In februarie m-a sunat o doamna de la ambasada Finlandei, care m-a invitat sa particip la un schimb de experienta pentru tinerii jurnalisti europeni. Fusesem selectata pentru ca aveam cea mai mare medie la masterat iar invitatia suna excelent: o luna in Finlanda, alaturi de oameni din toate tarile UE, completata cu discutii interesante si mici excursii culturale prin „tara celor o mie de lacuri”.
Din pacate, invitatia nu venise intr-un moment potrivit, asa ca am fost nevoita s-o refuz, cu parere de rau. Inainte sa inchid telefonul insa, am intrebat-o pe doamna daca ii pot recomanda o colega de masterat pe care o admir foarte mult si care credeam ca va fi perfecta pentru acest program. Doamna s-a bucurat mult, eu i-am dictat numarul de telefon al colegei mele, Sorana, si, la putin timp dupa acest moment, am primit un email foarte entuziast, prin care Sorana ma anunta ca fusese acceptata in program.
As fi uitat de acest moment daca n-as fi vazut, in august, o gramada de fotografii din Finlanda pe contul ei de Facebook. Si in timp ce ma lamentam eu prin birou ca as fi putut fi eu acolo, o colega m-a admonestat bland, dar eficient:

– Pai n-ai fost si tu la Madrid in aprilie, tot asa, datorita unei prietene?

Abia atunci am realizat ca, intr-adevar, la recomandarea prietenei mele Andreea, in martie am primit o invitatie la Campus Party Europe, un eveniment care a schimbat multe lucruri in viata mea (nu conventia de online in sine, evident, ci oamenii intalniti acolo si discutiile purtate).

M-am gandit apoi cum ar fi fost daca Sorana si-ar fi petrecut luna august muncind in Bucuresti, daca eu as fi participat la trainingurile din Helsinki si excursiile in Laponia, imprietenindu-ma cu cei pe care ii vad acum lasand mesaje pe wall-ul de Facebook al Soranei si daca Andreea ar fi mers in aprilie la Campus Party la Madrid. Sunt convinsa ca, fie si la nivel microscopic, vietile noastre ar fi foarte diferite.

Karma works in mysterious ways, doesn’t it? 🙂