Stiti cum se spune despre unele persoane ca le dai un deget si iti iau toata mana? Ei bine, prietenul meu Stefan e genul de om caruia ii ceri un deget si te trezesti ca-ti da nu doar mana, ci si bratul (cu tot cu radius, cubitus si humerus) si, eventual, si un picior.

***

Cand eram pe picior de plecare la Londra, acum doua saptamani, mi-am dat seama ca am uitat un mic amanunt. Nu avea cine sa o hraneasca pe catelusa mea chihuahua, Lily.

Draga mea Chris tocmai plecase de vreo doua zile in India iar prietenele mele erau toate pe la mare sau prin tari straine. Tocmai cand am decis sa-mi pun cheile de la apartament si bunastarea lui Lily in mainile unei vecine necunoscute, m-am gandit la Stef.

Stef si fratele lui geaman, Andrei, sunt doi dintre cei mai vechi si mai dragi prieteni ai mei si sunt cei mai buni prieteni pe care o fata si i-ar putea dori (imediat dupa the gay goes-shoe-shopping-with-you-and-watches-My-Fair-Lady friend, bineinteles). Si doi rocket scientists, pe deasura.

L-am sunat pe Stef, l-am rugat si a acceptat. A doua zi, a venit la mine sa discutam detaliile.

– Daca vii in fiecare seara si ii dai un pumn de bobite de aici si-i schimbi apa, e perfect si o sa-ti ridic o statuie la intoarcere, i-am spus.
– Ea mananca doar o data pe zi?
– De obicei ii dau de doua ori, dimineata si seara, dar acum, avand in vedere situatia, n-o sa-ti cer sa vii de doua ori pe zi pana aici. O data e mai mult decat suficient.
– O sa vin seara, dupa ce plec de la birou, iar pentru dimineata o sa-i construiesc un robot.
– Ce-o sa faci?!
– O sa fac un robotel controlat printr-o aplicatie online. O sa-ti instalez in bucatarie un webcam, o sa-ti dau link-ul aplicatiei si o s-o poti hrani chiar si tu, de la Londra, daca vrei.
– Glumesti, nu?
– Nu. Las’ ca vezi, a spus zambind.
– Din nou, sper ca glumesti. Nu vreau sa-ti pierzi timpul construind roboti, Stef. Te rog doar sa-i arunci un pumn de boabe unui caine.
– Si exact asta o sa fac. Numai ca de la distanta.

Am lasat-o asa. Stiu ca Stef poate face chestii uimitoare cand isi pune mintea la contributie (cum spuneam, el si fratele lui sunt niste mici genii), dar ma gandeam ca glumeste, totusi.

Am ajuns la Londra si nici nu mi-a trecut prin cap sa-l sun pe Stef sau sa-i trimit un mesaj sa verific daca totul e in regula, cum as fi facut cu oricine altcineva in locul lui.

A doua zi, primesc un mesaj pe Facebook:

„Lily e in viata 🙂  facut curat si dat de mancare. Robotelul functioneaza si el, dar din cauza routerului nu pot sa il actionezi din Londra. Am sa fac maine niste poze sa vezi cum arata :)”

Glumeste, mi-am zis. Dar a doua zi am primit fotografia de mai jos.

In cele doua print screen-uri din stanga si centru o puteti vedea pe Lily pasind suspicioasa in bucatarie, cu urechile ciulite, pentru ca tocmai i-a curs mancare in castronel, dar nu intelege de unde. :))) Iar in imaginea din dreapta vedeti aplicatia, numita, atat de potrivit, „Hranitor de Lili”.

Mesajul lui Stef care insotea poza m-a facut sa izbucnesc in ras:

„Uite hranitorul de lili in actiune 🙂 Cred ca ii este dor de tine. Pare un pic trista. Si nu prea intelege cum apare mancarea singura 🙂 Te tin la curent cu evolutia ei. S-ar putea sa trebuiasca sa o iei si pe ea cand mai mergi la psiholog :)”

Cand am ajuns acasa, unul dintre primele lucruri pe care le-am facut a fost sa dezactivez webcam-ul. Am incredere in Stef ca in propriul meu frate, dar niciodata nu stii cum ajung filmele astea home made pe net, mai ales ca zilele de vara toride oamenii renunta la anumite piese vestimentare prin casa. 🙂

Dupa care am apasat butonul „Hraneste-o pe Lily” al aplicatiei care era deschisa pe laptopul meu. Beculetele de pe micul control panel (aici stiu ca Stef o sa ma corecteze, dar chiar habar n-am cum se numeste chestia aia cu luminite si fire) au inceput sa palpaie intermitent. In secunda urmatoare am auzit un bazait metalic, ca de Robocop miniatural, si am vazut o cutiuta mica (care continea portia lui Lily) rotindu-se si varsandu-se in tubul de carton prins de perete cu cativa metri de franghie.

Pentru ultima data, m-am uitat la expresia de uimire si neincredere de pe fata lui Lily cand, din nou, castronelul ei s-a umplut in mod misterios.

Foto: Wall-E si Lily sau some very bad late-night photoshopping

Stef, vreau sa-ti multumesc inca o data. Pentru robotel, pentru cele 2 ore cat ti-a luat sa-l instalezi si mai ales pentru ca ai avut grija de Lily atat de bine. O sa-ti construiesc intr-o zi o statuie din bere, you just wait and see. 🙂