Știu că fashionistele o venerează pe Carine Roitfeld pentru stilul ei vestimentar, dar eu n-am fost niciodată una dintre admiratoarele ei. Săptămâna asta am văzut însă ”Mademoiselle C”, documentarul despre ea, iar a doua zi am fost să-mi cumpăr poante și m-am reapucat de balet, după 9 ani. O să înțelegeți de ce din textul de azi. 🙂

Cu siguranță știți ”The September Issue”, celebrul documentar despre cel mai mare număr al Vogue-ului american și mai ales despre temutul său redactor-șef, Anna Wintour. Ei bine, ”Mademoiselle C”, documentarul despre fostul redactor-șef al Vogue Franța, Carine Roitfeld, prezintă o lume aproape opusă celei din filmul american.

”The September Issue” o prezintă pe Anna Wintour în plină glorie, respectată, admirată și temută de toată suflarea modei, tăind și spânzurând printre designeri și trend-uri. ”Mademoiselle C” ne-o arată pe Carine Roitfeld la scurt timp după plecarea de la Vogue Franța, când încearcă să-și pună pe picioare propria revistă, deși e sabotată de foștii ei angajatori și abandonată de toți fotografii și de toate modelele ale căror cariere le-a propulsat. Ceea ce, cred eu, e o perspectivă mult mai fascinantă și inedită asupra lumei modei.

Spre diferență de Wintour, care, cu excepția unor scurte povești despre tatăl sau fiica ei, ține tot timpul garda sus în timpul filmului și nu lasă să se întrevadă nimic din personalitatea ei adevărată, Roitfeld e mult mai deschisă și vulnerabilă. Iată trei momente din documentar în care Roitfeld vorbește cu o onestitate suprinzătoare despre:

Singurătate: În timp ce e machiată de make-up artistul și prietenul ei, Tom Pecheux, Carine spune: ”Tom e foarte generos cu timpul său. Când ai momente în care ești low – și cu toții le avem – din nefericire se pare că nimeni nu are timp pentru tine. Toți au muncă, dineuri…Singurul care e tot timpul prezent e Tom.”

Sentimentul de inadecvare: La un moment dat, Carine povestește cum a ajuns să se împrietenească cu Kanye West, Jay Z și Beyonce datorită prietenului ei, designerul Riccardo Tisci: ”Mă simt bine cu ei. Nu credeam că o să mă potrivesc în lumea lor”.

Celebritate: E un moment simpatic, în care iese din hotel înainte de Met Gala, și toți fotografii îi fac poze, înnebuniți. În mașină, recunoaște cu modestie și amuzament că toți fotografii erau acolo pentru Scarlett Johansson, nu pentru ea.

”Mademoiselle C” o urmărește pe Roitfeld în timp ce își construiește, de la zero, propria ei revistă, CR Fashion Book. Sunt multe secvențe behind the scenes, în care vezi imagini de la ședințele de sumar sau de la shooting-uri dar și câteva cadre cu partenerul ei de viață de 30 de ani (Carine spune că nu s-a căsătorit niciodată cu el din cauză că e rusoiacă și că e superstițioasă) sau cu fiica și fiul ei.

Sursă foto: Instagram Carine Roitfeld

Momentul-cheie al filmului, prin care poți decoda, de fapt, tot ce simte, dar nu spune ea, este o scenă în care face balet acasă.

Carine e pe parchetul din sufragerie, în fața bibliotecii, cu o balerină care e instructoarea ei personală. Face șpagatul și la un moment dat îi atrage atenția instructoarei: ”Am atins.” Se referă la faptul că a atins solul cu coapsa interioară. Apoi explică:

”Încercăm să fac șpagatul de un an. Doare. Doare foarte tare. Dar nu poți s-o arăți. Dansul presupune foarte multă demnitate. Asta îmi place mult. Nu arăta niciodată că doare. Fii grațioasă. Când, de fapt, doare foarte, foarte, foarte tare”.

Scena asta, aparent banală, spune mai multe despre etica ei de muncă, despre valorile ei și despre cât de greu îi este să renască din propria cenușă, la aproape 60 de ani, decât toate laudele designerilor și toate celelalte momente în care povestește despre munca ei.

Sursă foto: Instagram Carine Roitfeld

De altfel, vorbește o singură dată despre modul în care au sabotat-o cei de la Condé Nast după plecarea de la Vogue (foștii ei angajatori le-au interzis fotografilor și modelelor să lucreze pentru noua ei revistă, amenințându-i că dacă o fac, nu vor mai lucra niciodată pentru numeroasele publicații din portofoliul lor – ceea ce, vă dați seama, e o condamnare la moarte în lumea lor).

”În cele din urmă, faptul că mi-au pus bețe în roate a fost marea mea șansă. Pentru că atunci când trebuie să te uiți în afara zonei tale de confort, găsești noi fotografi, noi modele. Așa că, în cele din urmă, faptul că m-au – cum să spun – deranjat puțin, a devenit cea mai mare oportunitate a mea.”

Acesta a fost singurul comentariu al lui Carine despre această situație – ale cărei consecințe le vedem pe tot parcursul filmului. Este evident că e rănită, dezamăgită și nervoasă că, după ce și-a dedicat 10 ani din viață acestei reviste, la plecare publisherii i-au declarat război. Dar nu arată asta nicio secundă.

”Doare foarte tare. Dar nu poți s-o arăți. Nu arăta niciodată că doare. Fii grațioasă. Când, de fapt, doare foarte, foarte foarte tare.”

Sursă foto: Instagram Carine Roitfeld

Cuvintele astea și, mai ales, atitudinea ei, atât de optimistă, de puternică și de neobosită, în ciuda tuturor piedicilor, spatele ei mereu drept, privirea ei mereu înainte m-au făcut să-mi fie dor de balet și să vreau să mă reîntorc la el.

La 24 de ore după ce am văzut filmul, eram într-un studio de dans, în fața unei bare de balet, făcând grand-plié-uri și relevé-uri.

Trecuseră 9 ani de când am fost ultima dată încălțată în poante, în fața unei bare de balet și trebuie să mărturisesc că nu e chiar ca mersul pe bicicletă. Mă dureau labele picioarelor, mă ardeau gambele, mă durea spatele. M-am uitat însă la imaginea mea în oglindă și, spre surprinderea mea, zâmbeam.