In Reality Bites, o comedie romantica din 1994, cu Winona Ryder, Ethan Hawke si Ben Stiller, Lelaina (personajul interpretat de Winona) ii spune la un moment dat lui Troy (Ethan Hawke): „I was really going to be somebody by the time I was 23.” „Honey, all you have to be by the time you’re 23 is yourself”, e raspunsul lui.

Ce se intampla insa atunci cand ai 26 de ani, n-ai realizat nimic din ce iti doreai si nici nu stii prea bine cine esti? Cam asta era dilema mea prin octombrie anul trecut. Sora mea, Lia, mi-a povestit despre cursurile de actorie tinute de actrita Alina Grigore la InLight Center si, nu stiu de ce, am simtit ca asta poate fi solutia pentru impasul in care ma aflam.

Am ajuns la sediul InLight, care pe atunci era pe Academiei 1A, intr-o seara de miercuri. Am descoperit acolo o gasca de oameni la fel de timizi, curiosi si dezorientati ca si mine. In urmatoarele doua ore, am invatat sa ma deschid in fata unor straini si chiar sa-mi pun integritatea fizica in mainile lor (e un cunoscut exercitiu de actorie in care te arunci de pe un scaun, pe spate, cu ochii inchisi si ai incredere ca vei fi prins de colegi). Iar asta a fost doar inceputul.

De atunci a trecut mai bine de jumatate de an. Mi-e greu sa va povestesc, exact, ce s-a intamplat cu noi in aceasta perioada. Obiectiv vorbind, Alina si ceilalti traineri au trecut cu noi prin cele mai importante dintre exercitiile si cursurile care se fac in primii doi ani la UNATC. Subiectiv vorbind, am devenit o familie. Am invatat sa ne desfacem unii in fata altora, strat dupa strat, ca niste cepe crude.

Am renuntat la masti si la orgolii. Am invatat sa fim al naibii de vulnerabili (exercitiul cu aruncatul pe spate nu e nici pe departe la fel de infricosator ca exercitiile de „aruncat pe spate” emotionale), dar si sa facem pace cu noi insine. Ne-am indragostit, ne-am dat demisia de la job-uri, am dansat multe nopti pana in zori, am tras betii crunte si am fost acolo, unii pentru altii, in cele mai importante momente ale vietii noastre din ultimele luni.

Saptamana asta, grupa noastra, Legendele, are spectacolul de absolvire. Piesa se numeste „Martorii lui Charlie” si este scrisa de Alina si de colegii mei Andrei si Dorin, cu input din partea tuturor. Din cate stiu, este prima piesa de teatru colectiva (scrisa de mai multi autori) din Romania pe tema sistemului medical. Relax, suna sec, dar va promit ca e chiar misto. 🙂

923100_10201298339207058_211209102_n copy

Suntem buni, poate va intrebati? Sunt repetitii la care am impresia ca suntem bestiali si altele la care imi vine sa plang de ciuda. Va vom face sa radeti? Probabil. Sa stati, macar cateva secunde, mai aproape de marginea scaunului? Posibil. Sa cadeti pe ganduri, la plecare? Asa speram.

Avem emotii cat carul, cu totii. Suntem, in fond, o gasca de corporatisti, copywriteri, jurnalisti, studenti la drept, designeri si artisti grafici care se joaca de-a actorii. Doar ca noi nu ne jucam. Pentru noi totul e cat se poate de real. Cursul asta ne-a schimbat viata, iar acum, ca am ajuns la finalul lui, speram sa le demonstram Alinei (care intre timp a plecat in SUA, cu filmari si proiecte pentru Warner Bros, dar care e alaturi de noi pe Facebook sau Skype) lui Bogdan, lui Romeo, Ralucai si tuturor celorlalti profesori ca timpul, rabdarea, si dragostea pe care au investit-o in noi a meritat.

Sunt destul de convinsa ca nu o sa ne sune nimeni de pe Broadway (si nici macar de pe Off-Broadway sau Off-Off-Off Broadway) sa jucam acolo any time soon, 😀 dar asta n-a fost nicicand miza noastra. Uitandu-ma la bucuria cu care colegii mei vin la fiecare repetitie, chiar si obositi, chiar si dupa o zi groaznica la birou, imi dau seama ca suntem foarte norocosi. Ca am descoperit InLight, ca am lucrat cu Alina, ca facem ceea ce ne place.

Pana una-alta, Broadway-ul se muta sambata, de la ora 19:00, pentru 1 ora si 20 de minute,  la Teatrul Apropo din Vitan. Acolo, la cel mai nou teatru independent din Bucuresti, va astept, impreuna cu colegii mei, sa faceti cunostinta cu Martorii lui Charlie. Intrarea este libera, dar primim bucurosi donatii, cu care vom acoperi costul salii.

Ne vedem sambata! 😉

PS: Daca nu ajungeti, sa ne tineti pumnii! 🙂