Îmi place că ninge peste Varşovia cu fulgi cât rotocoalele de vată pe băţ, că strada e pustie şi gri.

Îmi place că ieri un tip m-a dus la un ceai şi amandine la cea mai veche ciocolaterie din Polonia, pentru că i-am spus pe stradă că are rucsacul deschis.

Îmi place că în jumătate de oră plec să-mi cumpăr dresuri lila şi verzi.

Îmi place de mor că sunt singură acasă, că pot face baie la trei dimineaţa (cum am făcut ieri), şi apoi să picur prin casă, în căutarea unui rest de turtă dulce.

Îmi place articolul ăsta despre blogging din Dilema Veche.

Îmi place că ascult pe repeat david grey, snow patrol şi goo goo dolls.

Îmi place că îmi notez pe post-its-uri reţete de supe şi instrucţiuni de pornire a centralei.

Îmi place că învăţ poloneza ca un şcolărel de clasa a II-a. Cocoţată în vârful patului, cu o mină foarte serioasă, cu o mână pe carte şi una în punga cu bomboane repet: „zero, jeden, dwa, trzy, cztery, piec, syesc, siedem, osiem, dziewiec, dziesiec”.

Îmi place că voi mă citiţi. 🙂