Îmi plac obiectele vechi, desperecheate, cu poveste și am găsit un loc în București unde le puteți cumpăra la niște prețuri de chilipir.

Englezii au un cuvânt care-mi place tare mult: ”pre-loved” (pre-iubit). Sigur, cinicii vor spune că e doar o găselniță de marketing, un mod de a face mai atractivă ideea unui obiect folosit, second hand (ceea ce e foarte posibil, de altfel).

Cu toate astea, pentru mine, o carte veche, o geantă din anii ‘60, o broșă sau o ceașcă de cafea vintage au un farmec pe care un obiect nou, de serie, pe care îl văd în toate magazinele, nu-l are. Îmi place să-mi imaginez povestea lor și a foștilor proprietari și toată călătoria pe care au făcut-o până la mine.

M-am bucurat, așadar, când sora mea, Lia, mi-a povestit de Home Depot, un magazin din Crângași unde sunt aduse decorațiuni interioare second hand, din Anglia (are sedii și la Iancului și la Brâncoveanu). Obiectele se vând la kilogram, începând de la 50 de lei/kg în prima zi și scăzând treptat la 40, 30, 10, 6 și 3 lei/kg.

Ce puteți găsi la Home Depot? Pe scurt, de toate, de la obiecte foarte faine, precum porțelan englezesc în stare impecabilă sau foarte bună, vinyl-uri cu muzică, mașini de scris și telefoane retro, la chestii interesante, ca laptop-uri mici, mașini de cusut (tot mici), CD-uri cu muzică, rame și albume foto, casete video sau DVD-uri cu filme, la mici mizerii ca sticle de plastic, păpuși fără haine sau pantofi desperecheați.

Prima vizită la Home Depot (într-o zi cu 10 lei/kg) a fost un real succes. M-am întors acasă cu minunățiile de mai jos, toate porțelan englezesc. Tot ce vedeți mai jos (mai puțin ceșcuțele) m-a costat fix 30 de lei.

Farfurie făcută în Anglia pentru universitatea Ivy League americană Cornell, în 1933.

Farfurie de supă/paste ușor morbidă, dar care mi-a plăcut foarte mult.

Boluri cu o scenă din Anglia rurală. Pe spate scrie că sunt ”hand engraved”.

Farfurii de desert ceva mai moderne, care mi-au plăcut mult pentru că sunt mate.

Ceașcă și farfurioară de cafea, cu motive (care mie-mi par) africane.

Un ceainic puțin (sau mai mult) kitchos, care mi-a plăcut datorită cameei în relief.

Dintr-a două vizită, într-o dimineață în care tocmai se primise marfa (și, deci, era 50 de lei/kg), m-am întors cu mâna goală. Nu doar că n-am găsit nimic care să-mi placă, dar a fost incredibil de înghesuială, așa că n-am de gând să repet experiența.

Am mai fost și o a treia oară, nepremeditat, într-o zi cu 40 de lei/kg, și mi-am luat cele 4 ceșcuțe de cafea din imagine (sunt pereche doar câte 2). M-au costat 22 de lei.

Știu că în ziua în care vine marfa vin uneori colecționari de antichități, cu speranța că vor găsi o comoară (Lia a găsit odată o cutie plină cu poze vechi). Am văzut chiar pe cineva care părea scenograf, după obiectele pe care le alesese (printre care un schelet uman – din plastic, evident). Dar având în vedere că sufăr de o ușoară agorafobie, nu mai am de gând să revin în magazin în ziua de primire a mărfii, cu riscul să pierd piese faine.

Și draga mea Liana Popa, de la Aveți și pe Roz (blogul meu românesc preferat de fashion, beauty & minimalism), a dat o tură în magazinul din Crângași după ce i-am povestit de el – puteți vedea ce chestii simpatice a luat de acolo, pe blogul ei.

Vă recomand să-i dați o șansă acestui flea market sub formă de magazin – puteți găsi niște chestii foarte interesante. Ca idee, cu o seară înainte să fie introdusă marfa nouă, vânzătoarele postează pe Facebook imagini cu ce găsiți a doua zi pe rafturi. Nu se fac rezervări, dar știți măcar dacă merită să dați o fugă până acolo sau nu.

Acum vă las și mă duc să beau un Nespresso în ceașca mea pre-loved de porțelan englezesc, ceea ce vă doresc și vouă. 🙂

PS: toate pozele sunt făcute cu telefonul de iubitul meu, căruia îi mulțumesc pe această cale pentru răbdare. 😀