Am sa va dau in premiera o veste foarte, foarte buna. 🙂
Spun in premiera pentru ca, exceptand colegii de serviciu si prietenii foarte apropiati, voi sunteti primii care afla. Si am vrut sa fie asa pentru ca datorez bucuria de acum Inozzei si acelora dintre voi care ma citesc cu placere si care au fost alaturi de mine de-a lungul timpului, pe intortocheatele carari ale bloggingului.
Acum doi ani am primit un email cu subiectul “vrei sa lucrezi la revista?”, semnat simplu “cristina”. Mailul era extrem de concis: caut om, ti-am citit blogul, da-mi un semn. Cea care il trimisese era Cristina Bazavan, redactorul-sef Tabu, cum aveam sa aflu peste cateva secunde, in timp ce topaiam extaziata prin casa.
Ne-am intalnit la un cappucino, ne-am povestit, ne-am placut, si asa a inceput colaborarea mea cu “cea mai curajoasa revista de femei”. Din cauza unui context mai complicat nu m-am angajat atunci la Tabu, dar, cum aveam sa aflu mai tarziu:
Acum insa sunt cat se poate de pregatita, dovada fiind faptul ca, incepand de luni, imi ocup locul de redactor in redactia Tabu. 😀
Sper sa ma cititi de-acum in print cu aceeasi placere cu care ma cititi aici si abia astept sa va umplu monitoarele cu povesti si oameni frumosi! Pana una-alta, octombrie se anunta o luna fantastica, in care o sa scriu niste materiale foarte simpatice, o sa dau o fuga pana la Milano (in interes de serviciu, ofcors 🙂 )si o sa ma intalnesc (maine, abia astept!) cu cel care a compus coloana sonora a unuia dintre filmele mele de suflet.
It’s been a long ride, but it sure feels like getting home. 🙂