Nu-mi vine sa cred ca au trecut 4(!) ani de cand am scris primul post stangaci pe acest blog, in care povesteam despre experienta mea de Erasmusa la Varosvia.
Mi-ar fi greu sa contabilizez tot ce mi-a adus blogul in viata in acesti patru ani. Lucrez la revista Tabu pentru ca acum doi ani Cristina Bazavan, redactorul-sef, mi-a descoperit blogul si i-a placut. Locuiesc cu Chris pentru ca ne-am cunoscut si ne-am imprietenit pe blog. Exista in viata mea niste prieteni buni pe care i-am cunoscut aici. Si astea sunt doar lucrurile evidente.
Numai eu stiu, insa, ce bucurie mi-au facut mesajele voastre atunci cand mi-a fost greu sau cum zambesc la fiecare mail in care cineva imi spune ca rezoneaza cu ceva ce am scris. Numai eu stiu cat de dragi imi sunteti unii dintre voi si cat de mult as vrea sa va cunosc intr-o zi pe toti, sa va multumesc ca ma cititi si ca imi faceti viata mai frumoasa in fiecare zi.

Pentru cei dintre voi care ati nimerit azi pentru prima data aici: Bine ati venit! 🙂 M-as bucura sa gasiti aici lucruri care, daca nu sa va puna pe ganduri, macar sa va faca sa zambiti. Pentru mine, cel putin, asta e unul dintre principalele scopuri ale acestui blog.

Si, ca sa nu va rataciti prin hatisurile arhivei, iata in ordine invers cronologica cateva dintre textele pe care le-am scris si de care imi amintesc cu drag:

Decat o linie fierbinte

O rochie, doua nunti si nicio inmormantare

Despre semnale

Blocul meu – Compunere

Cum am dormit aseara in baie

The Freak Show

Pentru cititoarele (si cititorii! :) ) mele/mei vechi: nici nu stiti cat apreciez ca ati trecut alaturi de mine prin 4 ani extrem de zbuciumati, cu pauze dese, cu un an in care a trebuit sa introduceti parole ca sa ma cititi si apoi cu alta jumatate de an in care blogul si-a inchis de tot portile. Va multumesc ca nu ati fost descurajati de toate aceste lucruri si ca inca sunteti aici. Voi ma motivati sa scriu mai bine, mai des si sa fac din blogul asta un spatiu in care sa intrati zilnic cu drag.

V-as ruga, daca aveti timp, sa lasati un comentariu la acest post si sa-mi spuneti orice vreti voi. Ma gandesc ca poate asa ii impulsionez pe aceia dintre voi care n-au mai comentat demult, si de care mi-era dor, sa mai scrie ceva. 🙂

Cu drag,

In(ozz)a

PS: As fi vrut sa marchez implinirea a 4 ani de blogging prin niste schimbari grafice si trecerea pe domeniul .ro (pe care il tot am de aproape 3 ani), dar, din cauza multelor schimbari din viata personala, n-am reusit sa o fac pana pe 10 octombrie. Va promit insa ca pana la sfarsitul acestei luni aniversare sa va bucurati de o noua Inozza. 🙂