena din Grecia, am luat-o la impins compartimente de vagoane-restaurant. Pai bine, mai Adina, asa prietene suntem noi? Ma trimiti la tipa asta care, nu zic nu, pare ca stie ce face, dar nu face nimic? Intelegeti voi, traisem o drama. Adina arunca magarul mort in curtea vecinului: cum n-a facut treaba buna, ea care e asa si pe dincolo, care transforma si cele mai subtiri sprancene intr-o capodopera? Ma uit la ea incruntata: a prizat Adina canepa in Grecia? Care sprancene subtiri? Ale mele erau ca niste cosite vikinge si nici n-a vrut sa se uite la ele suficient de mult incat sa le dea o forma.

Misterul l-a dezlegat tot Adina: vorbeam despre doua persoane diferite. Confuzia nu a fost greu de explicat: amandoua au nume similare: Elis, cea pe mainile careia am nimerit eu si Ela, tipa la care trebuia sa merg, amandoua au avut saloane in Dorobanti, amandoua au avut de-a face cu Anastasia Soare.

Diferenta este totusi, foarte mare. Elis, rafinata si comunicativa, nu zic nu, promite, dar nu arata. Cred ca daca ar scrie pe site ca se poate ocupa de sprancene numai in 3 luni de tratament, interval in care trebuie s-o vizitezi regulat si sa-i maresti contul bancar cu aproximativ 3 milioane, multe dintre inocentele care-i trec pragul ar face cale intoarsa (me included). Tot asa, tipa asta mi se pare putin cam rautacioasa (folosesc un eufemism, evident). Daca ii accesati site-ul, veti vedea ca are grija ca, inca din primele paragrafe, sa arunce cu putintel noroi in…concurenta, nimeni alta decat Ela, care, vedeti voi, „a fost foarte departe de pretentiile” lui Elis.

Ela nu are site. Are un cabinet intr-un apartament cochet, la un subsol, unde, din cauza mobilierului vechi, a acvariilor si a tablourilor, am crezut ca am nimerit intr-un fel de galerie de arta. N-a vorbit rau (culmea!) de Elis. A spus doar ca niciodata nu i-a fost eleva lui Elis, cum sustinea ea pe site-ul salonului si m-a rugat sa compar rezultatele la final, fara alte comentarii. Am ras. Nu era greu. Elis imi „ciupise” 4 fire. Orice schimbare de la 5 fire in sus ar fi fost remarcabila.
Rezultatul mi-a depasit asteptarile. Acum am niste sprancene fluide, dar cu linii ferme, usor arcuite, parca prelungite, in fine, visul meu de multi ani. Iar suma de bani a fost aproape jumatate din cea platita la primul „experiment”. Nu vreau sa-i fac reclama tipei, n-are nevoie. Are mii de cliente, iar printre ele sunt multe vedete sau persoane instarite, (gen: „iar cand am vazut perechea aia de pantofi din piele de crocodil aurie Jimmy Choo, stiam ca o sa mor daca nu mi-i cumpar pe loc”, fragment auzit accidental cat am stat acolo). Dar vreau sa-mi cer scuze persoanelor care, la imboldul meu, au mers in primul salon de cosmetica, de unde, cred eu, s-au intors nemultumite.

A, da! Si unul dintre scopurile ascunse ale acestui post a fost sa ma laud 🙂