Am ganduri bune, de weekend, pentru ca, asa cum spunea un prieten al meu, weekendul se termina joi si incepe vineri. 🙂

Asta o spun acum, ca lucrurile imi merg bine. Daca ma intalneati saptamana trecuta, m-ati fi recunoscut doar dupa privirea vida si firisorul de saliva ce mi scurgea pe barbie. Dap, eram intr-o semi-coma si daca va spun ce mi-a provocat-o, o sa radeti si cu coccisurile de mine: am facut o intoxicatie cu Cola. Ahahahahahaha.

Eu, care cred ca Cola e bautura Diavolului, am bagat in mine de parca era singurul lichid de pe Pamant si aveam de ales intre asta sau a linge un ghetar. Dar, destul despre socul meu cocacolic. Acum sunt bine, nu ma culc la 7 seara si nici nu mai cred ca a manca o banana pisata necesita un efort supra-omenesc.

Va scriu de aici, de la biroul meu bine-aerisit, privind prin perdea languros la vecinul meu psihopat din blocul de vizavi care se holbeaza in fiecare seara in dormitorul meu. Suntem ok, el stie ca inchid lumina cand ma dezbrac, eu stiu ca isi bea cafeaua la 8 uitandu-se la mine in bucatarie cum mananc, si apoi mutandu-se la geamul din dormitor cand trebuie sa ma schimb. Imi cer scuze pentru aceasta divagatie, e incredibil ca e aproape 1 noaptea si asta n-are somn! Ma gandesc sa sting lumina si sa simulez nani, sa-i fac un bine metabolismului lui care se tine dupa metabolsimul meu care este.

Cum va spuneam, viata e frumoasa. Sau asta poate doar pentru ca eu sunt o norocoasa nascuta intr-o zi de duminica. Ahahahahahahahaha. Dap, in caz ca nu stiati, noua, norocosilor nascuti in zilele de duminica ni se intampla lucruri norocoase. Sa va explic. Daca mi-am dorit ceva la un anumit moment din existenta mea, l-am obtinut.

Mi-am dorit o Barbie pe cand aveam vreo 6 ani. Ea a venit. Ce-i drept, cu 5 ani intarziere, dar astea sunt detalii. Mi-am dorit lentile verzi pe la vreo 15 ani, si iata-ma la 21 de ani cu lentile verzi. Ahahahahahahahahahaha (e un cuvant cam lung asta, cred ca o sa-l inlocuiesc cu ras isteric, necontrolat) . Dap, lucruile bune merita asteptate. They always come, sooner or later. Uneori cand nu mai ai nevoie de ele, dar ele vin, nonetheless.

Au mai existat si accidente la capitolul “Imi doresc X”, adica lucruri pe care mi le-am dorit si pe care chiar le-am obtinut pe moment, cum ar fi caseta cu “Titanic” de Craciun, acum vreo 9 ani, bursa Erasmus anul trecut sau laptopul pe care mi-l iau sambata (ups, poate imi jinx norocul meu cu cataracta si imi aduce in loc un prajitor de paine cu doua viteze sau un cantar subacvatic).

In mod absolut placut m-a surprins un moment din vara asta, cand eram on the verge of dispair, dupa ce imi dadusem demisia si am realizat ca eu nu voi fi niciodata un jurnalist serios. Tin minte ca stateam pe pat, intr-o dupa-amiaza si mi-am zis ca mi-ar placea sa ma fac scriitoare, asa cum unii se fac bodyguarzi la Scorseze sau unele vanzatoare la Fornetti.

Apoi mi-am dat seama ca, desi ma pricepeam de minune la dialoguri, sunt o distrusa la descrieri (natura, actiune, nici nu conteaza, Sadoveanu, care cred ca sucks big time era un zeu pe langa mine). Si m-am gandit : « Hm…uite, scenarista ar trebuie sa ma fac, n-as fi niciodata nevoita sa scriu descrieri, poate doar: Mimi iese furioasa. Gigi ramane pe ganduri. Cut to » You won’t believe care a fost urmatorul meu job! (ras isteric, necontrolat) Yep, lucrez de zor la “Carpathian Seinfeld”.

Intre noi fie vorba acum (yey, vad ca psihopatul a stans lumina, there’s just us now:D) e bine sa stii ce sa-ti doresti si cand. Poate o papusa Barbie atunci cand aveam 6 ani ar fi ramas cheala si fara chiloti pe ea, pe cand la 11 am stiut sa o pretuiesc mai bine (desi am lasat-o cheala si fara chiloti pe ea, cred ca am iubit-o mai mult).

Asa ca acum, 21 going on 22, imi doresc sa ma marit cu printul William, si la nunta sa ne cante Bay City Rollers, fix melodia asta pe care o iubesc. Cu putin nocorc, in 5 ani… 🙂